Îmi cumpăr flori

Da da. Eu singură. Sau cer! E atât de simplu.

Nu stau pierdută la fereastră să mă victimizez, să scenarizez, să complotez, să-l aștept pe Ulise. Nope!

Fie cer, cu subiect și predicat, eventual specii, culori și număr (da da, so un-romantic, I know), fie merg singură (la Tria’s) și îmi bucur și privirea, admir 5-10 minute și plec acasă cu ce îmi doresc.

Așa fac nu doar cu florile. Ci cu majoritatea lucrurilor pe care le doresc. Deschid gura. Și nu, nu este ceva ce-a fost cu mine dintotdeauna, ci ceva la care am lucrat nespus de mult.

Dar se simte ATÂT de bine să vorbești deschis despre ce îți dorești sau să iei hățurile de mătase în mâinile de Prințesă.

Iubitul Meu are un miliard de alte calități, de care eu aleg să mă bucur în 93% dintre situații. De ce nu m-aș concentra pe tot BINELE dintre noi și să-mi croșetez singură restul?

E valabil și pentru copii și pentru prieteni și pentru câini și pisici, broaște țestoase sau peruși.

Când ne concentrăm pe ce au ei mai BUN, când operăm dintr-un spațiu de iubire și lumină, fără a aștepta nimic în schimb, atunci THE MAGIC happens! ❤

Cu iubire de oameni și de flori și de artă și de plimbări și de cărți și de lumânări de ceară,

Maria

Supernova

Am văzut aseară filmul. Nu explozia stelară.

Nu e o execuție perfectă. Parcă s-au grăbit să înghesuie prea mult în ora și jumătate.

Dar m-a atins. M-a făcut să mă întreb.

De ce alergăm oriunde alergăm într-o zi? Dar într-o săptămână?

Dintr-o lună și apoi un an cât din acțiunile noastre au sens? Ce contează la finalul zilei? Dar al vieții?

Înainte să murim avem vreme să recapitulăm? Și dacă da, ce revedem? Dar ei, care rămân, cu ce rămân? (Băieți? Ana? Să râdeți când vă uitați în sus, da? Eu sunt aia colorată, care se prostește pe-o plajă.)

De ce facem ce alegem să facem?

Cum construim un gest? De câte ori îl repetăm, în medie, într-o medie de 70 de ani?

Ne îmbrățișăm suficient? Cu tot cu ochii închiși?

Câte te iubesc-uri încap într-o viață? Dar țipete?

Câte dintre cele 29.200.000 de gânduri dintr-un an se transformă în acțiune și câte în amintire?

– Tu ce ai alege, Iubitu’, dacă ar fi să alegi?

Îmi răspunzi. Îmi curg 6 lacrimi și 2 muci pe spatele gecii tale la semaforul dintre Aurel Vlaicu și Dacia. Te strâng mai tare. Pentru că te iubesc. Și azi, miercuri.

P.S. 1: We are all made of stars. And gold.

P.S. 2: Filmele de stare nu se pot filma în case cu mobilă de pal melaminat.

Cum am grijă de tenul meu

I-am propus domnișoarei Mihaela să scriu un articol despre tot corpul, dar dânsa nu și nu, că să-i fie simplu să caute.

Iubesc și eu ușurința, așa că here I am, fată dragă 🙂

Am un singur ritual zilnic, în 4 pași, fără de care nu ies din casă.
Durează 4 minute, hai 5. Și pe cuvânt de onoare că le avem cu toatele minutele astea.

  • demachiez. Este un mit că ne demachiem doar când ne machiem. Ne demachiem în fiecare zi pentru că locuim în orașe/ sate prăfuite, pentru că dormim pe fețe de pernă pe care le schimbăm o dată pe săptămână în cel mai fericit caz etc. În perioada asta îmi place de nu mai pot demachiantul ăsta de la Madara. Dar am avut mai mult de 7-8 ani în care l-am folosit pe cel de la Sabio.
  • Apoi pun pe post de toner o apă florală. Tot de ani de zile nu mai pot de dragul celei de trandafiri, care e un super bun antirid. CEA MAI BUNĂ apă de trandafiri am găsit-o în Bulgaria, firește. Dar când îmi termin proviziile de vară trec la Sabio sau la Trio Verde.
  • Apoi am grijă de ochi. Îmi pun fie soluția cu cafeină de la The Ordinary, fieee, în perioada asta, am descoperit crema celor de la DEPLIN și îmi place de nu mai pot! ❤
  • Pasul patru este o cremă anti age. Alexandra m-a învățat că spunem better aging și așa am botezat-o și eu pe miraculoasa asta de la Madara.

Teoretic teoretic ar fi ideal să repet aceiași pași înainte de somn, înlocuind crema de zi cu una de noapte. Dar vă spun cu mâna pe inimă că uneori sunt sfârșită și îmi ies doar minutele de periaj pe dinți și gata.

Asta fac zilnic. Și o fac cu mișcări iubitoare, ca și cum mi-ar plăcea, nu ca și cum curăț blatul în bucătărie.

APOI o dată de pe săptămână îmi pun o mască. Profit de o spălare pe cap, când oricum îmi spăl bine și toată fața, și îmi pun o mască din argilă sau miere delicioasă și sănătoasă de la tata socru sau o mască de strălucire. Draga de Alina m-a învățat să țin masca de argilă cât să înceapă doar să se usuce, pentru că altfel îmi deshidratează tenul. Și așa fac.

La cel mult 3 luni combim un epilat-pensat cu un tratament facial. Uneori și mai des. Și aleg aurul de fiecare dată. Asta pentru că deocamdată Alina nu are platină și safire. ❤

ȘIII ce am pus în practică recent și îmi este fUarte drag este Fața de Pernă de Regină de mătase 100%. Unul dintre cei mai mari producători de riduri sunt fețele de pernă. Nu contează dacă sunt din cel mai bun in, bumbac, cânepă, pentru că se șifonează. Cu mătasea nu pățești asta. Aștept să văd rezultatele pe permen lung. Pe termen scurt ne foarte plac și Iubitului și Mie. ❤

Toate cremele mele au un factor mic dar voinic de protecție solară. Iar vara completez cu generozitate cu cremă specifică și pălării. Ochelarii de soare nu-mi lipsesc tot anul!

Cred că asta fac și cred că nu am uitat nimic esențial…

Nu fumez. Nu mă machiez. În curând mă și canonizez. :))

Nu îmi dă nimeni 39 de ani. Și când o să dau și kilogramele din sarcină jos, abia aștept să îmi ceară și buletinul în varii locuri.

P.S. Cea mai frumoasă piele din lume am avut-o când am fost la detox în Thailanda. Și-o să mă mai duc! ❤

Cu iubire strălucitoare,

Maria Bucuria

Cum am grijă de dinții mei

La rugămintea prietenei mele Mihaela Coșescu, cu care am petrecut o jumătate de zi SPLENDIDĂ azi la Therme, iată scriu această postare despre cum am grijă de dantura mea.

Îmi place să zâmbesc până la gingii, că de-aia m-a ales soțul, și atunci am ritualuri ZILNICE și periodice de îngrijire.

Here we go:

  • spăl de cel puțin 2 ori pe zi pe dinți, dar de cele mai multe ori de 3. Cu periuță electrică. Și alternez cu manuală. Pasta de dinți e musai din aia cu verde pe coadă, cât mai naturală cu putință.
  • Apoi clătesc cu apă de gură. Naturală.
  • Curăț limba o singură dată pe zi fie cu lingură, fie cu dispozitiv special. Veți fi surprinși ce depuneri interesante acumulăm peste acest organ excretor. Și ele, depunerile, nu rămân cuminți pe limbă. Se plimbă prin toată cavitatea bucală.
  • Folosesc ață dentară aproape după fiecare masă.
  • Mulți ani am avut duș bucal, montat direct la chiuvetă și era WOW. De când ne-am mutat aici, nu l-am mai montat și pe el, dar o să fac reparație. Pentru că ce scoate dușul dintre dinți, pur și simplu nu scoate nimic altceva.
  • O dată pe săptămână folosesc detartrajul ăsta de la Sabio, care e MINUNAT. Și se vede diferența de fiecare dată.
  • La fiecare 6 luni merg la stomatolog pentru detartraj și periaj profesional și consultație.
  • Am avut vreun an în care am făcut oil pulling și era EXCELENT. Ia să reiau eu acest obicei frumos 🙂

Mâine, poimâine, one of these days o să scriu și cum am grijă de ten. Că așa am primit comandă. 🙂

Zâmbet cu gingii de la Maria Bucuria ❤ ❤ ❤

Recunoștință. Până la cer și înapoi

În ziua de Crăciun m-am înfoiat la Fiul Cel Mare al Împăratului, care arunca săgeți că, vezi doamne, el a scris niște doleanțe în scrisoarea pentru Moș Crăciun și a primit altceva, pauvre pauvre pussycat!
– Băi, Matei! Tu știi care sunt pașii pentru a ajunge la abundență?

– Să ceri și să primești.

– Ai sărit unul! Primul și cel mai important! Recunoștința, my friend!
Pentru tot ce ești, pentru tot ce poți să faci și pentru tot ce ai. De la cele mai banale lucruri, până la alea de care se bucură o minoritate. RECUNOȘTINȚA!

… Ei, comedie! L-am învățat eu!

Dar să ne întoarcem la oile noastre!

Eu mă scald în recunoștință de niște ani, pentru că mi-am dat seama pe pielea mea (și tenul meu, dacă vreți) cât de bine îmi face și cât de mult se înmulțesc toate situațiile alea pe care eu le văd, le apreciez și pentru care mulțumesc, zi de zi, în fiecare zi. De cele mai multe ori mulțumesc în gând, recunosc, daaar mi-a crescut inima cu 7 centimetri, chiț chiț chiț, când în provocarea de prosperitate am scris 100 de motive de recunoștință dintr-o suflare, în câteva minute.

Aș vrea, așadar, să-i mulțumesc mamei mele, tatălui meu, surorii mele…

Zic că, în 2021, sunt MEGA recunoscătoare pentru:

  • Sănătate
  • Iubire
  • 3 călătorii în afara țării
  • 4 tabere. Una, țâță de mâță, organizată chiar de mine
  • Vreo 10 cărți citite seara copiilor
  • Vreo 30-35 de cărți citite mie oricând
  • Pentru vinul de migdale
  • Pentru cei 7 kilometri aproape religios-zilnici
  • Pentru peste 30 de ședințe de reflexo terapie și listening partnership la greu, peste care se așează o MAGIE, o vrajă, straturi straturi, prafuri, prafuri dintr-o altă lume. Te iubesc, Grațielușco! Până la cer și înapoi de un infinit de ori!
  • Pentru masajele de relaxare și pentru masajele terapii manuale. Doamne, ce splendori de oameni atrag în viața mea!
  • Pentru kineto și pentru Yoga my love. Alexandraaa, Alexandraaa, oleee, oleee, oleee, ești în inima mea! ❤ ❤ ❤ Iuli Dragă, îți mulțumesc tare! ❤ ❤ ❤
  • Pentru filme fără noimă și filme fără glas la final
  • Pentru artă, în toate formele ei
  • Pentru medici care-ți sunt realmente aproape (Mulțumesc, Iulia Minunată! <3)
  • Pentru o singură naștere. Pe jumătate splendidă, pe jumătate prin cezariană.
  • Pentru nași
  • Pentru fini
  • Pentru nași și fini
  • Pentru 64 de ani de mamă bună
  • Pentru 69 de ani de tată bun
  • Pentru 36 de ani de soră frumoasă
  • Pentru rude care, vai, cum îți mai apasă butoanele și cum te mai ajută, în felul ăsta, să crești
  • Pentru oameni care se schimbă, pentru oameni care luminează, pentru oameni care sădesc semințe, pentru oameni care poartă în ei clopoței
  • Pentru oameni care ASCULTĂ
  • Pentru prieteni, Iubiților, Minunaților, Fantasticilor, faceți multe felii de viață să semene cu tot atâtea felii de tort delicios, hrănitor, primitor
  • Pentru comunități: wow, ce sentiment fain este să vezi cum oamenii se opresc, pentru un minut, două, zece din toată rotița de șoricel și complotează pentru binele mai mare
  • Pentru lumânări de ceară de albine și atât
  • Pentru ture și vorbe în jurul lacului Herestrău
  • Pentru muzică. Ea chiar ne face mai buni!
  • Pentru flori
  • Pentru Cercul Meu De Femei. Și al Andreei. Și al Ancăi. Și al Grațielei. Și al Mihaelei. Și al Laurei. Vă ADOR vibrația, Ființe de Lumină ce sunteți voi! ❤
  • Pentru toate cursurile. Ăla de bani m-a dat pe spate și m-a ridicat de câteva ori în câteva săptămâni.
  • Pentru cremele cu tachyon transportate de Bogdan și cremele Madara comandate de mine
  • Pentru Bulgaria
  • Pentru un yoga trek. U huuu! I made it!
  • Pentru cel puțin 100 de litri de lapte matern primit în dar
  • Pentru cel puțin 2190 de ore de somn
  • Pentru că am două mâine splendide și am putut schimba cel puțin 1224 de scutece
  • Pentru că am un piept primitor și cald și bun și am putut oferi cel puțin 2920 de îmbrățișări
  • Pentru toate premiile băieților la golf. Mânca-v-ar mama mânuțele alea cu care țineți driverele, woodurile, putterele!
  • Pentru Babeș Papanicolau
  • Pentru vizite regulate la dentist
  • Pentru analize
  • Pentru socată
  • Pentru cele mai bune produse, oricând
  • Pentru rochii
  • Pentru epilat și pensat. Pentru zuzu mumu. Pentru tratamente faciale
  • Pentru meditații
  • Pentru îngeri. Oriunde. Oricând.
  • Pentru inimi. În piept, la gât sau pe tricouri.
  • Pentru prezență
  • Pentru conștientizări
  • Pentru trai dintr-un ditamai spațiul de iubire și de lumină.

Mai pot scrie zeci, sute, fără să clipesc. Și cu cât le văd mai bine, cu atât se fac mai grase, mai pufoase.

Mi-am scris toate dorințele pentru 2022 (vezi, Matei Boy, asta e etapa doi) și ABIA aștept să mi se împlinească una câte una, sunt ca un copil. Care își freacă degetele sub brad. :))

Cuvântul anului 2022 pentru mine este MAGIC. Și abia îl aștept!

Dragă 2022, te aștept cu infinită iubire! O să fii MAGIC pentru mine.

Cu recunoștință,

Maria

Care-i partea bună a poveștii?

Covid was in our house. Again. De data asta am avut 3 din 3 copii infectați.
Acuma, dacă ne place să facem copii, csf?

M-am întors eu frumos din Barcelona. S-a întors frumos soțu’ de la golfu’ dânsului și am găsit un copil mare avariat. Ne-am păcălit și l-am încadrat la iar am mâncat Matei prostii cât am fost plecați și am pierdut 3 zile cu PCR-ul. 3 zile în care Marele Blond le-a pasat și fraților, darnic.

Nu ne-am panicat nici de data asta, ce să vezi. Și pare că nici băieții. Ba chiar s-au organizat mult mult mai bine decât data trecută.

Matei a avut simptome vreo 3 zile, dar după alea 3 zile a făcut beef jerky 3 ture (MAESTRU este băiatu’ meu mare!), a împodobit TOATĂ casa și pe la vecini (glumesc cu vecinii – fUarte disciplinați sunt din punctul ăsta de vedere al siguranței), au făcut 3 ditamai bath bombs, pe care le-au consumat în 2 băi, au plantat grâu de Sfântul Andrei, au pictat decorațiuni (doar nu eram nebună să le cumpăr de-a gata, cum mi-au cerut), au turnat lumânări, au ABUZAT mingea de pluș a surorii bebeluș, au întors casa cu fundul în sus și în jos de 5 ori pe zi și au făcut glume cot la cot cu noi despre Covid.

Ce vreau să zic este că DA, e un subiect foarte sensibil, dar nu ne-a împiedicat nimic să schimbăm perspectiva și de data asta și să luăm ce-i mai bun.
– Băieți, certificate verzi pentru toată casa și lămâi organice în ceai!
Îmi place MULT MULT MULT de tot cum ne-am educat deja de peste 10 ani să căutăm DE FIECARE DATĂ partea bună a lucrurilor și cum pentru băieți (și acuș pentru Ana) este deja în sânge treaba asta.

Se simte foarte bine în corp, dar mai ales în cap! ❤

Cu iubire, Maria


Lupul cel Rău devine Bun

Ștefan, 9 ani, are tot timpul niște teme restante.

L-am rugat ca azi, de ziua națională a României, să încerce să ajungă la zi.

A început cu româna.

Sunt cam îndrăgostită de băiatul ăsta ❤ ❤ ❤

Lupul Rău Devine Bun

           Odată ca niciodată erau doi lupi într-o haită, lupul fricii, al lăcomiei și al urii și lupul păcii, al iubirii și al bunătății.

          Lupul păcii, al iubirii și al bunătății era empatic și în niciun caz egoist. Lupul fricii, al lăcomiei și al urii era egoist și lacom. Credea că lumea așa trebuie să fie. Iar  lupul păcii, al iubirii și al bunătății credea că este mai bine să fii bun.

         Așa că lupul bun îi spunea de ce este bine să fii bun și lupul rău îi spunea de ce să fie rău.

  • Uite, eu cred că este mai bine…
  • Nu-mi pasă!
  • Dar nici măcar nu m-ai lăsat să termin.
  • Este ceva despre mine?
  • Nu.
  • Atunci nu-mi pasă!
  • Te rog! Lasă-mă să termin!
  • BINE, FIE, HAI ODATĂ!!!!!
  • OK… deci eu cre…
  • Arăt bine astăzi?
  • Da… Dar ai zis că mă asculți.
  • A! Am uitat!
  • OK… Deci eu cred că este mai bine să fii bun, harnic și empatic, pentru că lupii o să fie buni și empatici înapoi cu tine și o să-ți ofere respect.
  • Dar de ce m-aș obosi eu să fac așa ceva?
  • Pentru că… nu cred că știi asta, dar atunci când faci ceva bun îți dă un fel de energie bună, ca să faci și alte lucruri bune și după aceea nu te mai oprești niciodată din a fi bun.
  • OK… Îmi place.
  • Acum tu îmi zici.
  • Nu-ți mai zic pentru că n-are rost.
  • Ce mă bucur!
  • O să încerc.

Și de atunci a devenit și lupul fricii, al lăcomiei și al urii un lup bun.

Sfârșit

Dovezi de MAGIE

@iamcrinaandrei m-a provocat să răspândesc dovezi de magie și iat-o pe a mea:

Era decembrie 2001. Și eu mă plimbam cu V. de braț pe strada Avrig. Căutam o coroniță de brad. Zăpada ne scârțâia sub picioare. Și el mi-a spus așa: O să îl aduc și Marian, pe cel mai bun prieten al meu, la Revelion.

– Hmn… Eu o să am treabă cu băiatul ăsta! mi-am zis în cap și am pus deoparte informația asta încă vreo 6 luni.

V. chiar l-a adus pe Marian la Revelion. Și Marian chiar a cântat de 3 ori I love you baby (uite că nu l-am întrebat niciodată dacă de la Gloria sau de la Frank…) și și-a promis că dacă întorc capul de 3 ori, a lui sunt! În lanul cu orz! (Get it?)
Și ce să vezi? Eu chiar l-am întors. Și a lui am fost!

Și Doamne Dumnezeule, ce călătorie a mai fost și asta și ce pajiște imensă ni s-a așezat sub picioare.
Da, da, cu dealuri cu noroi pe alocuri, cu draci de mare, cu buruieni uneori, cu un vârful Omu în 2004. But baby, n-a existat zi în care să nu grădinărim împreună, conștient!
Să nu vrem să vedem, să auzim, să ne creștem.
Împreună am învățat să dansăm, împreună am învățat să ne certăm, împreună am învățat să schimbăm roluri, încontinuu ne-am întins o mână și apoi alta și apoi alta.

Cu Bărbatul ăsta eu am devenit Regină, Zeiță, Creatoare, Abundență, Făcătoare. De la Bărbatul ăsta eu am primit un milion de DA și nici măcar trei-patru nu.

Bărbatului ăstuia eu îi mângăi coama și-i suflu în aripi și în fund.

Și împreună fabricăm MAGIE în fiecare zi. Împreună luăm cele mai mari copilărești decizii on and on and on.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

-Let’s jump!
– Cât de sus, Iubitu’?
– Foarte sus, Frumoasa!
– Hai cu aripi între omoplați, Frumusețe!
– Hai nitrogen la glezne, Drăguța!

Pe 11 februarie se împlinesc 20 de ani de când suntem împreună.
Mai mult de când suntem împreună decât separat.

Și, VAI, se simte atât de cald în piept, atât de aerat în stomac, atât de ACASĂ în tot corpul, de la degetele de la picioare până deasupra creștetului capului.

Te iubesc, Iubitul Meu! Să MANIFESTĂM împreună încă 59 de ani <3<3<3

@iamcrinaandrei și @mybarefootjourney #dovezidemagie ❤ ❤ ❤

Dragă Universule,

Eu scriu foarte frumos și foarte corect în limba română, apoi în engleză și apoi în franceză.
Compun newslettere luminoase, postări de Facebook prietenoase. Postări de LinkedIn variate, articole nenumărate, comunicate de presă, postări de blog etc. etc. etc.

Dragă Universule, eu scriu cărți. Pentru adulți și pentru copii. Și pun voci, tot pentru cărți, auzi, că-s atrăgătoare, cuceritoare. Ce bine! ❤

Dragă Universule, eu organizez tabere. Pentru femei. Pentru bărbați. Pentru oameni care vor căi noi. Verzi. Crocante.

Amin! S-a împlinit! S-a împlinit!

Cu iubire infinită, Maria

Ce nu negociez

Era august și eu eram în Bulgaria.
Minunata de Crina a lansat o provocare. O provocare de abundență și prosperitate, timp de 8 zile.
Și cum foarte multe lucruri bune vin către mine pentru că am ușa și ferestrele deschise și pentru că sunt optimistă și pentru că văd în primul și în primul rând partea plină a paharului, așa am văzut și mesajele ei, pe care altfel aș fi putut să le trec cu vederea.

Și m-am înscris în acel „prosperity challenge” gratuit și chiar mi-am făcut temele zi de zi. Și pe măsură ce răspundeam întrebărilor, mai descopeream câte o credință limitativă legată de bani. Am realizat, printre altele, că nu-mi dau voie. Da, da, știu că sunt femei și bărbați care nu își dau voie nimic. Mulțumesc frumos! Eu mă compar cu mine în evoluție. Și am primit un clopoțel deasupra capului: da, îți dai voie la masaj, da, îți dai voie în tabere, da, îți dai voie să îți cumperi rochii, dar altfel ești foarte doamna învățătoare cu tine și toată ziua te pui să scoți unghiuțele și batistuța la marginea băncii. Wow! Ce conștientizare!

Și atunci m-am aruncat cu toată încrederea înainte și am cumpărat cursul deep al Crinei despre bani. Pentru că, da, săptămâna gratuită de prosperitate a fost urmată de un curs în adâncime despre bani, pe bani, ce să vezi. Și am optat pentru varianta full option! Cu grup de facebook, cu mastermind, cu miere și cu diamante. Good girl, Maria! Treat yourself! Treasure yourself! Și… mi-am schimbat viața! Da, da, nu sunt vorbe goale, nu este o hiperbolă, nope, chiar mi-am schimbat viața! Eu nu voi mai putea gândi niciodată la fel despre bani, abundență, prosperitate, standarde și nivele NENEGOCIABILE.

Doar că, așa cum spunea Draga de Tatiana în live-ul nostru de aseară, e al naiba de obositor lucrul ăsta cu propria persoană! (Hai să nu facem o credință din asta, Maria!) Tu ai săpat căi neuronale 39-49-59 de ani (Banii sunt ochiul dracului, banii se fac foarte greu, doar hoții au bani, doar combinatorii fac bani, doar bărbații știu să facă bani, TREBUIE să muncesc pe brânci ca să fac bani, TREBUIE să mă sacrific ca să fac bani, bla, bla, bla, bla) și acum vrei cărări verzi, presărate cu profit inimaginabil de luni pe joi. Nope, nu se poate!

Și mă apucase și pe mine amock-ul și luasem iar biciul din cui! Nu ăla de sex, ăla de autoflagelare. Și au început gândurile, ca hamsterul în rotiță: Ah, Maria! Iar ai rămas în urmă! Iar ai mai cumpărat tu încă un curs și ai aruncat banii pe fereastră. Tare deșteaptă mai ești! Iar nu ești disciplinată. Ia uite, cum ai trecut prin 3 module și nu ești milionară în EURO? Păi ce facem aici, Maria?!

Noroc că toate gândurile astea au venit buluc peste mine în timp ce ascultam modulele 4, 5 și 6, în timp ce o plimbam pe Ana în Parcul Circului și o auzeam pe Crina în căști, printre soare, printre frunze.

Și atunci am realizat! Mujer! Fii blândă cu tine! Fii bună cu tine! Ai compasiune pentru tine, cum ai pentru prietenele tale cele mai bune!

Tu până la 20 de ani ai fost ipohondră. Și, în câteva luni, ai renunțat pe viață la ipohondrie. În câteva luni, după DOUĂZECI de ani!!! Și de atunci este NON NEGOCIABIL că ești sănătate radiantă!

Tu până la 28 de ani ai fost Maica Tereza și o victimă și ai încercat să înveți, să salvezi, să ajuți mai întâi pe toată lumea și mai apoi pe tine. Ți-a luat UN AN să înțelegi de ce faci asta și să îți schimbi mindsetul. După DOUĂZECI ȘI OPT DE ANI. Și este NON NEGOCIABIL de atunci că ai grijă de tine, că îți umpli paharul, că ești putere, că ești iubire, că ești suficientă, că nu ai nevoie să salvezi pe nimeni ca să fii iubită, primită și acceptată, exact așa cum ești.

Tu până la 25 de ani ai avut senzația că toată zona de dezvoltare personală este pentru cei slabi, pentru cei defecți, pentru momentele de criză, este temporară, este pentru cei care nu mai termină cu trauma o dată! Până când ai avut epifania aia din intersecție de la Lujerului, mai ții minte? Când ai realizat că WOW!!! DAAA!!! TU vrei să te cauți, să te înțelegi, să citești, să înveți, să te dezvolți până închizi ochii! Și de atunci adevărul asta al tău a devenit NON NEGOCIABIL!

Și, poate cea mai frumoasă schimbare din viața ta a venit atunci când ți-ai scanat corpul și ai văzut cât e de negru și de greu și de îmbâcsit când îl hrănești cu frică, cu gânduri negative, cu judecăți, cu bârfă, cu otravă. Și ai ales opusul. Tot timpul opusul. Tot un douăzeci de ani aveai și THE BRIGHT SIDE OF LIFE a devenit realitatea ta, NON NEGOCIABILUL TĂU. (Când uit și o iau pe arătură, fac un efort conștient și revin în lumină.)

Și nici măcar nu știai că acest NON NEGOCIABIL este un concept, că așa ceva există. Pur și simplu îți ascultai interiorul.

Și atunci cum vrei tu, Mărie, ca relația ta cu banii să se schimbe de luni până joi, dacă tu doar ai tatonat zona asta până acum, dacă doar ai trecut cu degetul pe la marginea oceanului, dacă doar ai privit cu supremă admirație la Iubitu’ Manifestatoru’ și dacă doar ai zgâriat pojghița de platină a infinitului abundenței. Și atunci m-a lovit! WOW!!! Acum, la 39 de ani, este T 0 al relației mele SĂNĂTOASE cu banii, este borna kilometrică la care o să mă uit peste 3-5-15 ani și o să zic: Mujer, ce NON NEGOCIABIL SUPERB ți-ai setat în relația cu abundența financiară!

Sunt bogată! Sunt bogată! Sunt bogată!

Mulțumesc, Crina Fantastică, cu energie cât Oceanul Pacific! ❤ ❤ ❤ Mi-ai schimbat viața! Radiez recunoștință și apreciere! Muțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!