Victimizarea se încheie cu mine!

Mă uitam de dimineață la fata asta bălaie a noastră în timp ce mâncam împreună granola cu iaurt. Ea urcată pe masa de 150 de ani, eu – cuminte pe scaunul mult mai recent. Și aveam fluturi. Fluturi în stomac, pur și simplu.

Pentru că, îi spuneam Iubitului, uneori când mă uit la ea mă emoționez de numa! O VĂD pe Ana Mică, toată, dar mă văd și pe mine mică, prin ea. Și trimit iubire ca în pântecul mamei pentru amândouă.

Și mă gândeam că, DOAMNE DUMNZEULE, ce bucurie că eu ALEG să rupt lanțul victimizării, al scuzelor, al micimii, lanțului lipsei de limite, lanțul muncii pe brâncii pentru statui. Mulțumesc frumos, vreau statui mici doar în bibliotecă și diamante galbene pe deget și sex delicios de să scoale morții și vecinii. Și vacanțe exotice și vorbe și gânduri frumoase cât cuprinde ȘI ZÂMBETE. Pentru că nu mă costă absolut nimic, dar îmi aduc stare de bine mie și apoi altora. Toate astea dintr-un spațiu de recunoștință infinită pentru tot ce sunt, pentru tot ce am, pentru tot ce am clădit și clădesc în fiecare zi.

Mulțumesc! S-a împlinit, s-a împlinit, s-a împlinit!

Și mi-a apărut un zâmbet cât apartamentul-super-cuib cu vedere divină, ultra fină, când am realizat că într-o bună zi, poate, Ana și Băieții și apoi nepoții și nepoatele, strănepoții și strănepoatele, împreună sau separat, vor merge la constelații și se vor pune în șiruri de femei și de bărbați care să le simbolizeze străbunii care la un moment dat au ALES diferit. Au ALES partea plină a paharului, vorbele frumoase, gândurile bune, zâmbetele, asumarea, diamantele galbene și sexul delicios.

Mulțumesc din toată inima mea, Mama și Tata! Pentru că sunt. Și atât, nici nu e nevoie de mai mult.

Mulțumesc din toată inima mea, Bunica, Străbunica, Stră-Stră-Bunica, Stră-Stră-Stră-Bunică pentru toate bucățile de stele pe care le-ați pus în mine, exact așa cum ați știut, exact așa cum ați putut. Vă cuprind cu iubirea mea infinită și ne învăluim toate într-un glob de lumină pufoasă, mușchi de copac și ciuperci ❤ ❤ ❤ Și în dans!

Maria Bucuria

Un an și jumătate de țâtă

Azi Ana împlinește 1 an și jumătate de viață cu noi toți și de țâtă cu mine.

Am scris aici puțin despre începutul nostru cu mame donatoare magice. ❤

Ideea este că am hipoplazie mamară și că pot să stau și în fund și în cap și în ce vreau eu, nu am lapte matern suficient. Am luat și 12 pilule de More Milk zilnic cu câte 2 litri de ceai de goat root zilnic (combinația asta scoate laptele și din morți) și nope, nu, nada. S-a mișcat acul centimetric.

Dar iubirea de femei este o inimă mare, luminoasă, pufoasă, susținătoare și sunt extrem extrem de recunoscătoare pentru tot procesul nostru! ❤

Update-ul este că suntem 22 (DOUĂZECI ȘI DOUĂ!!!) de femei care am hrănit-o și o hrănim pe Ana cu laptele nostru și că până la 6 luni am alăptat-o noi toate exclusiv.
Ce drum a mai fost și acela, Doamne! ❤

După 6 luni am oprit căutările active. Și am primit cu iubire doar când am primit cu iubire. (Fiți fără grijă, de fiecare dată am povestit despre analize.)
Și azi, la 1 an și 6 luni de Pruncă, încă primim lapte periodic de la Iubita de A. Și încă o alăptez zilnic, așa cum am eu Lapte pentru Ana
Pe Ștefanul Motanul l-am alăptat până la 2,9 ani, când am bătut palma și am încheiat contractul. Ce zi frumoasă a mai fost și aceea, Doamne! ❤

Sunt tare curioasă când o să bat palma cu Ana Banana 🙂 Până atunci sunt tare bucuroasă pentru fiecare picătură de „pept”, cum zice străbunica.

P.S. Aceasta este doar o postare de drag, în niciun caz o recomandare sau și mai bine, încă o piatră de moară legată de gâtul mamelor (primipare).
E tare tare important să ne ascultăm instinctul, să ne onorăm corpul, să cerem ajutorul specialiștilor și să contribuim la mediul protector și armonios al familiilor noastre.

Cu iubire,

Maria Solară

Îmi pun copiii să facă tofelu’

Și sunt foarte OK cu asta.

Mateică Fără Frică începuse să citească superb la 6 ani. Dar pentru că ochii lui au făcut deodată un efort prea mare s-a pricopsit cu niște dureri de cap. Și pe la 7 ani a renunțat complet la cititul voluntar. L-a asociat cu durerile de cap și l-a pus în cui. Am povestit cu el atunci și mai târziu pe subiect, dar fără rezultate.

Și atunci pe Matei a fost nevoie să îl punem să citească. Un capitol. O pagină. O jumătate de carte, orice. De citit citește (și la școală și acasă), dar nu sare niciodată avid la raft să vadă ce mai e acolo.

Mi-am validat forțarea asta a lucrurilor când am auzit la Brene Brown următoarea propoziție: „Limitele limbajului meu înseamnă limitele universului meu!” Wow, așa este! Dacă tu ai un vocabular format din 7-8 înjurături, pe care le combini între ele, vei avea un cerc de prieteni și amici, clienți etc. Dacă tu poți povesti despre experiențe, experimente, cărți, filme, invenții, evenimente, într-un fel bogat, fluid, atractiv, pe înțelesul tuturor, vei avea un cerc complet diferit de prieteni și amici, clienți etc.

De câteva luni îl pun pe Matei să citească obligatoriu 5 pagini pe zi. Sunt ca spălatul pe dinți, ca centura de sigiranță, ca trasul apei la toaletă. Nu discutăm. Este igienă neuronală, face parte din sănătatea lui. Cărțile și le alege el, aici intervenția mea este 0. Își ia chestii super ușurele. Pentru că băiatul meu este într-o continuă activitate fizică și îi e greu tare să șadă, dar asta este fix treaba lui. Eu sunt super happy pentru că observ îmbunătățiri semnificative în discurs. Ba chiar la una dintre cărți mi-a spus că la un plot a stat emoționat să vadă ce se întâmplă. Yes, nailed it! Despre asta e vorba! Încet încet, trecem noi marea, Matei! ❤

În plus, le citesc eu, cu răbdarea broaștei, capitol cu capitol, aproape seară de seară, sute și apoi mii de pagini. Ieri am terminat Britt-Marie a fost aici după 4 luni jumate. UHUUU! Azi începem Un bărbat pe nume Ove. UHUUU!!!

Pe Ștefan nu e nevoie să îl pun să citească. Pe el îl uită Dumnezeu nemișcat în fotoliu și câte 4-5 ore dacă prinde o carte care îl prinde.

Dar pe amândoi îi pun să facă tofelu’ în casă. Să ducă un gunoi, să dea cu aspiratorul cu picior, să strângă rufele de la uscat, să scoată și să ordoneze vasele din mașină, să pună masa, să strângă masa. Iar Chef Matei ne gătește sublim (nu glumesc!) periodic și pot doar să mă întind și să mă relaxez.

Mi se pare extrem de important să aibă o rutină (a spălatului pe dinți, a somnului la ora 10.00 PM, a participării la viața familiei cu toate sarcinile ei) pentru că asta este ceea ce ne duce mai sus, ceea ce ne face mai buni. Disciplina. Showing up-ul! Chiar și un singur minut de meditație, exerciții, respirații, stretching – you name it PE ZI este mai bun decât un calup de o oră la fiecare 3 luni.

De asta intervin zilnic și în cantitatea de ecrane și în cantitatea de zahăr ingerate de ei și în punerea la treabă. Fără dramă și absolut obligatoriu fără pedepse SAU recompense. Pe mine nu mă pedepșete nimeni (mai puțin eu însămi) dacă nu fac curat, nu pun la spălat, nu gătesc sau nu stau cu Ana. Nici nu mă recompensează.

Le-am explicat băieților că e foarte simplu să dau cu cardul pentru chipsuri, pufuleți, ciocolată sau cola. Sau să le cumpăr un telefon, o tabletă și un televizor mare la ei în cameră, peste care să urc și un play station. Eu aleg calea mai lungă către Mecca. Și intervin și pun. Ferm și în majoritatea cazurilor blând. M-am obișnuit că e nevoie să spun de mii de ori anumite lucruri și o iau ca atare. Dar cine își trage acum centura de siguranță AUTOMAT în mașină, după 10 ani de explicații? Cine? E! 🙂

În același timp lucrez zilnic la ochelarii mei de cal și pun într-o parte a cântarului componenta socială a vieții (în special de preadolescent!) și dacă îmi dă cu minus bucata de inteligență emoțională, imediat reglez finețurile.

Sâmbătă Matei a împlinit 13 ani și eu, Doamna de Fier a Timpului la Ecran, am venit cu ideea să îi cumpărăm un telefon, primul nou din viața lui. L-am urmărit în ultimele 3-4 luni, am văzut cum se reglează singur, cum combină FIFA cu o grămadă de activitate fizică, cum există cineva acasă când bat la ușa lui and so on și am venit cu decizia asta, care a fost absolut neașteptată pentru el. Se gândea probabil că din primul lui salariu o să se întâmple o așa minune a lumii 🙂

***

Mi se pare incredibil de valoros fiecare an fără fastfood, sucuri carbogazoase, zahăr în neștire, ecrane până îi uită Dumnezeu și le curge câte un firișor de sânge sub fiecare nară. Vor avea timp SUFICIENT în viața adultă pentru vicii și dependențe. DAR cu cât sunt mai aproape de 21 de ani aceste începuturi (momentul aproximativ al definitivării formării neocortexului – creierul responsabil cu gândirea LOGICĂ, în context), cu atât mai bine!

Până atunci sunt eu aici pernuță și adult să le încasez (NU o iau personal, în majoritatea timpului) și să ghidez.

Cu iubire de 3 copii și mult mai mulți,

Maria Bucuria

Credit foto: Picturesque Studio

Olanda cu noi toți

Soțul Meu este cel mai bun bărbat de pe planeta asta și de pe alte planete. Este stâlpul nostru. Al meu de lumină (aceasta este o glumă tantrică), al băieților doar stâlp. E eroul nostru. E bucuria noastră, amuzantul nostru, cel care ne salvează zilele și ni le face mult mult mai luminoase.

Pe 5 august a împlinit primii 40 de ani de viață și am vrut să îi fac un festival de surprize. Să îl copleșesc, să îl covârșăsc! Which I did.

Am început pe fir logic cu câți vrem să mergem. 5. Unde? La maxim 3 ore cu avionul (pentru că toddler mic) și la ră-coa-re. Așa a apărut ideea cu Olanda și ce idee superbă a mai fost și aceasta!

Am cumpărat bilete de avion (KLM, țiplă ați fost!), cazare, mi-am luat țeapă, am primit banii și bonus (că așa mă iubește pe mine Universul și eu pe el), am rezervat mașină (Enterprise, chapeau, vă dați seama că revenim!) și duși am fost.

Soțul a aflat pe aeroport unde mergem, deși bănuieli avea de ceva timp.

Înainte să iau biletele de Olanda, am povestit puțin cu Draga de Ioana și a fost cea mai drăguță din lume și mi-a sugerat un itinerariu superb, fără să îi fi cerut nimic. ❤ Ioana? Ești o bucurie, chiar în farfurie, cum îi cânt eu Anei.

Ținând cont de toată orășelele de pe listă, am simulat cu Google Maps distanțe și mi-a ieșit câștigător Castricum ca punct de plecare, ca loc de cazare.

Castricum e la 25 de minute de Schipol, la un 15 minute de plajă cu mașina, DAR și mai bine, la un 30 de minute de plajă cu bicicleta. E un orăș mic, mititel, cu medie de vârstă mare. Mai puțin tinereii ăia care vineri și sâmbătă și apoi vineri din nou au rupt berile de la barul din capătul străzii. E un oraș de turtă dulce, cam ca toate în care ne-am făcut excursiile din cele 7 zile. Ați fost în Bruges? E, cam așa era și prin locurile astea. În plus erau curticele în fața fiecărei case de turtă dulce, pline doldora de flori, de ziceai că e concurs sătesc/orășenesc. Fiecare curte era mai îngrijită decât cealaltă, fiecare fereastră de casă era mai decorată decât precedenta. Nimic extravagant, nimic sorcoveic, doar o plăcere pentru ochi.

Din Castricum am făcut excursii zilnice în Haga, la Muzeul Miniaturilor, în Utrecht, la Muzeul Trenurilor (incredibilă transformarea asta a fiecărei ultime piese în ceva valoros, prețios, pentru încă niște zeci sau sute de ani). Am fost la Avifauna, care e un fel de Zoo păsăresc, cu UN SUPER loc de joacă pentru copii mai mari!

Am fost în orașul morilor de vânt (unul dintre ele) – Zaanse Schans și orașul și peninsula brânzeturilor delicioase Volendam și Marken. Și în Orașul tuturor canalelor și bărcuțelor și studenților hip – Leiden. Ca multe altele în Olanda, I guess. Mulțumim, Cristina! ❤

Șiii, fix de Ziua Celui Mai Frumos Iubit am fost pe această insulă incredibil de pitorească – Texel. O altă surpriză pentru Soțulică Fără Frică.


I LOVED every given day din vacanța asta (am prins și o vreme pe sufletul nostru – înțeleg că din octombrie până în aprilie nu e este așa sexy treaba). Dar cel mai mult mi-au plăcut cele 2 zile de bicle.

Am închiriat bicicletă în Castricum și am plecat la plajă în 5. Și am greșit corect drumul. În loc de plaja turistică am ajuns la plaja virgină (UHUUU – ce frumusețe!).

Și am închiriat biciclete pe Insula Texel și ne-au dus ele și aplicația Komoot (super aplicație pentru trasee de bicicletă) pe șes, printr-o deltă mică, printr-un parc național. Dar pe unde nu ne-a dus! Până a început să ne doară fundul și am rugat Iubitul să roage Komootul să scurteze traseul.

Am plâns la ambele ture de biclă (nu tare, așa, câteva lacrimi) de cât de frumos și simplu și curat și primitor și abundent și încărcător poate fi și ar trebui să fie totul în lumea asta. Am propus în fiecare zi de vacanță mutarea, dar nu am cu cine deocamdată. Îi mai las puțin și apoi plecăm în California 🙂

Mulțumesc, Olanda Dragă! Pentru soare, pentru iarbă, pentru vânt, pentru curățenie exemplară (mai puțin în Amsterdam, Utrecht și Haga, unde erau și la ei covoare covoare de chiștoace), pentru flori (vaaai, abia aștept să îmi plantez și eu bulbii mei olandezi!), pentru brânza cu trufe, pentru canale, pentru bărci, dar mai mult și mai mult pentru biciclete.

Mă întorc negreșit! ❤

***

La întoarcerea acasă i-am mai făcut Iubitului o petrecere surpriză – mi-a stricat portarul într-o secundă munca de 2 luni, merci, merci!), l-am dat cu parapanta (nu eu, doamne ferește, Ferry de la Sky Dreamers, din Bunloc) și i-am dus și cu caiacul pe toții băieții mei în Herestrău cu AdventureTime.ro, unde mi-au făcut și ei o surpriză și mi-au tot zgâlțâit barca și frica de apă.

Și gata! M-am oprit, că am și obosit zău de la atâtea surprize. Mai iau o pauză o zi, două, trei. 🙂

Cu iubire,

Maria Solară (ce drăguț că îmi scrieți mesaje așa <3!)





Cum mi-am luat țeapă pe Airbnb

Poveste cu final fericit!
Aceasta este o postare lungă, de învățătură de minte pentru cine are nevoie 🙂

Am vrut să îi fac și eu o surpriză soțului (și îi fac) și să iau o cazare frumoasă, aleasă, pe Airbnb, pentru că am rămas eu cu ideea romantică cum că acolo casele sunt mai cu moț, mai speciale, sunt alea care nu sunt pe piața largă. Sau nu sunt deloc, în cazul meu :))

Așa că pe o competiție de-a lui am băgat mare și am rezolvat o mulțime. Printre care și cazare. Nu era prima dată când foloseam platforma, așa că nici prin cap nu mi-a trecut că trebuie să fac pe detectiva lu’ pește, în loc să mă uit bine la numărul de paturi, numărul de băi, numărul de mașini de spălat vase și rufe, ceea ce am făcut.

Am plătit frumos (aș fi putut plăti cu 250 de EURO în plus și să am free cancelation până cu 24 de ore înainte, dar cum sunt o femeie cât se poate de serioasă am zis să nu arunc cu banii de la geam) și mi-am văzut de viață.


În aceeași zi îmi scrie gazda, „Margaret”, că abia v-aștept.
Îi răspund frumos că abia aștept și eu.


A doua zi îmi scrie „Margaret” că totuși câți suntem (deși se vedea foarte bine din datele predate) și dacă venim cu business sau cu distracție. Ana Ana vine cel mai mult cu business îmi venea să îi spun, dar m-am abținut și am răspuns politicos.

Ei, în a treia zi, „Margaret” a dat maxim cu mucii în fasole. Pentru că a început un șir lung de întrebări tâmpite, care mi-au aprins toate beculețele din pomul de Crăciun. Conversația SF a culminat cu „să rezervi tu, honey, (eu adică) toată luna, no strings and costs attached că pur și simplu mă hărțuiește un client pe care nu îl vreau în casă.

Du-te tu, fată, „Margaret”! Sau băiete. Ca râia stă clientul ăla pe piciorul tău, nu?

Și atunci am sunat-o pe Draga de C., care e super gazdă pe Airbnb și am întrebat-o dacă e normal așa ceva.
NU, firește că NU! E scam!


Am sunat la call center-ul lor (între timp îmi făcusem print screen-uri cu toată conversația, nu care cumva să șteargă „Margaret” ceva) și le-am explicat tot.
Inițial au zis că Sure, no problem, rezolvăm repede și bine, do not worry! Te sunăm în 15 minute.

Da… M-au sunat în 30 de minute ca să îmi spună că fie conving eu gazda frauduloasă să dea cancel (HA HA HA – you are SO funny!), fie dau eu cancel și pierd toți banii.
Ba pe-a mamei voastre!!! Și până aici și habar nu aveți, mămică, cu cine v-ați pus! Că un ban al meu furat nu a rămas vreodată nerecuperat. PICĂTURĂ CHINEZEASCĂ sunt!

Am avut un melt down atunci, pe loc, și cum soțul mă întreba ce e ce e ce e am decis să îi spun o mică parte din poveste.
– Iubitu’, fii atent, fii foarte atent la ce detalii îți dau și dă-mi cel mai bun sfat!

*** *** ***

– Pune pe Google Street View adresa și o să vezi că fie nu e nimic, fie e altceva!

BOOOM! Mânca-l-aș eu de frumos și deștept și bogat!

Și așa a fost. „Margaret”, cu o intelingență sclipitoare și cu bun gust, ce-i drept, a pus o poză cu view-ul din dormitor, dintr-un complex de zgârie nori, cu o pădure în mijloc.

Adresa, din decembrie 2021, era dintr-un parc de rulote. Băi, băiatule! Știi cum cresc zgârie norii și pădurile la ăștia în țară!!!

Am scris la Airbnb înapoi să le spun că nu există apartamentul. Ei nu și nu, că poate că mă simt eu ofensată de conversația cu gazda, dar nu există temei ca ei să de cancel sau să îmi dea refund.
OK… Văd că nu înțelegeți! EU am plătit pentru o rezervare pentru o proprietate CARE NU EXISTĂ. Banii mei sunt la voi. Ăsta este un furt și îl intermediați și eu anunț poliția. Aceasta nu este o amenințare. Aceasta este o informare.

Zgârie norii ca zgârie norii, dar poliția lor, dUAmne! Jos pălăria! La și 17.48 le-am scris. La 17.53 mi-au răspuns. Și la noi e la fel 🙂

Luni am sunat și la banca mea și i-am pus în temă, am depus plângere pentru fraudă. Am luat-o metodic, pe toate fronturile.

După ce le-am trimis încă o dată print screen-uri cu super bedroom view-ul și case dintre rulote, Airbnb s-a mișcat și mi-a procesat full refund-ul și mi-a dat și un voucher de 20%, la care avem dreptul CU TOȚII dacă trecem prin asta, să știți, da?

Recapitulând. DACĂ o să mai fac vreodată vreo rezervare pe Airbnb o să fac așa:

  • Scriu MAI ÎNTÂI gazdei. Să văd dacă e normală la cap și dacă chiar are o casă. APOI fac plata.
  • Mă uit să fie verificată de Airbnb. A mea nu era, pentru că avea, ce să vezi, doar câteva zile de șopârle. Pe telefon nu se vedea că e de câteva zile pe site, se vedea doar că e de anul ăsta.
  • Mă uit să aibă review-uri. De care or fi ele, dar să le aibă.
  • Mă uit să fie super host. Dacă e super host e o certitudine că o să ai o experiență foarte bună la cazare.
  • Mă uit să pot da FREE cancel, chiar și cu 24 de ore înainte. Ce a setat „Margaret” e super dubios și aveam să aflu pe pielea mea.

DACĂ totuși dați peste o „Margaret” să știți că sunteți acoperiți, bine? Să nu vă pună mama naiba să apăsați butonul de cancel și sunteți acoperiți. (Și treceți musai orice PRIN PLATFORMĂ – mesaje, plăți, orice.)

Adică… Dacă ajungeți la cuca măcăii și there is no fucking house, sunați în secunda 2 la Airbnb și anunțați.
SUNT OBLIGAȚI să vă dea full refund, 20% din sumă voucher și o noapte la hotel. Bine, nu la presidential suite la Burj Khalifa, dar sunt obligați să asigure, într-o marjă, cazare decentă pentru o noapte.

Și cam atât… Să ne fie cu folos și cu prevenție, fără timp și nervi consumați!

„Margaret”, have you heard of karma, honey? (A fost zburat/ă de pe platformă între timp, firește.)

Cu iubire, Maria Jeanne D’Arc

Miracolele sunt în continuu

Aseară am fost la alt eveniment la Draga de Lia Bolte. De Lună Plină.
Când m-am întors acasă, lucrurile erau destul de precipitate, așa că nu am apucat să fac debriefing cu Iubitul Frumos pe telefon.

Dar am făcut de dimineață, în drum spre Iubita de Grați. Și el mi-a povestit despre revelațiile lui din tabăra în care este și eu i-am povestit despre ale mele, din seara în care am fost.

Nu pot să scriu despre revelațiile lui mai mult decât că sunt despre trai prezent și conștient. Clar e că îmi povestea și îmi povestea și mi s-au umplut ochii de lacrimi. Atât de tare încât n-am văzut nici trecerea de pietoni, nici pietoni, nici mașina de poliție din fundul meu, decât în ultimul moment. Eram foarte pregătită să strâng tare polițistul în brațe și să îi spun CÂT de frumoasă este viața (NU ar fi fost prima dată!), dar nu a fost cazul.

Dar despre revelațiile mele pot să scriu. (Ce înseamnă, domle’ să răspunzi sincer la niște întrebări de coaching!).

Auzi că luna plină de ieri (și o mai simțim și azi și mâine) trage linie la ultimele 6 luni începând cu 23 decembrie. Ce am semănat atunci, culegem acum. Și inițial, când m-am pus să scriu, mă gândeam, ah, mare lucru, am avut parte de rutină, încă puțină rutină și la final, da, rutină.

După care am luat-o pe pași și am văzut că am avut vacanță cu verișoarele, evenimente cu fetele, weekenduri în Bulgaria, am făcut cursul de bază de Theta (u-huuu!!!), am fost în tabără la mare, am fost în vacanță în Spania și Danemarca și am făcut O CASĂ, for Lord’s sake! Pretty pretty pretty damn good și non-rutinic, Maria, nu crezi? Tare repede uităm și luăm lucrurile de-a gata!

Și AHA-ul meu a venit când am realizat că pentru a face casa, spre exemplu, și Iubitul Frumosul și eu am fost bol superb de cristal, unit, focusat, conținut, vortex am fost, frate! Și am aliniat stele, planete mare, planete mici, îngeri, sfinți, TOT.

Și AHA-ul și mai mare a fost că MAGIA asta NU este finită, NU! Energia ASTA, felul ăsta de energie, este o sursă infinită și e ÎN NOI!

NU (NOPE, NO!) Dumnezeu nu se supără dacă cerem și a doua și a noua și a o mia oară și nu are treburi mai bune de făcut. Nu, urciorul nu merge doar o dată la apă și toate tâmpeniile astea care ne-au fost hrănite cu lingurița, până am ajuns să ni le însușim, deși nu le credem.

C. îmi spunea aseară:

– OMG, this is such a good hug!

– Da. Și mai am miliarde de unde a venit asta. Sunt infinite!

Îmbrățișările, sărutările, gândurile luminoase, vorbele bune, energia creatoare, energia abundentă SUNT INFINITE și sunt ÎN NOI!

Cu magie,

De la masa cu vedere PERFECTĂ, Maria Bucuria

Bărbatul Meu Interior

Din 2017, de când merg prin toate taberele care îmi cad pe inimă, la toate evenimentele de dezvoltare personală și la toate weekendurile prelungite eu cu mine, le-am cam fumat pe toate.

De fumat fizic nu am fumat nimic și nici de băut nu am băut altceva decât cacao cu condimente, but you get my point. Am trecut prin cam toate exercițiile scuturătoare, teribil teribil de incomode, dar complet transformatoare.

DAR de fiecare dată mă duc cu inima deschisă, cu prezență, cu iubire și cu dorința de magie!

Vineri am fost la Draga de Lia Bolte. Nici nu știam la ce mă duc, eram obosită și cu durere de burtă de la menstruație și prea multe cireșe, dar m-am dus.

Am acest cerc cremos de femei la care nici nu mă obosesc să citesc descrierea și mă avânt.

Am lucrat relația dintre bărbatul și femeia interioară. Și părea o chestie super ușurică așa, de vineri seara, la final de săptămână plină.

Dar am lăsat pixul să scrie singur, când a fost de scris și ce să vezi! Au ieșit păsări după păsări și iepuri după iepuri.

Am realizat așa, printre altele: că până în 2017 am fost foarte masculină (în vestimentație, în poziție corporală, în gesturi, în limbaj etc.) și din 2017, după ce am descoperit feminitatea în lume, wow!, parcă am îngropat dragul și bunul meu bărbat interior într-un coș din ăla de dresat cobre și i-am pus capacul, pe veci. Și am mai avut revelația că îl scot, normal că îl scot, dar scurt, brutal, repede repede, să nu se prindă nimeni, pentru că… wow!… dacă nu mă primesc oamenii așa francă, fermă, action oriented, doer. Mama mia, Maria!!! O țineai de mult acolo?

Seara am ajuns târziu, dar dimineața i-am povestit cu bucurie Iubitului Meu Frumos ce a ieșit din mine. NU MAI POT DE DRAG să desfac firul cu el după evenimente și să mă arăt vulnerabilă, raw, în fundul gol (aveam pijama!), toată. Asta înseamnă dragostea! 🙂

  • Dar nu ți se pare misogină treaba asta?
  • Ce anume?
  • Că bărbatul e numit cel care face acțiunea și se ocupă de bucata concretă?
  • Doamne, nu, deloc! Uite, am dansat în oglindă și mai mai că mi-au dat lacrimile de cu cât de multă iubire și bucurie ne-am dansat femeia interioară și eu și partenera mea. E atâta frumusețe în feminitate și sunt atâtea daruri în noi, încât eu ador că sunt femeie.

Și zici că ce mare scofală un eveniment din ăsta ușurel, de vineri seara…

Suntem femei cărora ne este foarte greu să renunțăm la testiculele energetice, suntem femei cu pene în păr, despletite, iele, suntem femei care încercăm să le împletim armonios pe ambele. Și ce frumos și cald și pufos e tot procesul ăsta când suntem prezente și conștient and we just show up. EVERY GIVEN DAY!

De acolo începe tot. De când facem prezența. ❤

Cu iubire de bărbatul și de femeia interioară,
Maria Bucuria

Love of my life

Pe 11 februarie am împlinit 20 de ani de relație. DOUĂ ZECI!
Pe 25 februarie al treilea copil al nostru a împlinit 1 an.

Și ieri eu am împlinit 40. OMG. Patru zeci!

Nu mă simt ca la 40. Uneori mă simt ca în gimnaziu, cu băieții din Craiovița Nouă. După care îmi aduc aminte că, o, oau, am 3 copii. 3. Eu!

La 20 de ani nu aveam telefon. Ba da, aveam! Dar nu smart phone, pentru că nu exista, așa că nu cred că am poze din ziua aia.
Dar îmi aduc aminte că eram în relație cu Făt Frumos de o lună și 17 zile și ne pupam la fiecare colț de stradă de ziua mea. Așa de mult, încât sor’mea, care ne preceda către Magazinul Galben, ne zicea OOO, get a room! (Ea vorbea de pe atuncia în engleză. <3)
Și eram tiiineri, doamne ce tineri eram! Ca un copăcel primăvara! ❤

La 30 de ani m-am uitat pe poze să văd ce făceam. Îl născusem pe Ștefan de 17 zile și eram umflată de nesomn, de hormoni și de toate dulciurile pe care le mâncasem în sarcină.

Și nașii ne erau aproape. Veniseră să mă ureze.

Ieri, la 40, m-am uitat pe poze (😂) și tot cu nașii am sărbătorit. Dragii și Iubiții! Cum sunt ei acolo MEREU prezenți în cele mai importante momente și nu numai. Ca niște adevărați părinți spirituali. Măi măi măi măi! ❤

A fost o zi cu de toate ieri. Chiar și alaltăieri seară. 😂 Ca șaorma aia din Floreasca, pe care mi-am pus-o luni pe TOATĂ rochia albă, ca o dUamnă!

Dar îmi place de noi, Iubitu’, de nu mai pot. Ne redresăm, ne recalibrăm, facem mișto și avem ce să povestim și peste 10 și peste 20 de ani. ❤

Ce vreau să spun însă, foarte important, este că fără tine nu eram cine sunt azi. Nu pentru că nu sunt în stare, nu nu nu. Ci doar pentru că în iubire și în susținere creștem de 1.000 de ori mai frumoși, mai sănătoși, mai verzi, mai luminoși, mai abundenți.

Te iubesc, Frumosul Meu!

  • Pentru pozitivismul tău.
  • Pentru că de 20 de ani mi-ai băgat asta în sânge pur și simplu.
  • Pentru micile tale obsesii muzicale, pe care le faci și ale noastre pentru o vreme.
  • Pentru că mi-ai dat miliarde de spermatozoizi buni și 3 copii superbi.
  • Pentru că uiți 😂.
  • Pentru că nu uiți.
  • Pentru când ești prezent cu toată ființa ta. Te simt!
  • Pentru când rămâi în îmbrățișarea zilnică de 2 minute cu ochii închiși. Dar și deschiși. Dacă trece un private jet cu Sting prin fața ferestrei!
  • Pentru că ne cânți la chitară.
  • Pentru cât de relaxat faci 99% dintre lucruri și pentru restul de 27% care nu. (Așa iese, Iubitu’, da? 😂).
  • Pentru calculele tale matematice.
  • Pentru că mă faci să râd cel puțin o dată pe zi, în fiecare zi, din 2002.
  • Pentru că ne-am spus de 241 de ori la mulți ani, în fiecare 11 ale lunii. Hai să ne mai spunem de 600 de ori, vrei?
  • Pentru cum îți dai ochii peste cap când te iau în drumeții, în weekenduri și tabere cu chackre, cu urlat la lună. Dar apoi te deschizi și te implici complet.
  • Pentru cum mă faci să mă simt Zeiță de luni până vineri, dar și de sâmbătă până luni.
  • Pentru cum dai accept la TOATE nebuniile din calendarul meu. Asta însemnând că stai tu cu 3 copii și te mai și descurci impecabil.
  • Pentru cum mă pot ABANDONA în grija ta.

TE TE TE ADOR!

Iubesc compania noastră, micul nostru SRL, Imperiul Nostru Super Dezvoltat Socio-Emoțional, care o să dea mai departe și mai departe și mai departe!

We did GREAT! We will do GREAT!

Cu iubire infinită,

Maria

E ziua bărbatului tot anul

Suntem în plin șantier și eu sunt șefă pe tot etajul. Mă rog, pe o treime din el.

Nu am lucrat cu atâția bărbați, simultan, în viața mea. Dar, ce să vezi, am atras oameni fix după chipul și asemănarea mea. Punctuali, promți, corecți. Ce nu a fost cu vibrație înaltă s-a cernut de la sine:)
Dacă o să aveți nevoie de montatori de rulouri, plase, termopane, aer condiționat, instalatori, meșteri, producători de mobilă, parchetari, call me. O să ies eu din când în când. 🙂
Și de unde aveam emoții, mă descurc excelent 🙂

Ce voiam să spun: TOȚI (absolut toți) bărbații ăștia vor să facă o treabă impecabilă, vor să mulțumească.

Și ori de câte ori le oferi aprecieri, le crește pieptul cu 7 numere. Și sunt în stare să îți ridice blocul într-un deget și să îl mute mai la dreapta.

Și le-am oferit. Tuturor. Și mă umplu de duioșie să îi văd cum se schimbă. Arată întocmai ca niște cățeluși care se gudură. Zic asta cu toată dragostea din lume.

Așa că, Mujeres, Iubitelor! Băgăți aprecieri acolo la bărbații din viețile voastre.

Și sex! Sex doar cu partenerul, nu cu tot șantierul! Mă gândesc că molozul cela dăunează teribil aparatului genital feminin.

Ziceți vorbe frumoase, din suflet, fără agendă și fără dorințe ascunse. Ziceți adevărul și o să îi vedeți pe doer-șii ăștia cum înfloresc!

La mulți ani, Bărbați Buni din Ucraina, din România, din Lumea întreagă!
Vă mulțumim că faceți! Primim! ❤

Cu iubire de 6 bărbați și foarte foarte multe femei, Maria Bucuria

Iubirea este adevărul

Miercuri, pe 23, am semnat pentru un cuib nou. Și joi dimineața, pe 24, Iubitul m-a trezit cu: A invadat Putin Ucraina.

Am coborât de pe Kilimanjaro la nivelul de scuba. Am trecut de la negare, la revoltă puternică (Cât de deștept să fii să închei cu pandemia și să dezechilibrezi, voluntar, întreaga planetă DIN NOU?), la sentimentul de a fi copleșită.

Țin minte că joi și vineri am trecut prin freeze, fight, flight de nenumărate ori. Iar vineri seara mă simțeam la pământ.

Și eu sunt (încă și sper pentru tot restul vieții mele, al copiilor mei, al nepoților mei și al nepoților nepoților mei) în siguranță.

M-am regrupat în weekend. Am făcut un plan cu toată familia. Mi se pare incredibil că sunt nevoită să fac o listă cu ce iau cu mine în caz de invazie. Știam ce iau cu mine în caz de cutremur. Acum avem liste noi…

Am donat. Și bani și obiecte. Și o să mai donez. Timp nu am reușit să donez deocamdată. Și vreau să fiu blândă cu mine și să-mi accept limitările. M-am rugat. Mult. Am trimis lumină pură și pufoasă pentru toate femeile alea care o iau la fugă cu un copil pe un șold și o pisică la sub braț și o plasă de rafie ținută de o bunică mai în față. Pentru toți bărbații care au rămas și care au plecat. Fără să mă uit la știri, fără să mă uit exagerat la poze și în niciun caz la video, i-am avut în gândurile mele de dimineața până seara. Și îi am.

I-am trimis lumină și iubire pură și lui Putin. Pe cuvânt. Niciun om bine cu el însuși, niciun om iubit (când era mic) nu omoară copii, nu distruge armonii. Cu ce mă ajută dacă îi trimit ură? Doar alimentez și validez ceea ce el construiește deja mintal, imaginar, psihotic.

Mi-am numărat binecuvântările mai abitir. La fiecare intrare în pat seara am zis așa: Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc pentru încă o zi în pace!

Am mulțumit în varii forme pentru fiecare gest de solidaritate pe care l-am remarcat.

Vai, România! Ești SPLENDIDĂ ȘI EMOȚIONANTĂ, Iubire! Mă înclin pentru TOATĂ bunătatea și generozitatea ta!
Am plâns mai mult decât de obicei și mi-am dat voie să plâng mai mult decât de obicei.

Și mi-am continuat insulele de bine.

Am re-învățat de curând că e important să separăm lucrurile. Eu pot merge la teatru, citi, dansa, cânta, merge în pădure, zâmbi, râde și dacă răul e la graniță. Poate TOCMAI fiindcă răul este la graniță!
Cu ce mă ajută dacă ajut tristă, dacă ajut crispată, dacă mor mâine și am fost sobră azi?

Sâmbătă, Ștefan m-a frecat toata dimineața să pornim de la 50 de bani și să îi dublez suma timp de 9 zile. Am calculat. În ziua 9 ajunge la 128 de lei, deși pleacă de la “nimic”.

E super pasionat de principiul pay it forward și sigur face un experiment social pe mine, din nou. Sau poate vrea pur și simplu să strângă 128 de lei și tot restul din spate.

Ce vreau să spun e că ceva ce pare infim la început se multiplică infinit. O meditație, un share, un gând bun, un zâmbet, un ajutor, o donație, o reciclare corectă, o parcare în respect pentru cei din jur etc etc etc.

ALEG să trăiesc conștient cu lipsa somnului, cu preocupările casnice și geo politice, cu muzica lui dimineața în baie, cu toate activitățile băieților și transformările Anei, cu activitățile mele și schimbările aduse cu ele, aleg să le trăiesc pe toate dintr-un spațiu de iubire, zi de zi de zi. Aleg să ajut când și cum pot, fără să îmi pierd bucuria.

Bucuria nu se sfârșește niciodată. Iubirea nu se sfârșește niciodată. Ea este adevărul. Ea ne dă o senzație de super bine în corp, ea se multiplică precum banii din borcanul lui Ștefan.

Te iubesc, Ucraina! Te am în gând în fiecare zi.