Nu emasculați bărbații

Lia Bolte este femeia care mi-a scuturat bine viața o dată cu tabăra de feminitate din Thailanda. De atunci eu nu am mai fost niciodată la fel.

De la Lia mi-a rămas BINE întipărit în minte că poți lucra un deceniu cu mintea. Nu vei dobândi nicicum pacea și vindecarea pe care o dobândești atunci când lucrezi cu corpul.

Este MINUNATĂ terapia psihologică, nu mă înțelegeți greșit. Am fost ani la rândul într-un grup, alături de alte 3 femei splendide. Și m-a ajutat fantastic să am un trib mic. Dar nu am ajuns nici măcar la o fărâmă din extazul, bucuria supremă de viață, curățarea și reechilibrarea pe care le-am obținut prin 10 zile de lucru cu rănile înfipte bine în corpul meu. Unde lucrul cu corpul poate însemna dans (ecstatic, contemporan, nu contează), TRE, respirație pe chackre sau alte meditații active, body de-armouring, gibberish, shaking, masajul sânilor, lucrul cu oul (de tachyon) etc.
Nu, nu se face orgie feminină în taberele Liei, fiți fără grijă. Sau keep on fantasizing, de la caz la caz. 🙂

Și atunci, dacă ridică sus-sus pe piedestal lucrul cu corpul, cum de îl aduce pe bărbatul acesta DOAR să ne vorbească, m-am întrebat alalteieri. Dar am avut încredere în frumusețea astea de femeie, pe care o tot urmez prin țară și pe alte continente.

Și bine am făcut, pentru că am plecat de acolo cu multe revelații (AHA-uri) și cu o reașezare blââândă a ceea ce știam deja.

Anahata este împământat. Ăsta a fostul primul gând când l-am văzut. Pământesc. Umil, dar foarte puternic, vertical. EMPATIC. PERFECT PREZENT. Culmea, fără palo santo în mâna stângă și salvie în mâna dreaptă, în timp ce o tresă galbenă îi ține locului o pană albastră.

A vorbit 3 ore și părea că am fi putut vorbi cu toții (noi 100 de femei și el un singur bărbat) până dimineața, fără nicio poticnire.

Am reținut suficient de multe lucruri, fără să-mi notez. Și în ordinea ieșirii lor din minte, iată, le și scriu. Să le păstrez.

Swami Anahata

Bărbații sunt vânători, spunea el. Nu ne referim aici la căprioare, mistreți și urși bruni. Ne referim la vânătoare de proiecte, pe care le duc de la un capăt la altul.
Femeile sunt gatherers (las așa, pentru că poate cuprinde mai multe înțelesuri). Ele pun la un loc alte femei, comunități, mai multe obiecte etc.

M-a amuzat nespus (m-am simțitit vizată) următorul exemplu. Un bărbat înfometat va merge la frigider. Tunnel vision! Mirosul, auzul, simțul tactil sunt anulate. Am de vânat o sarma din frigider, o iau, o încălzesc, o mănânc. Task completed!

Femeia, o, femeia! E o poIezie. 🙂 Ea merge către frigider, dar îl vede murdar. Și dacă îl vede murdar, lasă toate sarmalele pământului deoparte. Scoate tot din sertare. Și începe curățenia. Dacă, în timpul ăsta, încep să plângă unul, doi, trei copiii, apoi lasă și sarmalele și brânza telemea și ceapa verde și pleacă să aline copiii. Și la un moment dat, te prinzi că 100 de elefanți se legănau pe o pânză de păianjen.

Ăsta ar fi un prim sistem major de operare a creierului masculin.

Ne-a rugat să nu întrerupem bărbații când sunt setați pe modul vânătoare, pentru că vom obține același rezultat ca atunci când copiii mici sunt în creierul reptilian și au un tantrum. Zero. Femeile feministe, bear with me. I bear with you. Și așa integrăm toți oamenii în această frumoasă planetă, ale cărei păduri se duc pe apa sâmbetei. Și a fabricilor de mobilă.

Și atunci, ce fac, dom’le dacă bărbatul ăsta al meu o ține din vânătoare în vânătoare în vânătoare. Din proiectul mailul în proiectul telefonul în proiectul FIFA în proiectul golful?

Cu răbdare și iubire trecem marea. Și un ocean.

Anahata ne-a rugat așa:

1. Să cerem un timp de discuție.
E, hai! Ce prostie mai e și asta, o să spuneți. Să cer eu audiență la propriu-mi soț să îi spun ceva!
Dap! Dacă ai ceva important de spus, fă asta și o să vezi diferența de reacție. Am întâlnit tipul ăsta de sfat și la Harville Hendrix & Helen LaKelly Hunt și mi s-a părut super pertinent din mai multe motive, printre care:

  • Suntem super bombardați de stimuli (zilnic mai mult de 60.000) și atenția noastră complet dedicată este din ce în ce mai șubrezită. Și dacă tu vii peste o zi de muncă, en passant, cu întrebarea „Mai facem un copil?” s-ar putea să ai aceeași soartă cu reclama aia Coca Cola din Piața Romană.

Și atunci ce fac?
Spui așa: Vreau să împărtășesc cu tine ceva important pentru mine. Durează 20 de minute (do no lie). Când am putea vorbi?
Atât de simplu. Iar creierul masculin, obișnuit cu ordine și predictibilitate, va reacționa cu totul diferit.

2. Apoi să vorbim la persoana întâi. Și să le subliniem cu iubire ce problemă ne-ar rezolva dacă…
În loc de „Iar iar iar nu ai dus gunoiul. Incredibil! De câte ori o fi, frate, nevoie să îți repet?!?!” să spui „M-ar ajuta foarte tare să duci tu gunoiul de 3 ori pe săptămână. În felul ăsta aș avea parte de 15 minute în plus de relaxare.”
Observați o mică mare diferență? 🙂 Pare de bază, așa. Dar nu-i chiar.
Și în plus ăsta e adevărul gol goluț. Ție nu îți vine să îl strângi de gât pentru că nu duce afurisitul ăla de gunoi, ci pentru că e nevoie să îl duci tu. Și dacă îl duci tu, ce pierzi? Mergi la miez și vorbește sincer despre el. Se spune că din 5 DE CE-uri sari departe de broken cookie și mergi la adevărul adevărat.

3. Apoi ne-a rugat să avem răbdare!

Bărbatul este procreator (creator) provider (furnizor) protector (protector).

Asta ar fi cealaltă diferență majoră de operare a sistemului său.

Își asumă toate aceste 3 roluri și iubește să le pună în fapt DACĂ noi îi creăm spațiul ȘI NU ÎL EMASCULĂM. Revin. 🙂

Și ca să își poată îndeplini toate aceste roluri, el are nevoie de calcule și răspunsuri.

Tu poți să întrebi: Mergem în vacanță în Ibiza? Și să aștepți, BUM, da sau nu, mother fucker?

Well, el are nevoie de cel puțin 18 secunde să facă un mic Excel: O să fie vremea bună în Ibiza, da sau nu, cât ar costa toată vacanța, pot să fac rost de banii ăștia până pe 27 martie și tot așa. Așa încât să avem nițică răbdare! 🙂

4. Apoi ne-a mai spus să nu ne fie NICIODATĂ frică să le arătăm cât de fericite ne fac.
Bărbații IUBESC să rezolve probleme (În primul rând pe ale noastre, da, UNA CÂTE UNA, atunci când nu sunt 1.000!), să fie EROI și să fie foarte apreciați pentru toate astea.

5. O femeie are nevoie de 24 de ore de pregătire înainte să facă dragoste.

De ce are nevoie?!?
De vorbe dulci, de dormit gol, goală lângă dânsa, de o mângâiere, de o floare mică, o floricică, de un bilet mic, de un bilețel. Dacă nu mă credeți, încercați să faceți sex (bărbat sau femeie) cu cineva cu care ați făcut armată-mămică în ultimele 24 de ore, față de care ați arătat nemulțumire constantă, răceală susținută și tot așa. Spor cu libidoul pe scări!

6. Și 20 de minute de stimulare delicată înainte de penetrare. Da da. Minim. E gata să te primească, de-adevăratelea, atunci când clitorisul este în erecție. Ambele sunt cuvinte în dicționar. De-adevăratelea zic.

7. Ne roagă să nu lăsăm dragostea pentru seară, când suntem epuizați, ci pentru dimineață, când suntem proaspeți. I-am spus că atunci copiii sunt treziți. Mi-a zâmbit. El nu are copii. Îl doare la bașcheți.

8. Ne roagă să medităm! Zilnic. Altfel nu avem nicio șansă să ne păstrăm realmente creierul sănătos cu toți ăia 60.000 de stimuli de mai sus.

Unde meditație nu-i deloc musai să fie easy pose și ochi închiși. Poate însemna un pat extrem de frumos făcut dimineața, un dans complet prezent, like no one’s watching, o plimbare în picioarele goale (nu iarna), un înot, un golf, un surf, o chitară, un aranjament floral.

Și hai să lăsăm dracului telefonul ăla în vestiar două ore cât stăm la Yoga și să nu mai fugim de noi. 

E foarte la îndemână să fii cel mai ocupat, cel mai important, cel mai! Vai, vai, vai, ce simplă e treaba asta cu disimularea, disocierea și fuga constantă de propria persoană. Dar e nevoie de mult curaj ca să arăți vulnerabilitate și să ieși muuult din zona de confort.

9. Ne-a mai învătaț cum să nu emasculăm bărbații. Cu asta a început, de fapt.

Și știm cu toatele cum s-o facem, pentru că am făcut-o de niște foarte multe ori, nu?

Îmi aduc aminte că la Synevo, la coadă, erau o fată și un băiat. 25ish poate. El îi ținea poșeta și ea, în timpul ăsta, a zis TAAARE (am auzit TOȚI) că a făcut treaba mare acum patru zile. Că e mai constipat de fel. Da da. Asistentei. Apoi l-a întrebat de ce nu o mai iubește.

DUamne! Păi dacă i-ai demontat testiculele și penisul și you put it on și umbli cu ele ca și cu sabia lui Luke Skywalker, la ce te aștepți?

Nu e nevoie de chestii din astea radicale. Dar îi castrăm cu toatele, periodic. Hai să recunoaștem: îi întrerupem, știm noi mai bine, avem toate răspunsurile, suntem mai și apoi mai (completați voi), suntem în permanență nemulțumite, le dăm la foc automat sarcini, fară să așteptăm să termine fiecare „vânătoare” în parte, apoi suntem din nou nemulțumite. Și tot așa.

Și lucrurile funcționează în ambele sensuri, în mod valabil pentru ambele sexe.

DAR, cu cât mai mult împuternicești o persoană (empower), cu cât mai mult îi sufli în pânze, cu atât mai tare va crește și te va trage după sine. Bărbat sau femeie. 

Când stai cu fierăstrăul sub creangă, cred că știți ce se întâmplă.

„Și dacă urmărești să schimbi un bărbat, fii sigură că n-o să îți placă nici varianta lui castrată.”, ne-a mai spus Dragul de Anahata.

Apoi mi-a plăcut NESPUS că în secținea de Q&A răspundea aproape invariabil cu: „Nu știu exact tot contextul, poate ai putea să… ȘI să faceți dragoste tantrică cel puțin o dată pe săptămână.” „Nu știu exact dacă este și cazul tău, dar, uite, ați putea să… și ȘI să faceți dragoste tantrică cel puțin o dată pe săptămână.” „Ai putea să îi ceri iertare din toată ființa ta ȘI să faceți dragoste tantrică cel puțin o dată pe săptămână.” Și toate astea pe tonul cel mai firesc din lume. Că-i firesc, pe bune!

O să râdeți, o să vă prăpădiți, o să vă tăvăliți HI HI HI HA HA HA. O să ziceți „Ia uite-i și pe ăștia cu dragostea lor tantrică când (intended) Viorica e în turul doi și în sectorul trei spală ăștia bani la greu cu încă o tură de borduri.”

Pentru Viorica, ieșiți din casă pe 24, nu mai căutați scuze. Cu bordurile e puțin mai complicat, dar nici imposibil.
Așa încât treaba asta cu țara arde și eu fac sex tantric nu ține. Și puteți testa. Încercați să faceți dragoste din aia sublimă, DELICIOASĂ, tihnită, complet prezentă, complet conectată o dată pe săptămână (ca să nu rupem ritmu’ total așa) o lună și o să vedeți diferența. În voi, în el, în ea.

Și nu uitați că practica face orice din ce în ce mai bun! 🙂 Folosești o cremă nouă, pentru glow? Nu, fac sex tantric. Vă și văd răspunzând! 😄

Ce înseamnă sex tantric? Păăăi înseamnă în primul rând un preludiu lung. Da da, ăla despre care pomenea mai sus Anahata și despre care spune frumos Ma Amanda Sarita.

Poți pune muzică (există albume întregi de tantra), bețișoare naturale parfumate, poți folosi uleiuri organice pentru masajul lui sau al tău. The sky (nu chiar) is the limit.

Și apoi înseamnă să FII acolo, frate. Cu toată ființa ta și cu toată bucuria din lume. Nu cu gândul la câte bidoare de apă ai de cumpărat, nu cu echer să măsori unghiul de penetrare, nu cu timer să vezi dacă au trecut alea 20 de minute și clitorisul este sau nu este în erecție. Nu cu ego cât casa: las că îi arăt eu lui/ei. JUST BE!

Dacă nu e acolo un iubit fizic, tot nu există nicio scuză. Aveți grijă de voi, Minunatelor, și de căsuța voastră (a se citi corp) ca și cum s-a întâmplat deja. Și vin surprizele una câte una. (Azi Ștefan a primit o medalie la fotbal. Se dă una per ședință. Mai primise una în septembrie. „Mama, azi am fost cel mai bun!” „U-huuu!” „Știi de ce?” „De ce?” „Pentru că m-am super distrat!” Despre asta este vorba!☺️)

Cu lucrul ăsta cu corpul și cu sexul gustos (săptămânal, dacă nu se poate zilnic) o să vedeți să vedeți o diferență la 180 de grade. O să fiți alți oameni. Femei sau bărbați, nu contează. 🙂

Da, da, da. Știu. Există bărbați (și femei) reprobabili, de care vrem să ne delimităm, de care ne e teamă, care ne blochează, care ne scot din minți, care ne frustrează, dar NU toți sunt așa. Hai să punem pe pauză generalizările! Și judecățile și veșnicele plângeri, for that matter.

Bărbații noștri sunt muzică! Pură. Joacă. Plină.

Și e esențial să îi insuflăm așa.

 

Lioara Iubită ne-a trimis deja resursele după cursul de ieri. Poftă bună! 🙂

Resursele recomandate de el
Pe partea de feminitate vă invit să mai citiți din articolele de feminitate și sexualitate de pe site-ul Femeia Trezită – www.femeiatrezita.com
Pe canalul de YOUTUBE am mai multe video-uri despre arhetipuri feminine, practica oului de jad, relații.

 

Cu iubire,

Maria

Vreau Premiul Nobel pentru Pace

După ce am povestit despre diferențe sociale între femei și bărbați, despre rasism și discriminare locală și worldwide, despre dictatori și despre recunoștință (nu chiar în ordinea asta), mi-a spus:

– Știi care-i goalul meu în viață?

– Țelul tău?

– Da.

– Te rog, care?

_MG_9867

– Să stop bullying all over the world și să iau Premiul Nobel pentru Pace. Și am început deja treaba încet încet. Și am inventat și un quote.

– Un citat?

– Un citat, da. Știi care e?

– Te rog.

– „When they go low you go high!”


E al tatălui lui, dar se super acceptă.


Ești un balsam pentru inimă, mă copile! O bucurie. Îți ador fiecare celulă și fiecare neuron!

#adorați-aș_fiecare_celulă #ma_boy #Matei_Descălecătorul_de_Pace

Când eu sunt bine

– Te iubesc, mama! Te iubesc, tata! Te iubesc, Ștefan! Te iubesc, Max! Te iubesc, Tom!

– Te iubesc, Matei! Te iubesc, Ștefan! Te iubesc, iubitu’! Te iubesc, Max! Te iubesc, Tom!

Și încă de la doi.

Așa se termină unele seri, cu lumina stinsă. Din păcate nu toate. Și nu întâmplător doar unele.

Sunt serile alea final de zi în care eu am avut grijă să îmi umplu paharul. La plimbări, la dans la Iubirea de Erna acasă, la workshop de abundență și sexualitate la Regina de Andreea. Treaba mea.

_MG_2986

Treaba mea e starea din casă. Vreau să îmi fac din asta o responsabilitate-bolovan sau dimpotrivă aripi colorate, eu aleg. But I must admit: o femeie dă tonul mood-ului unei familii (cu copiii).

Pentru că noi suntem carusel de emoții, pentru că noi aprindem focul (ăla bun, safe, ocrotitor, încălzitor, fără paie), pentru că ancestral vorbind ținem cuibul, pentru că suntem așa de fantastic concepute cu pântec încât să dăm viață. Și aici nu mă refer la prunci. (Musai.) Mă refer la spații, la relații, la idei, la dans, la loc pentru frici și expunere. Și brațe pentru acceptare și iubire necondiționată. Mă refer la creativitate, la vulnerabilitate, la trecere, la continuitate proaspătă. La iubire. Necondiționată.

Suntem absolut senzaționale, frumoaselor!

IMG_7022-2

Când ne dăm voie să fim feminine, când ne dăm voie să ne conectăm cu corpul, când ne jucăm din toată inima ca și cum am fi singure în cameră, când râdem cu lacrimi cu alea 3-4 prietene fără să ne pese o secundă de rețele, când scuturăm în sfârșit energia stătută în fese, când dansăm 2 ore fără întrerupere cu ochii închiși, deși nu am fi zis că o să dansăm vreodată în viața asta, când ne luăm la revedere ca și cum nu ne-am mai vedea, când ne îmbrățisăm cu toată prezența de care suntem capabile, când purtăm mătăsuri albastre, înfoiate, fără gând la sloată, când mergem desculțe prin iarbă, deși nici bine nu s-a încălzit, când ne punem bindi și suntem fetițe și adolescente și femei libere-dar-centrate și intuitive și vrăjitoare și tămăduitoare.

ADOR a d o r A-D-O-R zilele când îmi umplu paharul. Eu singură, cu mânuțele mele. Când intru crispată, obosită, vlăguită, îngrijorată, lipsită de încredere, deprivată de forță într-o sală. Și apoi, ghidată, susținută energetic, mă ridic, mă scutur, mă deschid, mă aliniez, zâmbesc, plutesc, vibrez.

E MAGIE. Și o creăm noi. Noi singuri singurei (bărbați sau femei) cu corpul nostru. Fără niciun adjuvant.

Și apoi, fără ego – doar cu inimă vin și mă împrăștii acasă, dau din paharul meu, care între timp a crescut însutit și înmiit (așa era, da?), răspândesc licurici din baghetă și din degete și prind în palmă doi blonzi la baba-oarba-umblă-n-sat din spatele unei măști cu pisici. Pentru al treilea (șaten) nu îmi pun mască. Poate doar o pană de păun.

Pisici frumoase, femei superbe, aveți grijă de paharul vostru, de conectarea la inimă și la sursa voastră de bine!

Bărbați absolut senzaționali, fiți atenți la Femeile-Regine de lângă voi și trimiteți-le să își umplă paharul când vedeți că începe să scadă. O să se întoarcă acasă cu licurici în vârful degetelor și iubire în păr.

Oamenii care (se) văd sunt frumoși până la lacrimi.

Cu ditamai iubirea de sâmbătă,

Maria cu Bindi Albastru

Ziua în care mama s-a dat pe tobogan

Sâmbăta mama a împlinit 62 de ani.

La 60 de ani nu mai țin minte ce am făcut. (Știu sigur că i-am luat tort. Bun. Prins și ăla sub o tufă de fructe care s-a scuturat.)

IMG_3143

Dar anul ăsta am vrut să ne jucăm. Și am dus-o la Therme.

Și nici n-am mai întrebat-o. Am luat-o direct de mână și-am fugit pe scări în sus la tobogane.

Ea era copilul și eu eram adultul. Și mama mea fricoasă și panicoasă și cu nu în brațe și-a luat zâmbetetul și da-ul de o mână și pe mine de alta.

Și ne-am dat pe 3-4 tobogane. Și culcate și șezând. Și în colace de câte două și separat. Și eu înainte (că știu locul), dar și ea. Și țipând, dar și strângând din dinți. Și cu slipii împinși de apă și cu ei frumos aranjați.

Și după fiecare traseu eu îi mai propuneam unul și ea zâmbea larg și accepta.

Am dus-o și în piscină, ca să nu o sfârșesc de tot. Și în saune și la masaj.

Și a fost atât de simplu să o conving să iasă fără palton în piscina de afară. Parcă aș fi avut în grijă o fetiță de 5 ani, fugită de acasă.

La sfârșit m-a strâns în brațe și mi-a spus că mă iubește.

Am ținut-o strâns 73 de secunde: „Ba eu!”

M-am întrebat tot drumul înapoi: Dacă mama s-ar fi dat chiund pe tobogane cu apă la 5 ani (hai la 10, hai la 15, hai la 36!) oare unde ar fi ajuns?

IMG_7792

După care m-am oprit.

I-am luat tort cu făină integrală și zahăr de cocos și i-am cântat la mulți ani.

Și mi-am pus și eu dorința mea: să o mai pot căra țipând de bucurie pe tobogane cu apă încă 19 ani.

Vrei să vii să prezentezi jobul tău?

Pe ăsta micu’ îl apucă arta și filosofia (nu mai spun poliloghia) taman când mă frământă pe mine nerăbdarea.

La 20.45, pe întuneric, când eu îmi spun în minte hai hai hai repede repede repede, somn somn somn pentru voi, timp de adulți pentru noi.

Dar nu, sunt seri în care marile întrebări ale lumii se aprind în capul lui taman când sting eu becul.

– Mamaaa?

– Da, Ștefan.

– Tu vrei să vii să prezentezi jobul tău?

– Ce să fac?

– Ai primit un mail să vii să prezentezi la școală jobul tău?

– Am văzut ceva, da. O să mă gândesc.

– Tu vrei să vii să spui că faci hale, tata?

Matei: Nu le face! Le închiriază!

– Și eu ce fac, Ștefan?

– Tu? Repari copii! Că ești vrăjitoare!

Noi

(Hohote.)

– Matei, ce fac eu?

– Salvezi orașul. Și ai grijă să nu se cutremure. Și strângi bani. Și ești fundraiser.

Na, că măcar unu’ nu crede că sunt doar vrăjitoare.

Credit foto: https://www.facebook.com/Alexandradincaphotographe/

 

 

 

Când răcesc

Când răcesc, o dată-n an (de fiecare dată după un episod de stres puternic), în primul rând mulțumesc.

Da da, mulțumesc.

În fine, în timp ce mi se usucă ochii și nasul și gura noaptea și nu pot respira deloc, nu-s așa prietenoasă.

RecunoștintaDar ziua sunt recunoscătoare. Corpului meu, care alege să mă pună în picioare. Și zice: „Hellooo, sunt și eu aici, mă vezi?”. Apoi mulțumesc că toxinele ies din corp așa (cu muci, cu tuse, cu junghi, cu strănut) și nu stau acolo să facă un deal sau poate chiar un munte.

Și după ce mulțumesc în gând (nu, nu vorbesc singură) scot un pistol. Nici de jucărie, nici imaginar. E doar o expresie. Scot un tir, cum ar veni.

De sare. Apă cu sare, ca să curăț bine nările. Cu un Neti Pot. E super eficientă olicica asta!

Și apoi, în tir, mai pun miere, propolis, lămâie, polen crud, coacăz negru-n supra doză. Și în pahar.

Tort

De zici că pun de-o prăjiturică acrișor-sărată. And in a way I do. Sunt mulțumită că el corpul se curăță și că m-a convins să îi dau atenție cel puțin jumătate de zi.

Hapciu! Bogdaproste! Doamne ajută! Namaste!

 

7 săptămâni și 2 zile

Pe 2 mai am dat refresh site-ului Synevo până mi-a amorțit degetul arătător de la mâna dreaptă.
După 20.00 a ieșit. Era 39. BHCG-ul era 39.
O, doamne! Eram însărcinată pentru a treia oară în viață. O, doamne! Îmi bătea inima de-o simțeam sub tricou.
I-am dat mesaj frumosului să îl întreb când ajunge. A venit. I-am zis. Eu m-am așezat pe canapea. Și-am plâns 30 de minute, cu un zâmbet tâmp pe față.
El mi-a înșirat 30 de minute, tot cu zâmbet tâmp, cum urma să ni se schimbe, din nou, viața.
Bărbații aștia minunați!

Ne-am fâțâit, ne-am răzgândit, ne-am întors și într-un final le-am spus copiilor.

Ei, dacă au aflat ei, a aflat toată școala. Dar măcar s-au bucurat. Vai, ce s-au bucurat!

– Unde o să doarmă Tudor?

– Cine e Tudor, Matei?

– Frate-miu ăsta nou.

– Dacă e băiat sau fată, asta nu putem încă să știm. Dar în patul mare o să doarmă.

***

– Mama, știi ce?

– Ce, Ștefan?

– Eu abia aștept să mai avem un copil!

– De ce?

– Eu nu m-am putut vedea pe mine cum cresc și vreau să văd un copil cum crește, etapă cu etapă.

(Câți ani ai tu, din nou?)

Și eu abia așteptam să îl văd cum crește bucată cu bucată. Pe cât eram de conștienți de tot ce vine, pe atât eram de fericiți.
Și vai cum așteptam ecografia din 24 mai. Să auzim o inimă, poate, să vedem că totul e bine, bine, bine.

Dar miercuri a început rău, rău, rău. Și a început să plece sarcina noastră dragă. Și-a plecat. Și-a plecat. Și pleacă și azi, iubita de ea.
Miercuri, joi și vineri m-am plimbat du-te vino între negare și plapumă.
Ba mă mințeam schizoid, ba plângeam de-mi umflam pleoapele.

Apoi, joi seara, m-am obligat să merg la meditație. Știam că acolo nu am unde să fug.
Și-așa a fost. Și m-a ajutat enorm să mai plâng o tură bună și să vizualizez (cum se potrivesc de multe ori cuvintele Andreei cu sala sau poate sala se potrivește cu vorbele ei) că sufletul mic mic mic pleacă în lumină. Că noi suntem în pace. Că am o familie iubitoare. Că am o familie sănătoasă. Că am o familie abundentă.

M-au ajutat apoi enorm Iubitul Meu (e o stâncă Bunul Ăsta), Fetele-Dragi, Timpul, Plânsul. Și Bunătatea-Absolut-Necondiționată a oamenilor care nu știau nimic.
O vânzătoare mi-a făcut cadou un pachet de șervețele. Apoi și-a amintit că am doi copii și mi-a dat două. Un băiat mi-a cărat bicicleta, fără să mă întrebe nimic. Andreea mi-a făcut cadou un dreamcatcher curcubeu. Draga de Lola mi-a trimis ciocolată făcută de ea și Dragul de Ramon.

Bunătatea asta supremă, necondiționată, necerută, neîntrevăzută este ca o pernă caldă cu sare așezată pe pântec.

Și m-a alinat incredibil.

M-a alinat și să plantez o hortensie albă și să mă rog pentru suflet să meargă în lumină. M-a alinat și să fac o lumânare cu flori de soc. Pentru că a soc și tei mirosea atunci. M-a alinat și să sortez, să triez, să repar. Măcar ceva să fie reparat.

M-a alinat să nu bag nimic sub preș.

Nu mi-am plâns tot plânsul. Sunt convinsă că o să mai apară de te miri unde.
Dar îmi revin, pentru că nu am prea multe alte căsuțe cu opțiuni.
Și trimit iubire nesfârșită către femeile care au pierdut un suflet mic mic mic la 7 săptămâni, la 5 luni, la 9 luni, la naștere sau mai apoi.