Love of my life

Pe 11 februarie am împlinit 20 de ani de relație. DOUĂ ZECI!
Pe 25 februarie al treilea copil al nostru a împlinit 1 an.

Și ieri eu am împlinit 40. OMG. Patru zeci!

Nu mă simt ca la 40. Uneori mă simt ca în gimnaziu, cu băieții din Craiovița Nouă. După care îmi aduc aminte că, o, oau, am 3 copii. 3. Eu!

La 20 de ani nu aveam telefon. Ba da, aveam! Dar nu smart phone, pentru că nu exista, așa că nu cred că am poze din ziua aia.
Dar îmi aduc aminte că eram în relație cu Făt Frumos de o lună și 17 zile și ne pupam la fiecare colț de stradă de ziua mea. Așa de mult, încât sor’mea, care ne preceda către Magazinul Galben, ne zicea OOO, get a room! (Ea vorbea de pe atuncia în engleză. <3)
Și eram tiiineri, doamne ce tineri eram! Ca un copăcel primăvara! ❤

La 30 de ani m-am uitat pe poze să văd ce făceam. Îl născusem pe Ștefan de 17 zile și eram umflată de nesomn, de hormoni și de toate dulciurile pe care le mâncasem în sarcină.

Și nașii ne erau aproape. Veniseră să mă ureze.

Ieri, la 40, m-am uitat pe poze (😂) și tot cu nașii am sărbătorit. Dragii și Iubiții! Cum sunt ei acolo MEREU prezenți în cele mai importante momente și nu numai. Ca niște adevărați părinți spirituali. Măi măi măi măi! ❤

A fost o zi cu de toate ieri. Chiar și alaltăieri seară. 😂 Ca șaorma aia din Floreasca, pe care mi-am pus-o luni pe TOATĂ rochia albă, ca o dUamnă!

Dar îmi place de noi, Iubitu’, de nu mai pot. Ne redresăm, ne recalibrăm, facem mișto și avem ce să povestim și peste 10 și peste 20 de ani. ❤

Ce vreau să spun însă, foarte important, este că fără tine nu eram cine sunt azi. Nu pentru că nu sunt în stare, nu nu nu. Ci doar pentru că în iubire și în susținere creștem de 1.000 de ori mai frumoși, mai sănătoși, mai verzi, mai luminoși, mai abundenți.

Te iubesc, Frumosul Meu!

  • Pentru pozitivismul tău.
  • Pentru că de 20 de ani mi-ai băgat asta în sânge pur și simplu.
  • Pentru micile tale obsesii muzicale, pe care le faci și ale noastre pentru o vreme.
  • Pentru că mi-ai dat miliarde de spermatozoizi buni și 3 copii superbi.
  • Pentru că uiți 😂.
  • Pentru că nu uiți.
  • Pentru când ești prezent cu toată ființa ta. Te simt!
  • Pentru când rămâi în îmbrățișarea zilnică de 2 minute cu ochii închiși. Dar și deschiși. Dacă trece un private jet cu Sting prin fața ferestrei!
  • Pentru că ne cânți la chitară.
  • Pentru cât de relaxat faci 99% dintre lucruri și pentru restul de 27% care nu. (Așa iese, Iubitu’, da? 😂).
  • Pentru calculele tale matematice.
  • Pentru că mă faci să râd cel puțin o dată pe zi, în fiecare zi, din 2002.
  • Pentru că ne-am spus de 241 de ori la mulți ani, în fiecare 11 ale lunii. Hai să ne mai spunem de 600 de ori, vrei?
  • Pentru cum îți dai ochii peste cap când te iau în drumeții, în weekenduri și tabere cu chackre, cu urlat la lună. Dar apoi te deschizi și te implici complet.
  • Pentru cum mă faci să mă simt Zeiță de luni până vineri, dar și de sâmbătă până luni.
  • Pentru cum dai accept la TOATE nebuniile din calendarul meu. Asta însemnând că stai tu cu 3 copii și te mai și descurci impecabil.
  • Pentru cum mă pot ABANDONA în grija ta.

TE TE TE ADOR!

Iubesc compania noastră, micul nostru SRL, Imperiul Nostru Super Dezvoltat Socio-Emoțional, care o să dea mai departe și mai departe și mai departe!

We did GREAT! We will do GREAT!

Cu iubire infinită,

Maria

E ziua bărbatului tot anul

Suntem în plin șantier și eu sunt șefă pe tot etajul. Mă rog, pe o treime din el.

Nu am lucrat cu atâția bărbați, simultan, în viața mea. Dar, ce să vezi, am atras oameni fix după chipul și asemănarea mea. Punctuali, promți, corecți. Ce nu a fost cu vibrație înaltă s-a cernut de la sine:)
Dacă o să aveți nevoie de montatori de rulouri, plase, termopane, aer condiționat, instalatori, meșteri, producători de mobilă, parchetari, call me. O să ies eu din când în când. 🙂
Și de unde aveam emoții, mă descurc excelent 🙂

Ce voiam să spun: TOȚI (absolut toți) bărbații ăștia vor să facă o treabă impecabilă, vor să mulțumească.

Și ori de câte ori le oferi aprecieri, le crește pieptul cu 7 numere. Și sunt în stare să îți ridice blocul într-un deget și să îl mute mai la dreapta.

Și le-am oferit. Tuturor. Și mă umplu de duioșie să îi văd cum se schimbă. Arată întocmai ca niște cățeluși care se gudură. Zic asta cu toată dragostea din lume.

Așa că, Mujeres, Iubitelor! Băgăți aprecieri acolo la bărbații din viețile voastre.

Și sex! Sex doar cu partenerul, nu cu tot șantierul! Mă gândesc că molozul cela dăunează teribil aparatului genital feminin.

Ziceți vorbe frumoase, din suflet, fără agendă și fără dorințe ascunse. Ziceți adevărul și o să îi vedeți pe doer-șii ăștia cum înfloresc!

La mulți ani, Bărbați Buni din Ucraina, din România, din Lumea întreagă!
Vă mulțumim că faceți! Primim! ❤

Cu iubire de 6 bărbați și foarte foarte multe femei, Maria Bucuria

Iubirea este adevărul

Miercuri, pe 23, am semnat pentru un cuib nou. Și joi dimineața, pe 24, Iubitul m-a trezit cu: A invadat Putin Ucraina.

Am coborât de pe Kilimanjaro la nivelul de scuba. Am trecut de la negare, la revoltă puternică (Cât de deștept să fii să închei cu pandemia și să dezechilibrezi, voluntar, întreaga planetă DIN NOU?), la sentimentul de a fi copleșită.

Țin minte că joi și vineri am trecut prin freeze, fight, flight de nenumărate ori. Iar vineri seara mă simțeam la pământ.

Și eu sunt (încă și sper pentru tot restul vieții mele, al copiilor mei, al nepoților mei și al nepoților nepoților mei) în siguranță.

M-am regrupat în weekend. Am făcut un plan cu toată familia. Mi se pare incredibil că sunt nevoită să fac o listă cu ce iau cu mine în caz de invazie. Știam ce iau cu mine în caz de cutremur. Acum avem liste noi…

Am donat. Și bani și obiecte. Și o să mai donez. Timp nu am reușit să donez deocamdată. Și vreau să fiu blândă cu mine și să-mi accept limitările. M-am rugat. Mult. Am trimis lumină pură și pufoasă pentru toate femeile alea care o iau la fugă cu un copil pe un șold și o pisică la sub braț și o plasă de rafie ținută de o bunică mai în față. Pentru toți bărbații care au rămas și care au plecat. Fără să mă uit la știri, fără să mă uit exagerat la poze și în niciun caz la video, i-am avut în gândurile mele de dimineața până seara. Și îi am.

I-am trimis lumină și iubire pură și lui Putin. Pe cuvânt. Niciun om bine cu el însuși, niciun om iubit (când era mic) nu omoară copii, nu distruge armonii. Cu ce mă ajută dacă îi trimit ură? Doar alimentez și validez ceea ce el construiește deja mintal, imaginar, psihotic.

Mi-am numărat binecuvântările mai abitir. La fiecare intrare în pat seara am zis așa: Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc pentru încă o zi în pace!

Am mulțumit în varii forme pentru fiecare gest de solidaritate pe care l-am remarcat.

Vai, România! Ești SPLENDIDĂ ȘI EMOȚIONANTĂ, Iubire! Mă înclin pentru TOATĂ bunătatea și generozitatea ta!
Am plâns mai mult decât de obicei și mi-am dat voie să plâng mai mult decât de obicei.

Și mi-am continuat insulele de bine.

Am re-învățat de curând că e important să separăm lucrurile. Eu pot merge la teatru, citi, dansa, cânta, merge în pădure, zâmbi, râde și dacă răul e la graniță. Poate TOCMAI fiindcă răul este la graniță!
Cu ce mă ajută dacă ajut tristă, dacă ajut crispată, dacă mor mâine și am fost sobră azi?

Sâmbătă, Ștefan m-a frecat toata dimineața să pornim de la 50 de bani și să îi dublez suma timp de 9 zile. Am calculat. În ziua 9 ajunge la 128 de lei, deși pleacă de la “nimic”.

E super pasionat de principiul pay it forward și sigur face un experiment social pe mine, din nou. Sau poate vrea pur și simplu să strângă 128 de lei și tot restul din spate.

Ce vreau să spun e că ceva ce pare infim la început se multiplică infinit. O meditație, un share, un gând bun, un zâmbet, un ajutor, o donație, o reciclare corectă, o parcare în respect pentru cei din jur etc etc etc.

ALEG să trăiesc conștient cu lipsa somnului, cu preocupările casnice și geo politice, cu muzica lui dimineața în baie, cu toate activitățile băieților și transformările Anei, cu activitățile mele și schimbările aduse cu ele, aleg să le trăiesc pe toate dintr-un spațiu de iubire, zi de zi de zi. Aleg să ajut când și cum pot, fără să îmi pierd bucuria.

Bucuria nu se sfârșește niciodată. Iubirea nu se sfârșește niciodată. Ea este adevărul. Ea ne dă o senzație de super bine în corp, ea se multiplică precum banii din borcanul lui Ștefan.

Te iubesc, Ucraina! Te am în gând în fiecare zi.

Băiatu’ ăsta este ca pâinea caldă

Când au definit parametrii lui kindness în Encyclopædia Britannica, au cerut o poză cu Ștefan al meu!

Doamne Dumnezeule, cum poate fi de bun copilul ăsta, prin toate fibrele și celulele lui. Enervant de bun! Exasperant de bun! Dezarmant de bun!
Mahatma Gandhi, Budha și Dalai Lama 3-in-1!

În anul II a avut un coleg care le făcea rău tuturor. Majorității.
Am povestit de sute de ori acasă că nimeni niciodată cu nevoile împlinite nu îți vorbește urât sau nu te șicanează. Când te comporți rău în exterior e un dezechilibru mare înăuntrul tău. Și nu e tot timpul vina ta. În special dacă ești copil! Ai doar nevoie de ajutor.
Așa de bine i-a intrat treaba asta în cap lui Bunulache, încât el vede super repede BINELE din colegii lui și din toată lumea și întoarce 100 de obraji, super natural. (La frate sare la gât la a zecea șicană, dar așa e în familii.)
Ei și îmi tot povestea despre copilul ăsta că le trage pe fetițe de păr, că le ia șapca băieților, că le fură mingea. Și… într-o zi… am înnebunit când mi-a spus că după multă activitate fizică afară, copilul X i-a deschis apa și i-a vărsat-o pe jos în fața lui: „Asta era apa ta? Îți era sete?”
Am înnebunit! Dar n-am zis nimic.

– Și tu ce ai făcut, Ștefan?

– I-am spus că era apa mea, da. Și că îmi e foarte sete. Și că nu mi-a plăcut gestul lui.
Soțu’ și Fratele Mai Mare sigur ar fi băgat 17 glume de băieți, dar eu l-am urmărit fascinată tot anul să văd cum se transformă relația dintre ei doi.

Îl întrebam doar din când în când: Cum ești cu X?
– Bine! Îl ajut tot timpul, îl chem în jocurile noastre. Și e foarte schimbat.

Mi-am adus aminte de X ieri, când Ștefan mi-a spus o poveste nouă.

– D. a luat un bowl cut.

– Ce-a făcut D? S-a tuns adică?

– Da, da. Și nu-i place. Și era jenat. Și își pune hoodie ON.

– Adică își trage gluga de la hanorac pe cap?

– Da, da. Și Mr. I. îi spune: It’s not raining. Și el își dă gluga jos, dar tot jenat e. Și eu am luat o foaie A4, am desenat un bulb idea și la break le-am zis tuturor colegilor: Let’s ALL put our hoodies ON!

… … …

Mi se încălzește inima în piept când te văd și te aud, Iubitul Meu Mic, Manifestatorul Meu, Prezentul și Conștientul Meu, Bunătatea Mea Supremă, Lumina Ochilor Mei!

You, my friend, will change the world! You are already changing the world!

Îți mulțumesc cu fiecare por că m-ai ales să îți fiu mamă!

Cu iubire de 4 și de 1000,

Maria Bucuria

Fata mea yoghină <3

  • Mă, mamă! Te-a văzut pe tine cum faci yoga? Că ia uite-o cum se pune! (În balasana se pusese.)
  • Nu, mamă! E invers! Eu mă uit și învăț de la ea. 🙂

Face Fata Mea Bălaie downward facing dog, upward facing dog, swan pose, pigeon pose, frog pose, kumbhaka, breath of fire, pranayama, meditation. Zi și noapte, ca la carte! Nu ai treabă cu dânsa! ❤ Se cunoaște că am făcut yoga cu ea până la 8 luni jumate.

  • Iubitu’, să știi că o să-i cumpăr o căsuță de păpuși peste vreo 2 ani!
  • Tu nu ai avut căsuță de păpuși când erai mică, zi drept!
  • NUUU!
  • OMG!!! Ești fix ca mine după ce s-au născut băieții și le cumpăram în neștire mașinuțe care se dau în spate și vin în față, pentru că eu nu avusesem niciodată!
  • Exact așa! Și o să îi fac și căsuță în copac când o să avem curte. Și intru cu ea să bem ceai imaginar, îți dai seama!

Îți mulțumesc, Ană Lumină că m-ai ales, că pot să te observ ore pe zi, în fiecare zi și că pot urmări așa aproape o fetiță prezentă și conștientă de la naștere pân’ oi pleca de acasă! Și că-mi pot revedea Fetița Interioară cu tine de mână, cu tine în brațe.

Te iubește mama! O iubește mama pe Ana! Glumesc! 🙂
Te iubesc, Ființucă, din toată inima mea!

Rochia superbă este de la Lilutesa. ❤

Cu iubire de Ana și de Oameni, Maria

Ce fac cu bebelușa de 11 luni

Asta m-a întrebat Oana marți la kineto. Pentru că îi cer mamele idei.

– Ei, ce să fac? Fracții… radicali… regula de 3 simple… (asta mi-o predă ea mie). Discutăm poziții de off side… Studiem puțină mandarină miercurea… curs de antropologie joi după masă… Câte puțin din toate. Asta îmi venea să zic.
NIMIC! Asta fac.

Și totuși!

  • O iubesc. Mai mult și mai mult și mai mult. Cu toată ființa mea. Și îi arăt asta în fiecare zi.
  • Pun muzică și dansez cu ea în brațe sau în fața ei. Elaine style! Viața asta trece așa repede. Hai să scoatem morcovu’, mamă.
  • Îi cânt. Am o voce superbă. Pur și simplu superbă. Dar nici că îmi pasă. Nici mie, nici ei. Doar iubirea străbate.
  • O țin de mâini să îi fiu scripete și Ana Mobil pentru unde vrea ea să călătorească.
  • Îi citesc fix 4 minute și 27 de secunde, pentru că atât are răbdare acum. Preferatele ei sunt cărțile cu ferestre. Și mie îmi plac ferestrele cu cărți, Ană Bună!
  • O luăm cu noi peste tot. O singură noapte ne-am despărțit în 11 luni. Și o să ne mai despărțim două peste două săptămâni. Altfel suntem o singură ființă, cu trei inimi și 6 brațe.
  • Mă prostesc la câte un instrument muzical adunat pe pervazul de instrumente muzicale. Și mă gândesc serios să o duc la MIMA muzica o dată pe săptămână.
  • Dar mai presus de orice îi vorbesc! Despre toate ființele, obiectele și faptele din lumea asta: Uite, Ana, asta e o mănușă. De culoare maro, cu buline roșii. E mănușa ta. Mănușa mea e neagră și lungă (nu merg glume de adulți într-o postare despre bebeluși, nu?). Pentru un copil proaspăt, fiecare lucru este o noutate.

Bine ai venit în lume, Sămânță de Lumină! Suntem așa de norocoși să te însoțim! ❤
Cu infinită iubire, MȘTM

Dad and son – mission possible!

Somnul de noapte cu un bebeluș e vis. REM, mai mult și mai mult.

Jur că nu știu cum ajung în pat sau pe canapea, cum mă cheamă la prima oră, cine e copilul ăla care ne împinge conștiincios și fair – egal cu două tălpi de câte 8 centimetri.

Cum te cheamă? Cine ești tu? Who zis? New phone!

De dimineață a sunat alarma telefonului. Nu știam al cui telefon, nu știam de unde. Am mers și am pus mâna pe ceva și am apăsat altceva.

Ca prin vis, m-am gândit: Ia uite! Scrie ora 7. Ce amuzant e soțul ăsta al meu (al lui e telefonul, cred) pune așa alarme, dimineața. Și dusă am fost!

CUT. O oră și aproape zece minute mai târziu auzeam voci: Matei, Matei, tu de când ești treaz și de ce nu ne-ai trezit? Ca și cum Matei avea vreo responsabilitate!

FUCK! FUCK! FUCK! E 8.07. Întârzie Ștefan. Întârzie Ștefan!!!

Eu, femeie panicată, dă-i sună, cu ochii lipiți, o prietenă, o vecină, un peisagist, ceva!
După am chemat un Bolt, am scos copiii, unul în pijama și unul îmbrăcat (sper…) în stradă, am alergat între parter și etaj: Iubitu’, Uber, Bolt, Ștefan, late slip, 8.20, Iubitu’, cifre, Iubitu’, litere. AOLEU OLEU! VĂLEU VĂLEU!

Am anulat Bolt și am chemat copiii la bază pentru că tata lor e și Tom Cruise în timpul liber și a activat modul MISSION IMPOSSIBLE de urgență!
Cu muzică și tot tacâmul. TAN TAN TA NA! TAN TAN TA NA!

Au ajuns la școală în 10 minute (SINCER SINCER, nu o să pun întrebări!) și s-au despărțit ca doi movie stars, care au reușit și de data asta! Să-ți tot începi ziua așa, nu, Ștefan?

Doamne, Iubitu’! Ci te te te mai iubesc pentru ce tată cool ești, pentru ce soț bun, ce iubit minunat și pentru câtă joacă ai în tine mai mult și mai mult.

P.S.: Fiți mai mult ca Marian. Și mai puțin ca Maria! :))


Cu iubire și recunoștință, Maria

ROI nu e tot timpul în bani

De la Lorand Soares Szasz, pe care îl apreciez foarte tare pentru că e un DOer și se concentrează de fiecare dată pe soluții și pe resurse, auzisem regula conform căreia doar ce aduce bani concreți înapoi poate fi numit investiție. Altfel este o cheltuială. O mașină pe care o cumpărăm să o închiriem într-o flotă este o investiție, o mașină pentru noi este o cheltuială. O casă pentru airbnb este o investiție, una pentru noi este o cheltuială etc.

Și apoi am dat de Crina, care a luat această regulă și a transformat-o într-o credință limitativă pe care o putem arunca în vânt. 🙂

Florile, rochiile, parfumurile, ceasurile, vacanțele, mașinile, casele, flat white-urile, bijuteriile, tablourile, cursurile, terapiile, taberele NU sunt o cheltuială! Ele sunt o SUPER investiție în tine, în starea ta de bine, în încrederea ta, în sănătatea ta fizică și mintală, în armonia ta, în creativitatea ta! (Logic că nu stai și mănânci iaurt și covrigi de luni până duminică, dar ți-ai luat, bro’, Porsche Panamera! But you stretch, you expand, îți ridici starea, you stretch, you expand, îți ridici starea!)

Am fost ieri și mi-am luat cel mai frumos coșuleț de flori. Cezara m-a întrebat dacă sunt pentru mine.

– DA!

– Excelent!

ESTE excelent să ne facem o prioritate, să ne îmbrăcăm cu grijă, să ne împodobim, să ne onorăm feminitatea (SAU masculinitatea), să ne îngrijim cu iubire, să ne acordăm pauze de visare, să ne răsfățăm în fiecare zi, să ne purtăm cu noi înșine ca și cum ar fi Paște și Crăciun all in one, tot anul, în iulie 🙂

Cu iubire pufoasă, luminoasă,

Maria

Îmi cumpăr flori

Da da. Eu singură. Sau cer! E atât de simplu.

Nu stau pierdută la fereastră să mă victimizez, să scenarizez, să complotez, să-l aștept pe Ulise. Nope!

Fie cer, cu subiect și predicat, eventual specii, culori și număr (da da, so un-romantic, I know), fie merg singură (la Tria’s) și îmi bucur și privirea, admir 5-10 minute și plec acasă cu ce îmi doresc.

Așa fac nu doar cu florile. Ci cu majoritatea lucrurilor pe care le doresc. Deschid gura. Și nu, nu este ceva ce-a fost cu mine dintotdeauna, ci ceva la care am lucrat nespus de mult.

Dar se simte ATÂT de bine să vorbești deschis despre ce îți dorești sau să iei hățurile de mătase în mâinile de Prințesă.

Iubitul Meu are un miliard de alte calități, de care eu aleg să mă bucur în 93% dintre situații. De ce nu m-aș concentra pe tot BINELE dintre noi și să-mi croșetez singură restul?

E valabil și pentru copii și pentru prieteni și pentru câini și pisici, broaște țestoase sau peruși.

Când ne concentrăm pe ce au ei mai BUN, când operăm dintr-un spațiu de iubire și lumină, fără a aștepta nimic în schimb, atunci THE MAGIC happens! ❤

Cu iubire de oameni și de flori și de artă și de plimbări și de cărți și de lumânări de ceară,

Maria

Supernova

Am văzut aseară filmul. Nu explozia stelară.

Nu e o execuție perfectă. Parcă s-au grăbit să înghesuie prea mult în ora și jumătate.

Dar m-a atins. M-a făcut să mă întreb.

De ce alergăm oriunde alergăm într-o zi? Dar într-o săptămână?

Dintr-o lună și apoi un an cât din acțiunile noastre au sens? Ce contează la finalul zilei? Dar al vieții?

Înainte să murim avem vreme să recapitulăm? Și dacă da, ce revedem? Dar ei, care rămân, cu ce rămân? (Băieți? Ana? Să râdeți când vă uitați în sus, da? Eu sunt aia colorată, care se prostește pe-o plajă.)

De ce facem ce alegem să facem?

Cum construim un gest? De câte ori îl repetăm, în medie, într-o medie de 70 de ani?

Ne îmbrățișăm suficient? Cu tot cu ochii închiși?

Câte te iubesc-uri încap într-o viață? Dar țipete?

Câte dintre cele 29.200.000 de gânduri dintr-un an se transformă în acțiune și câte în amintire?

– Tu ce ai alege, Iubitu’, dacă ar fi să alegi?

Îmi răspunzi. Îmi curg 6 lacrimi și 2 muci pe spatele gecii tale la semaforul dintre Aurel Vlaicu și Dacia. Te strâng mai tare. Pentru că te iubesc. Și azi, miercuri.

P.S. 1: We are all made of stars. And gold.

P.S. 2: Filmele de stare nu se pot filma în case cu mobilă de pal melaminat.