Despre invidie, bârfă, concurență și alți demoni

Zilele trecute povesteam cu Draga de Cristina de la Ania despre Dumnezeu, Univers, autosabotare, încredere în sine și altele.
Voi despre ce vorbiți la mani-pedi, fată? 🙂

Și am povestit pe aceeași lungime de undă și despre invidie, bârfă, judecată, concurență, negativism și alți mari demoni.

Le iau pe rând. 🙂

Invidia nu îți servește. Nici ție. Nici celui invidiat. (Ăla habar nu are!) Și în niciun caz vreunui greater… good.

– Vai, ce o invidiez pe Iuliana pentru ce mașină, casă, soț, copii, vacanțe și rochii are!

OK… Și te ajută tare? Te poartă departe? Ai crescut vreun centimetru ever când ți-ai invidiat vecina, prietena, pe fata aia pe care o tot urmărești pe Instagram și îți mai rozi o unghie?

Sincer, nu cred! Și îți spun și de ce. Invidia se simte ca o otravă în corp. Care rămâne la tine. Închide ochii și scanează-te, dacă nu mă crezi. Zi ce vrei tu rău despre o persoană. Închide ochii și ascultă corpul de-adevăratelea. O să simți, cel mai probabil, dinți încleștați, tensiune în umeri, un ghem în stomac, fese încordate etc.

Încearcă și opusul invidiei. INSPIRAȚIA, inhalatul! Și o să observi maaari diferențe! În loc să zici: Muuuor de ciudă pe ce și-a mai cumpărat aia!, poți să inspiri și să te inspiri conștient. Mama miaaa!!! Ce mașină și-a luat Andreea! Doamne Dumnezeule, ce casă a putut să își ia Crina! Doamne! Vreau și eu! Trei. Și mai și! Mulțumesc! S-a-nplinit s-a-nplinit s-a-nplinit! Închideți ochii. Scanați din nou corpul cu sinceritate. O să simțiți cel mai probabil o expansiune. În zona pieptului, a bazinului. Nu, mașina și casa nu apar atunci când ați închis ochii. Dar sunteți pe drumul cel bun!

În 2017, Iubita de Lia Bolte ne-a învățat să inhalăm oameni. Ce să facem?!? Să tragem oameni pe nas. Și atât. Adică: îmi place atitudinea tipului sau tipei respective, îmi place corpul ei și cum și-l mișcă, vreau și eu asta. Închid ochii, inhalez și pac am invitat în mine toate calitățile pământului. Iar dacă mai faceți și complimente sincere, procesul este și mai rapid!

Păi nu-i mai bine decât cu otrava aia de mai devreme? Care oricum nu mă înalță niciunde, ci doar mă usucă și mă stoarce de energie?

Cam la fel stă treaba și cu bârfa și judecata. Cel pe care tu îl vizezi habar nu are câte cuvinte din vocabular ți-ai tocat pe el. Sau câte gânduri luminoase i-ai transmis, că el praf și tu ești pudră de trufe. Nope. Nu știe. Daaa, energetic simte niște lucruri și de asta te și evită, dar altfel cea mai mare cantitate din otravă tot la tine rămâne!

And man, this is suuuch a waist of time! Chiar nu ai nimic mai bun de făcut decât să o toci mărunt pe Dudălița? Îți intră bani în cont în timp ce faci asta? Don’ think so! Iar de știut mai bine, pur și simplu nu ai cum. Contextul tău e complet diferit de al ei, al lui, al lor. Și oricum nu știi tot! Așa că atunci când ai de ales, just be kind, mother fucker! Și pune-te în locul persoanei bârfite. Iar prietena asta a ta vezi Doamne cu care bârfești, te poate bârfi la rândul ei. Bulgărele tău nu se oprește aici, să ții minte.

Concurența este un concept și o realitate pe care nu o neg. Ea există. Dar am învățat de niște ani să o privesc cu totul și cu totul alți ochi. Cu ochelarii ăia buni, care-mi spun cu încredere: există loc sub soare pentru toată lumea!

Și chiar așa și este! Există milioane de profesoare de yoga în toată lumea. Eu am ales câteva. Pe restul le-au ales alții. ❤ Există milioane de hair stiliști în toată lumea. Eu am ales unul. Pe restul i-au ales alții. Cu cât înțelegem mai bine și mai repede că vom avea fiecare „publicul” nostru, în funcție de chimia, transparența și autenticitatea dintre noi și că nu putem mulțumi pe toată lumea (și nici nu e cazul!), cu atât vom fi mai eliberați.

ADOR felul în care Andreea Ioniță face o meditație pe abundență la fiecare final de eveniment! Ea e o femeie super deșteaptă, care înțelege că dacă ție ți se umple portofelul, o parte din bani se întorc cel mai probabil și la ea! Să se întoarcă însutit și înmiit la fiecare dintre noi! ❤ ❤ ❤

Și apoi, gândește-te logic! Un om cu nevoile împlinite (tot spectrul) va fi un vecin mai bun, un partener de trafic zen, un prieten mai disponibil, un filantrop, un inventator, un creator de comunități normale la cap, spre binele ȘI AL TĂU cel mai înalt! Și atunci de ce îl mai invidiezi, bârfești, judeci, îi pui bețe?

Negativismul. Ăsta e preferatul meu! Aceasta a fost o ironie.

Este foarte simplu să te plângi, să arunci cu caca, să arăți cu degetul, să îți iei reflector din ăla scump de pus peste nămol, să găsești suta de motive de nemulțumire pe zi, să îți plângi de milă, să fii o victimă constantăăă etc. etc. etc.

Ai observat cum zilele tale au un numit comun și zici: Frate, numai rahaturi mi se întâmplă și parcă nu se mai termină! Ia ghici cine a pictat tabloul așa?

E simplu să îți dai toată puterea în afară și să poți da vina on and on and on and on pe altcineva. DAR toată puterea schimbării e în tine. Și doar acolo. Și tot ce poți să faci este să ÎȚI FACI PARTEA fix cum poți tu mai bine aici și acum. Fără patos, fără pumn în piept, fără să încerci să demonstrezi ceva sau să rupi gura târgului.

Nu. Faci totul pentru tine. Dar în realitate, fiecare gest al tău face lumea asta puțin mai bună.

Cu iubire de pozitiv, de susținere, de inhalat oameni pe nas,

Maria Bucuria

Am citit 11 cărți anul ăsta. Chiar 13. :)

Și nu e gata 🙂

Pentru mine anul începe de 3 ori.

Clar începe de ziua mea. Simt de fiecare dată o nouă etapă, un nou așternut.

Mai începe în toamnă. Ce să vezi, romantica din mine, care nu pune murături, pune totuși separator între căldura transpirată de la mare și frunzele de toate culorile din fața blocului.

Și poate cel mai comun an (preferatul lui Matei <3), începe în decembrie și ianuarie, ca mai pentru toți oamenii.

De ceva vreme, în decembrie, îmi fac liste, îmi trasez anul ce vine și Doamne, ce fericire e să mă uit 6-9-12 luni după să văd tot ce am împlinit.

Și tot de ceva vreme am început să îmi setez un număr de cărți pe care să le citesc anual.

Pentru 2022 mi-am setat 10. Dar, ca o tocilară ce sunt am citit deja 11. Și în Thailanda, la Detox, o să dau ceasul peste cap. Că ce poți face într-un așa centru, unless caca și cărți? :))

Am citit așa: Pe pământ suntem strălucitori o clipă, 11 stații, Femei care aleargă cu lupii (am terminat-o, căci tot trăgeam de ea, dar ce bine m-am simțit la final!), Theta Healing, Revoluția somnului, Când corpul spune nu, Splendida cetate a celor o mie de sori, Sufletul banilor, Copilul tău citește, Conversații cu Dumnezeu, Povestea ta a început de mult.

Pe unele le citesc ca să mă dezvolt personal. Îmi fac notițe peste notițe și pun în practică.

Iar beletristica o citesc pentru că sunt o super trăieristă, vorba Iubitei de Simona. Cărțile bune mă duc în imaginar, în țeseri, în idei, în creativul meu luminos, în dialoguri cu poftă.

Pe Vuong (what a God you are, my friend!) și pe Hosseini pur și simplu nu i-am putut lăsa din mână. I-am terminat în 48 de ore pe fiecare, gen, vorba la adolescenți. :))

Iar băieților le-am citit 2 cărți anul ăsta. Una și 3 sferturi, ca să fim corecți. Dar o terminăm musai până pe 31 decembrie. Britt-Marie a fost aici și Un bărbat pe nume Ove. Și astea se contabilizează tot la mine, că-s vocea și ochelarii mei în joc. 🙂

„Oau! Le citești la 13 ani? Nu am mai auzit așa ceva!”, mi-a spus Cornelia în Bali. „De ce?”

Nici nu văd cum să nu le citesc, cu sfințenie, aproape în fiecare seară!

Le transmit iubirea mea pentru cărți, e ritualul nostru de culcare, iar ei o să (mă) țină minte și când vor fi adulți. Deja mă asociază cu asta. Deja i-am fUarte pavlovizat! :))

Câte cărți să-mi pun pe listă oare în decembrie anul ăsta?

Cu iubire de cărți, de dans, de plante, de ceai negru, de oameni,

Maria Bucuria

Dans Ecstatic

Ultima dată când am fost la dans ecstatic, înainte de azi, a fost în februarie 2020, sub un banyan tree, în Goa, India. Și ce trip a mai fost și acela!
Apoi a venit pandemia, am făcut un copil și nu am mai ajuns la dans ecstatic. Până azi. Când m-a chemat. Și ce bine că m-am dus! Mai fusesem de un 10 ori să spunem la Ecstatic Dance Bucharest, dar seara asta a fost una dintre cele mai intense.

Am râs, am plâns, am chiut, am zâmbit până m-a durut fața de câtă frumusețe poate fi în lume. Și m-am simțit numai cum trebuie în corpul meu! ❤

M-am așezat la început lângă un băiat de 22 de ani (eu credeam că are 17, dar na), care mirosea fix ca Matei al Meu. Și am închis ochii și mi-am imaginat cum o să merg cu copiii mei la dans ecstatic peste 10-15-25 de ani. Și apoi cu nepoții mei. Peste 25-35-40 de ani. În Bali, în Koh Phangan, în Goa sau în Dorohoi, chiar nu contează. Bucurie, celulă cu celulă să fie! ❤

Dear Lord, hear me out! Vreau sănătate radiantă din creștetul capului până în picioare, sex suculent la 80 de ani, dans de să mă doară tălpile la 89 și bani, foarte mulți bani.

Mulțumesc, s-a-mplinit s-a-mplinit s-a-mplinit!

P.S.: Să vă uitați la Dancing with Maria ❤ ❤ ❤

Cu infinită iubire și recunoștință,

Maria Bucuria

Sănătatea mintală

Ieri am aflat de la Desiree despre un documentar bun.

Tocmai ce îi spusesem Iubitului Minunat că nu am chef de niciun copil. Ci de pături, ceai, cărți, bețișoare parfumate și filme. Pe rând sau simultan.

Și așa am dat peste Stutz, un documentar despre sensibilitate, vulnerabilitate, curaj, sinceritate și perle pe ață.

Eu numesc asta showing up, dar îmi place și perle pe ață. 🙂

Am văzut cele 90 de minute în 2 calupuri și pentru calupul 2 a fost nevoie să trimit un copil după ceai în Grădina Ghețimani și un copil cu sora în curte. Și m-am simțit tare bine să îmi valorific timpul așa.

Eu cred că sănătatea mintală începe chiar cu asta. Cu limite și onestitate. „Azi mă simt obosită/copleșită/lipsită de vlagă. Și am nevoie de un timp doar pentru mine. Și am nevoie să mă ajutați, copii mari și mici.”

Ce bine e să ai copii mari și mici! Ies niște combinații și niște susțineri tare potrivite 🙂

Să trăim cu mintea și corpurile într-o stare numai bună de funcționare până la 107 ani!

Cu recunoștință pentru tot văzutul și nevăzutul,

Maria Bucuria

Cu toddlerița Ana în Bali <3

Când am născut-o pe Ana, m-am gândit că nu o să mai pot merge în taberele mele de yoga și m-a apucat puțin cringe-ul.
Nu fix în ziua în care am născut-o, dar m-am gândit și la asta, recunosc.

După care mi-am zis că eu o să găsesc sigur soluții! Pentru că pe asta este focusul meu tot timpul. One way or another găsesc soluții și mă uit la partea plină a paharului.

Și așa am și făcut. Am fost cu Ana cu burta la gură în tabără, cu permisiune de la ginecolog, în Satul Prunilor, cât să îmi fac plinul înainte.

Și când avea dânsa vreo 4 luni am făcut tabăra mea în Bulgaria, cu prietene cu har și a ieșit brici. 5 femei și o fetiță – chiar 3 (că alte 2 erau în uter <3), ne-am înțeles de minune.

Apoi am luat-o pe mama 3 nopți cu mine la Mărgău și pe Ana pe un șold și perna ergonomică pe altul. La yoga cu Alexandra.

Apoi am mers cu Iubita de Andreea în tabără în Vamă și Ana era cu Iubitul ei Tată la 45 de minute de mine în Bulgaria și tot așa.

Taberele îmi aduc o bucurie enormă, mă încarcă fantastic, așa că am decis să nu renunț în niciun caz, ci să găsesc soluții.

Și când am văzut că Draga de Alexandra organizează tabără în Bali, am bătut la ușa soțului, că el are multe uși ❤

Și a zis că, da, vine cu mine, să stea cu Fata Lui cât eu fac yoga și meditație și respirație și un miliard de masaje.

Nu, nu îmi e teamă că mi-l fură altcineva! Pe soț. :)) Cum îmi spunea mama. :)) El știe ce are acasă, eu știu ce am acasă și tot timpul îmi fac bucata mea cât de bine pot. Și, da îl laud, că e de vis bărbatul ăsta!

De Ana nu mai spun! 🙂 Am început să o pregătesc de acum 4 luni că mergem în Bali, că avem zbor luuung, mai ceva ca gâtul de la girafă. Dar după 19 ore ajungem în Paradis. Și așa bine i-a intrat în cap că mergeam până la Mega Image și o întrebam unde mergem, Ana? Și ea zicea Bali, fuarte sfătoasă :))

Pentru mine Bali chiar este un paradis! Am mai fost în 2018 cu Iubitele de Crina și Andreea și m-aș întoarce over and over and over again! Mi se pare ABUNDENT de dă pe afară, cu oceanul lui, cu jungla, cu maimuțele, cu toate templele, cu toate valurile, cu toți peștii.


Sunt profund îndrăgostită de culorile de acolo, de mirosuri, de păsări, de insecte, de oameni, de ofrandele lor. Așa de îndrăgostită, încât la un moment dat o să merg mai mult. 3-6-9-12 luni. Mi se pare că ai ceva de ales, de făcut, de învățat tot timpul.

Bali de data asta a fost foarte diferit. Probabil pentru că eram și mamă în Bali, nu doar femeie în Bali. Am făcut și un tantrum în calitatea mea de mamă, care își protejează copilul. Am mai făcut și circ când am descoperit că tipul de la exchange îmi furase 100 de dolari (beware – te pun să le dai rest și cât te cauți în portofel, îți fură din teancul de bani). (A ajutat! Mi-am recuperat banii – don’ mess with me, mother fuckers!)

Dar îmi asum fiecare gest, tot timpul. Și n-o ard pe zânița când mi se întâmplă nedreptăți.

Cu aceste episoade izolate cu tot, am luat din Bali tot ce am putut mai bun! Yoga pe stomacul gol, masaje DE VIS, sucuri și mâncare ca la poarta raiului și dincolo de ea, obiecte de decorat casa, de ziceai că vine sfârșitul lumii, înot, cu sau fără costum, de la caz la caz. Și infinită recunoștință. Pentru tot ce am nematerial și material, pentru toate posibilitățile noastre, pentru micul nostru SRL, pentru VIAȚĂ.

Am vizitat Danu Beratam Temple, Tanah Lot, care de data asta nu avea apus, ci doar o pre-furtună dramatică, romantică, plantația de cafea Lwak (aceea cu cafea din caca, da), unde am aflat că există banane roz. Uite asta nu știam.

Am fost la Bali Zoo, unde am văzut totul prin ochii Anei. Am hrănit elefanții cu mâna ei în a mea, cu castraveți și morcovi și porumb în trompă. Am hrănit capre și ponei. Și ne-am bucurat de bucuria ei.

Am fost și la Tirta Gangga, unde am hrănit un miliard de pești grași, dar și la Monkey Forest, unde nu am hrănit nimic. Erau pe imprevizibil cele 1000 de maimuțe.

Am fost și la Yoga Barn la Sound Healing și la întâlnire cu Odin. Ce bun este Odin! ❤

Și ne-am mai întors și la casele noastre, că mai aveam doi copii iubiți, de care ne era dor de numa!

Ne-a fost dificil cu drumul cu Ana și la dus (a fost pretty hard core) și la întors, dar mă topesc după parteneriatul nostru. Pune-i tu capul acolo, îți pun eu un cot aici. Sprijină tu picioarele așa, îți pun eu un troller să te sprijini invers și tot așa și tot așa. Și vorba Soțului: it too shall pas! Dar tare bine i-a prins vacanța asta, în care greeeu a acceptat un papuc în picior, un scutec pe cur sau o haină pe burtă. Hipioata balineză 🙂 Are acum un miliard de achiziții și 1000 de păreri avizate. Nu nu o să țină minte tot, dar mai mergem noi în Bali, fată, fii fără grijă 🙂

Ne-am întors ieri acasă. Și azi ne organizăm care cum. Mai o sortare de cadouri, mai o ștergere după inundație (pare că e cu cleansing perioada asta!), mai un colorat de stele și inimi.

Terima kasih, Bali! Vreau să te iau acasă. Te-am și luat puțin! ❤

Cu iubire, cu de toate,

Maria Bucuria

Victimizarea se încheie cu mine!

Mă uitam de dimineață la fata asta bălaie a noastră în timp ce mâncam împreună granola cu iaurt. Ea urcată pe masa de 150 de ani, eu – cuminte pe scaunul mult mai recent. Și aveam fluturi. Fluturi în stomac, pur și simplu.

Pentru că, îi spuneam Iubitului, uneori când mă uit la ea mă emoționez de numa! O VĂD pe Ana Mică, toată, dar mă văd și pe mine mică, prin ea. Și trimit iubire ca în pântecul mamei pentru amândouă.

Și mă gândeam că, DOAMNE DUMNZEULE, ce bucurie că eu ALEG să rupt lanțul victimizării, al scuzelor, al micimii, lanțului lipsei de limite, lanțul muncii pe brâncii pentru statui. Mulțumesc frumos, vreau statui mici doar în bibliotecă și diamante galbene pe deget și sex delicios de să scoale morții și vecinii. Și vacanțe exotice și vorbe și gânduri frumoase cât cuprinde ȘI ZÂMBETE. Pentru că nu mă costă absolut nimic, dar îmi aduc stare de bine mie și apoi altora. Toate astea dintr-un spațiu de recunoștință infinită pentru tot ce sunt, pentru tot ce am, pentru tot ce am clădit și clădesc în fiecare zi.

Mulțumesc! S-a împlinit, s-a împlinit, s-a împlinit!

Și mi-a apărut un zâmbet cât apartamentul-super-cuib cu vedere divină, ultra fină, când am realizat că într-o bună zi, poate, Ana și Băieții și apoi nepoții și nepoatele, strănepoții și strănepoatele, împreună sau separat, vor merge la constelații și se vor pune în șiruri de femei și de bărbați care să le simbolizeze străbunii care la un moment dat au ALES diferit. Au ALES partea plină a paharului, vorbele frumoase, gândurile bune, zâmbetele, asumarea, diamantele galbene și sexul delicios.

Mulțumesc din toată inima mea, Mama și Tata! Pentru că sunt. Și atât, nici nu e nevoie de mai mult.

Mulțumesc din toată inima mea, Bunica, Străbunica, Stră-Stră-Bunica, Stră-Stră-Stră-Bunică pentru toate bucățile de stele pe care le-ați pus în mine, exact așa cum ați știut, exact așa cum ați putut. Vă cuprind cu iubirea mea infinită și ne învăluim toate într-un glob de lumină pufoasă, mușchi de copac și ciuperci ❤ ❤ ❤ Și în dans!

Maria Bucuria

Un an și jumătate de țâtă

Azi Ana împlinește 1 an și jumătate de viață cu noi toți și de țâtă cu mine.

Am scris aici puțin despre începutul nostru cu mame donatoare magice. ❤

Ideea este că am hipoplazie mamară și că pot să stau și în fund și în cap și în ce vreau eu, nu am lapte matern suficient. Am luat și 12 pilule de More Milk zilnic cu câte 2 litri de ceai de goat root zilnic (combinația asta scoate laptele și din morți) și nope, nu, nada. S-a mișcat acul centimetric.

Dar iubirea de femei este o inimă mare, luminoasă, pufoasă, susținătoare și sunt extrem extrem de recunoscătoare pentru tot procesul nostru! ❤

Update-ul este că suntem 22 (DOUĂZECI ȘI DOUĂ!!!) de femei care am hrănit-o și o hrănim pe Ana cu laptele nostru și că până la 6 luni am alăptat-o noi toate exclusiv.
Ce drum a mai fost și acela, Doamne! ❤

După 6 luni am oprit căutările active. Și am primit cu iubire doar când am primit cu iubire. (Fiți fără grijă, de fiecare dată am povestit despre analize.)
Și azi, la 1 an și 6 luni de Pruncă, încă primim lapte periodic de la Iubita de A. Și încă o alăptez zilnic, așa cum am eu Lapte pentru Ana
Pe Ștefanul Motanul l-am alăptat până la 2,9 ani, când am bătut palma și am încheiat contractul. Ce zi frumoasă a mai fost și aceea, Doamne! ❤

Sunt tare curioasă când o să bat palma cu Ana Banana 🙂 Până atunci sunt tare bucuroasă pentru fiecare picătură de „pept”, cum zice străbunica.

P.S. Aceasta este doar o postare de drag, în niciun caz o recomandare sau și mai bine, încă o piatră de moară legată de gâtul mamelor (primipare).
E tare tare important să ne ascultăm instinctul, să ne onorăm corpul, să cerem ajutorul specialiștilor și să contribuim la mediul protector și armonios al familiilor noastre.

Cu iubire,

Maria Solară

Îmi pun copiii să facă tofelu’

Și sunt foarte OK cu asta.

Mateică Fără Frică începuse să citească superb la 6 ani. Dar pentru că ochii lui au făcut deodată un efort prea mare s-a pricopsit cu niște dureri de cap. Și pe la 7 ani a renunțat complet la cititul voluntar. L-a asociat cu durerile de cap și l-a pus în cui. Am povestit cu el atunci și mai târziu pe subiect, dar fără rezultate.

Și atunci pe Matei a fost nevoie să îl punem să citească. Un capitol. O pagină. O jumătate de carte, orice. De citit citește (și la școală și acasă), dar nu sare niciodată avid la raft să vadă ce mai e acolo.

Mi-am validat forțarea asta a lucrurilor când am auzit la Brene Brown următoarea propoziție: „Limitele limbajului meu înseamnă limitele universului meu!” Wow, așa este! Dacă tu ai un vocabular format din 7-8 înjurături, pe care le combini între ele, vei avea un cerc de prieteni și amici, clienți etc. Dacă tu poți povesti despre experiențe, experimente, cărți, filme, invenții, evenimente, într-un fel bogat, fluid, atractiv, pe înțelesul tuturor, vei avea un cerc complet diferit de prieteni și amici, clienți etc.

De câteva luni îl pun pe Matei să citească obligatoriu 5 pagini pe zi. Sunt ca spălatul pe dinți, ca centura de sigiranță, ca trasul apei la toaletă. Nu discutăm. Este igienă neuronală, face parte din sănătatea lui. Cărțile și le alege el, aici intervenția mea este 0. Își ia chestii super ușurele. Pentru că băiatul meu este într-o continuă activitate fizică și îi e greu tare să șadă, dar asta este fix treaba lui. Eu sunt super happy pentru că observ îmbunătățiri semnificative în discurs. Ba chiar la una dintre cărți mi-a spus că la un plot a stat emoționat să vadă ce se întâmplă. Yes, nailed it! Despre asta e vorba! Încet încet, trecem noi marea, Matei! ❤

În plus, le citesc eu, cu răbdarea broaștei, capitol cu capitol, aproape seară de seară, sute și apoi mii de pagini. Ieri am terminat Britt-Marie a fost aici după 4 luni jumate. UHUUU! Azi începem Un bărbat pe nume Ove. UHUUU!!!

Pe Ștefan nu e nevoie să îl pun să citească. Pe el îl uită Dumnezeu nemișcat în fotoliu și câte 4-5 ore dacă prinde o carte care îl prinde.

Dar pe amândoi îi pun să facă tofelu’ în casă. Să ducă un gunoi, să dea cu aspiratorul cu picior, să strângă rufele de la uscat, să scoată și să ordoneze vasele din mașină, să pună masa, să strângă masa. Iar Chef Matei ne gătește sublim (nu glumesc!) periodic și pot doar să mă întind și să mă relaxez.

Mi se pare extrem de important să aibă o rutină (a spălatului pe dinți, a somnului la ora 10.00 PM, a participării la viața familiei cu toate sarcinile ei) pentru că asta este ceea ce ne duce mai sus, ceea ce ne face mai buni. Disciplina. Showing up-ul! Chiar și un singur minut de meditație, exerciții, respirații, stretching – you name it PE ZI este mai bun decât un calup de o oră la fiecare 3 luni.

De asta intervin zilnic și în cantitatea de ecrane și în cantitatea de zahăr ingerate de ei și în punerea la treabă. Fără dramă și absolut obligatoriu fără pedepse SAU recompense. Pe mine nu mă pedepșete nimeni (mai puțin eu însămi) dacă nu fac curat, nu pun la spălat, nu gătesc sau nu stau cu Ana. Nici nu mă recompensează.

Le-am explicat băieților că e foarte simplu să dau cu cardul pentru chipsuri, pufuleți, ciocolată sau cola. Sau să le cumpăr un telefon, o tabletă și un televizor mare la ei în cameră, peste care să urc și un play station. Eu aleg calea mai lungă către Mecca. Și intervin și pun. Ferm și în majoritatea cazurilor blând. M-am obișnuit că e nevoie să spun de mii de ori anumite lucruri și o iau ca atare. Dar cine își trage acum centura de siguranță AUTOMAT în mașină, după 10 ani de explicații? Cine? E! 🙂

În același timp lucrez zilnic la ochelarii mei de cal și pun într-o parte a cântarului componenta socială a vieții (în special de preadolescent!) și dacă îmi dă cu minus bucata de inteligență emoțională, imediat reglez finețurile.

Sâmbătă Matei a împlinit 13 ani și eu, Doamna de Fier a Timpului la Ecran, am venit cu ideea să îi cumpărăm un telefon, primul nou din viața lui. L-am urmărit în ultimele 3-4 luni, am văzut cum se reglează singur, cum combină FIFA cu o grămadă de activitate fizică, cum există cineva acasă când bat la ușa lui and so on și am venit cu decizia asta, care a fost absolut neașteptată pentru el. Se gândea probabil că din primul lui salariu o să se întâmple o așa minune a lumii 🙂

***

Mi se pare incredibil de valoros fiecare an fără fastfood, sucuri carbogazoase, zahăr în neștire, ecrane până îi uită Dumnezeu și le curge câte un firișor de sânge sub fiecare nară. Vor avea timp SUFICIENT în viața adultă pentru vicii și dependențe. DAR cu cât sunt mai aproape de 21 de ani aceste începuturi (momentul aproximativ al definitivării formării neocortexului – creierul responsabil cu gândirea LOGICĂ, în context), cu atât mai bine!

Până atunci sunt eu aici pernuță și adult să le încasez (NU o iau personal, în majoritatea timpului) și să ghidez.

Cu iubire de 3 copii și mult mai mulți,

Maria Bucuria

Credit foto: Picturesque Studio

Olanda cu noi toți

Soțul Meu este cel mai bun bărbat de pe planeta asta și de pe alte planete. Este stâlpul nostru. Al meu de lumină (aceasta este o glumă tantrică), al băieților doar stâlp. E eroul nostru. E bucuria noastră, amuzantul nostru, cel care ne salvează zilele și ni le face mult mult mai luminoase.

Pe 5 august a împlinit primii 40 de ani de viață și am vrut să îi fac un festival de surprize. Să îl copleșesc, să îl covârșăsc! Which I did.

Am început pe fir logic cu câți vrem să mergem. 5. Unde? La maxim 3 ore cu avionul (pentru că toddler mic) și la ră-coa-re. Așa a apărut ideea cu Olanda și ce idee superbă a mai fost și aceasta!

Am cumpărat bilete de avion (KLM, țiplă ați fost!), cazare, mi-am luat țeapă, am primit banii și bonus (că așa mă iubește pe mine Universul și eu pe el), am rezervat mașină (Enterprise, chapeau, vă dați seama că revenim!) și duși am fost.

Soțul a aflat pe aeroport unde mergem, deși bănuieli avea de ceva timp.

Înainte să iau biletele de Olanda, am povestit puțin cu Draga de Ioana și a fost cea mai drăguță din lume și mi-a sugerat un itinerariu superb, fără să îi fi cerut nimic. ❤ Ioana? Ești o bucurie, chiar în farfurie, cum îi cânt eu Anei.

Ținând cont de toată orășelele de pe listă, am simulat cu Google Maps distanțe și mi-a ieșit câștigător Castricum ca punct de plecare, ca loc de cazare.

Castricum e la 25 de minute de Schipol, la un 15 minute de plajă cu mașina, DAR și mai bine, la un 30 de minute de plajă cu bicicleta. E un orăș mic, mititel, cu medie de vârstă mare. Mai puțin tinereii ăia care vineri și sâmbătă și apoi vineri din nou au rupt berile de la barul din capătul străzii. E un oraș de turtă dulce, cam ca toate în care ne-am făcut excursiile din cele 7 zile. Ați fost în Bruges? E, cam așa era și prin locurile astea. În plus erau curticele în fața fiecărei case de turtă dulce, pline doldora de flori, de ziceai că e concurs sătesc/orășenesc. Fiecare curte era mai îngrijită decât cealaltă, fiecare fereastră de casă era mai decorată decât precedenta. Nimic extravagant, nimic sorcoveic, doar o plăcere pentru ochi.

Din Castricum am făcut excursii zilnice în Haga, la Muzeul Miniaturilor, în Utrecht, la Muzeul Trenurilor (incredibilă transformarea asta a fiecărei ultime piese în ceva valoros, prețios, pentru încă niște zeci sau sute de ani). Am fost la Avifauna, care e un fel de Zoo păsăresc, cu UN SUPER loc de joacă pentru copii mai mari!

Am fost în orașul morilor de vânt (unul dintre ele) – Zaanse Schans și orașul și peninsula brânzeturilor delicioase Volendam și Marken. Și în Orașul tuturor canalelor și bărcuțelor și studenților hip – Leiden. Ca multe altele în Olanda, I guess. Mulțumim, Cristina! ❤

Șiii, fix de Ziua Celui Mai Frumos Iubit am fost pe această insulă incredibil de pitorească – Texel. O altă surpriză pentru Soțulică Fără Frică.


I LOVED every given day din vacanța asta (am prins și o vreme pe sufletul nostru – înțeleg că din octombrie până în aprilie nu e este așa sexy treaba). Dar cel mai mult mi-au plăcut cele 2 zile de bicle.

Am închiriat bicicletă în Castricum și am plecat la plajă în 5. Și am greșit corect drumul. În loc de plaja turistică am ajuns la plaja virgină (UHUUU – ce frumusețe!).

Și am închiriat biciclete pe Insula Texel și ne-au dus ele și aplicația Komoot (super aplicație pentru trasee de bicicletă) pe șes, printr-o deltă mică, printr-un parc național. Dar pe unde nu ne-a dus! Până a început să ne doară fundul și am rugat Iubitul să roage Komootul să scurteze traseul.

Am plâns la ambele ture de biclă (nu tare, așa, câteva lacrimi) de cât de frumos și simplu și curat și primitor și abundent și încărcător poate fi și ar trebui să fie totul în lumea asta. Am propus în fiecare zi de vacanță mutarea, dar nu am cu cine deocamdată. Îi mai las puțin și apoi plecăm în California 🙂

Mulțumesc, Olanda Dragă! Pentru soare, pentru iarbă, pentru vânt, pentru curățenie exemplară (mai puțin în Amsterdam, Utrecht și Haga, unde erau și la ei covoare covoare de chiștoace), pentru flori (vaaai, abia aștept să îmi plantez și eu bulbii mei olandezi!), pentru brânza cu trufe, pentru canale, pentru bărci, dar mai mult și mai mult pentru biciclete.

Mă întorc negreșit! ❤

***

La întoarcerea acasă i-am mai făcut Iubitului o petrecere surpriză – mi-a stricat portarul într-o secundă munca de 2 luni, merci, merci!), l-am dat cu parapanta (nu eu, doamne ferește, Ferry de la Sky Dreamers, din Bunloc) și i-am dus și cu caiacul pe toții băieții mei în Herestrău cu AdventureTime.ro, unde mi-au făcut și ei o surpriză și mi-au tot zgâlțâit barca și frica de apă.

Și gata! M-am oprit, că am și obosit zău de la atâtea surprize. Mai iau o pauză o zi, două, trei. 🙂

Cu iubire,

Maria Solară (ce drăguț că îmi scrieți mesaje așa <3!)





Cum mi-am luat țeapă pe Airbnb

Poveste cu final fericit!
Aceasta este o postare lungă, de învățătură de minte pentru cine are nevoie 🙂

Am vrut să îi fac și eu o surpriză soțului (și îi fac) și să iau o cazare frumoasă, aleasă, pe Airbnb, pentru că am rămas eu cu ideea romantică cum că acolo casele sunt mai cu moț, mai speciale, sunt alea care nu sunt pe piața largă. Sau nu sunt deloc, în cazul meu :))

Așa că pe o competiție de-a lui am băgat mare și am rezolvat o mulțime. Printre care și cazare. Nu era prima dată când foloseam platforma, așa că nici prin cap nu mi-a trecut că trebuie să fac pe detectiva lu’ pește, în loc să mă uit bine la numărul de paturi, numărul de băi, numărul de mașini de spălat vase și rufe, ceea ce am făcut.

Am plătit frumos (aș fi putut plăti cu 250 de EURO în plus și să am free cancelation până cu 24 de ore înainte, dar cum sunt o femeie cât se poate de serioasă am zis să nu arunc cu banii de la geam) și mi-am văzut de viață.


În aceeași zi îmi scrie gazda, „Margaret”, că abia v-aștept.
Îi răspund frumos că abia aștept și eu.


A doua zi îmi scrie „Margaret” că totuși câți suntem (deși se vedea foarte bine din datele predate) și dacă venim cu business sau cu distracție. Ana Ana vine cel mai mult cu business îmi venea să îi spun, dar m-am abținut și am răspuns politicos.

Ei, în a treia zi, „Margaret” a dat maxim cu mucii în fasole. Pentru că a început un șir lung de întrebări tâmpite, care mi-au aprins toate beculețele din pomul de Crăciun. Conversația SF a culminat cu „să rezervi tu, honey, (eu adică) toată luna, no strings and costs attached că pur și simplu mă hărțuiește un client pe care nu îl vreau în casă.

Du-te tu, fată, „Margaret”! Sau băiete. Ca râia stă clientul ăla pe piciorul tău, nu?

Și atunci am sunat-o pe Draga de C., care e super gazdă pe Airbnb și am întrebat-o dacă e normal așa ceva.
NU, firește că NU! E scam!


Am sunat la call center-ul lor (între timp îmi făcusem print screen-uri cu toată conversația, nu care cumva să șteargă „Margaret” ceva) și le-am explicat tot.
Inițial au zis că Sure, no problem, rezolvăm repede și bine, do not worry! Te sunăm în 15 minute.

Da… M-au sunat în 30 de minute ca să îmi spună că fie conving eu gazda frauduloasă să dea cancel (HA HA HA – you are SO funny!), fie dau eu cancel și pierd toți banii.
Ba pe-a mamei voastre!!! Și până aici și habar nu aveți, mămică, cu cine v-ați pus! Că un ban al meu furat nu a rămas vreodată nerecuperat. PICĂTURĂ CHINEZEASCĂ sunt!

Am avut un melt down atunci, pe loc, și cum soțul mă întreba ce e ce e ce e am decis să îi spun o mică parte din poveste.
– Iubitu’, fii atent, fii foarte atent la ce detalii îți dau și dă-mi cel mai bun sfat!

*** *** ***

– Pune pe Google Street View adresa și o să vezi că fie nu e nimic, fie e altceva!

BOOOM! Mânca-l-aș eu de frumos și deștept și bogat!

Și așa a fost. „Margaret”, cu o intelingență sclipitoare și cu bun gust, ce-i drept, a pus o poză cu view-ul din dormitor, dintr-un complex de zgârie nori, cu o pădure în mijloc.

Adresa, din decembrie 2021, era dintr-un parc de rulote. Băi, băiatule! Știi cum cresc zgârie norii și pădurile la ăștia în țară!!!

Am scris la Airbnb înapoi să le spun că nu există apartamentul. Ei nu și nu, că poate că mă simt eu ofensată de conversația cu gazda, dar nu există temei ca ei să de cancel sau să îmi dea refund.
OK… Văd că nu înțelegeți! EU am plătit pentru o rezervare pentru o proprietate CARE NU EXISTĂ. Banii mei sunt la voi. Ăsta este un furt și îl intermediați și eu anunț poliția. Aceasta nu este o amenințare. Aceasta este o informare.

Zgârie norii ca zgârie norii, dar poliția lor, dUAmne! Jos pălăria! La și 17.48 le-am scris. La 17.53 mi-au răspuns. Și la noi e la fel 🙂

Luni am sunat și la banca mea și i-am pus în temă, am depus plângere pentru fraudă. Am luat-o metodic, pe toate fronturile.

După ce le-am trimis încă o dată print screen-uri cu super bedroom view-ul și case dintre rulote, Airbnb s-a mișcat și mi-a procesat full refund-ul și mi-a dat și un voucher de 20%, la care avem dreptul CU TOȚII dacă trecem prin asta, să știți, da?

Recapitulând. DACĂ o să mai fac vreodată vreo rezervare pe Airbnb o să fac așa:

  • Scriu MAI ÎNTÂI gazdei. Să văd dacă e normală la cap și dacă chiar are o casă. APOI fac plata.
  • Mă uit să fie verificată de Airbnb. A mea nu era, pentru că avea, ce să vezi, doar câteva zile de șopârle. Pe telefon nu se vedea că e de câteva zile pe site, se vedea doar că e de anul ăsta.
  • Mă uit să aibă review-uri. De care or fi ele, dar să le aibă.
  • Mă uit să fie super host. Dacă e super host e o certitudine că o să ai o experiență foarte bună la cazare.
  • Mă uit să pot da FREE cancel, chiar și cu 24 de ore înainte. Ce a setat „Margaret” e super dubios și aveam să aflu pe pielea mea.

DACĂ totuși dați peste o „Margaret” să știți că sunteți acoperiți, bine? Să nu vă pună mama naiba să apăsați butonul de cancel și sunteți acoperiți. (Și treceți musai orice PRIN PLATFORMĂ – mesaje, plăți, orice.)

Adică… Dacă ajungeți la cuca măcăii și there is no fucking house, sunați în secunda 2 la Airbnb și anunțați.
SUNT OBLIGAȚI să vă dea full refund, 20% din sumă voucher și o noapte la hotel. Bine, nu la presidential suite la Burj Khalifa, dar sunt obligați să asigure, într-o marjă, cazare decentă pentru o noapte.

Și cam atât… Să ne fie cu folos și cu prevenție, fără timp și nervi consumați!

„Margaret”, have you heard of karma, honey? (A fost zburat/ă de pe platformă între timp, firește.)

Cu iubire, Maria Jeanne D’Arc