99 de narcise pentru fete

Asta pentru că galben este o culoare optimistă, iar de la 99 parcă poți ajunge repede orișiunde. 🙂

Nu știu despre voi, dragilor, mamelor, frumoaselor, bunelor, dar în perioada asta eu în doar 5 minute am trecut de la bucătăreasă la spălătoreasă la călcătoreasă la legătoreasă (glumesc…), la menajeră, purtătoare de fructieră, la asistentă de învățătoare și educatoare și mai multe profesoare.
Și mai presus de toate am fost mamă, mom, mommy, mum, mamaaa, muuum.

Poate fi copleșitor. Sunt zile în care parcă îți vine și ție să urli cum urlă Fiul cel Mic al Împăratului ca din gură de șarpe, din nimic.

Dar hai să tăiem elefantul ăla gigant (și ipotetic!) în multe bucățele care cel puțin par mai ușor digerabile.

Și să o luăm, pe pachețele, pe părticele, pe prăjiturele. 🙂

Partea de corp. Aveți grijă de corpul vostru. Acesta fizic care ne este căsuță pentru următoarele zeci de ani. Aveți grijă de tenul vostru (cu demachiant, apă florală, cremă pentru conturul ochilor și o cremă bogat hidratantă). Aveți grijă de dinții voștri, pentru că nu știm când vom putea ajunge la stomatolog – cu oil pulling, cu ață dentară, cu duș bucal, cu periuță electrică, cu apă de gură. Aveți grijă de spatele, de oasele și încheieturile voastre. Cu mișcare ORICÂT de puțină, dar zilnică, cu apă suficient de multă și poate cu un ulei magneziu, dacă este cazul. Aveți grijă de hrana voastră. Dacă poate fi mai puțină și mai vie, este minunat. Aveți grijă de somnul vostru, să fie odihnitor și regenerator.

Dacă ne este bine căsuța, sufletul o va urma. (Și invers.) Și îl putem ajuta îmbrăcându-ne frumos și colorat, să ne ridicăm pozitivismul. Putem asculta o pasăre. Am auzit deunăzi, cu nespusă bucurie, din casă, mierle. Putem să ne îmbăiem în soare, 5 minute, cu ochii închiși, cu sau sau fără ceai sau turmeric latte în mână. Putem medita. Ghidat sau liber. Și ESTE ÎN REGULĂ dacă gândurile vin puhoi peste noi. Le putem primi cu „Ce interesant!”. Putem asculta muzică bună, cu orele și dansa cu clipele. Dansul este o formă excelentă de scuturare a energiei stătute din noi.

IMG_0549

Țineți bine și aproape apoi de prietenii de lângă voi. De oamenii aceia care au oricând o vorbă bună, care văd tot timpul luminița, care atunci când vă îmbrățișează parcă vă încarcă pe de-a-ntregul. Acum nu vă pot îmbrățișa, dar vă pot mângâia. Verbal. Pe Zoom. 🙂 Aveți grijă și de suflețelul pruncilor urlători de la primul capitol, căci pe cât de verzi par și perfect adaptabili, au și ei, minunații, pietricelele lor de frică. În același timp, însă, dacă aveți nevoie de spațiul vostru personal, ba chiar intim, cereți-l ferm și blând.

În perioada asta în care pare că nimic nu ne mai stă în control sau putere, găsiți-vă utilitatea, Femei Dragi. În lucruri mărunte. Fie că gătiți ceva foarte sănătos și delicios pentru cei dragi, fie că duceți unui vecin în vârstă o comandă de medicamente sau alimente, fie că plantați o mână de semințe și așteptați rodul muncii voastru, fie că vă înregistrați pe YouTube în timp ce performați un mic concert de boluri tibetane și îl oferiți tuturor, e vreme de pus la cuptor gesturi frumoase, valoroase, care ne țin micile comunități unite.

IMG_0477Și apoi, peste toate acestea, vedeți cum este pentru voi să stați cu tot ce iese negativ. Cum e să stau o vreme cu frustrea și ce e în spatele ei, cum e să stau cu furia asta care clocotește și ce o definește, cum e să stau cu frica asta care îmi blochează rinichii, ce culoare are grija asta care îmi frânge degetele?

Cu iubire pentru noi însene și pentru tot ce ne înconjoară și cu pași miiici mici, le vom trece pe toate!

 

Hai cu linia de plutire

Eu tot întreb copii în perioada asta cum se descurcă în vremea pandemiei. Mi se pare că îți dau răspunsuri nepervertite, creative, ancorate în inimioara lor. Ca deobicei, de altfel.

L-am întrebat pe A. azi cum se simte ascuns în casă și mi-a spus că he „tries to make the best of it”!

Și eu la fel, A. Nu îmi iese zilnic, dar I’m doing my best, aproape vorba ta. 🙂

O modalitate foarte dragă mie prin care fac față perioadei ăsteia cu multe frici este să ascult meditații. De aici.

Și de multe ori, când accesez ceva ce mă ajută, mă gândesc repede la cei dragi și cum aș putea împărtăși cu ei. Într-o seară, înainte de culcare, am ascultat ceva liniștitor și m-am gândit îndată la puștii mei de la grădiniță. Și cu tot somnul din gene, m-am ridicat și am scris repede o meditație pentru ei.

IMG_1298

O las aici și le-o puteți citi voi copiiilor (și adulților-copii de lângă ei), seara înainte de culcare, ca să existe cât mai multe globuri mari, strălucitoare, pline de iubire necondiționată, care să ne îmbrace unul câte unul, casă cu casă! ❤

IMG_1152

Intro:

Frecați bineee palmele și puneți-le pe spate, pe rinichi.

Închideți ochii…

Inspirați profuuund.
Umpleți burtica cu aer ca și cum ar fi un balon gigant.
Expirati profund, cu zgomot.

Încă de 2 ori!

IMG_1209

Imaginați-vă că 7 îngerași vin și vă relaxează pleoapeeele, vă curăță nasul și aveți cel mai curat și sănătos nas din lume. Vă relaxează gâtul și îl fac moooale și pufos, dar și cel mai puternic și sănătos de pe toata planeta.
Și apoi vă îmbracă întreaga fățucă în culoarea ALBASTRU.

Dupăăă trec îngerașii la umeri și îi fac moi și pufoși și re la xaaaa ți. Și îi îmbracă în culoarea GALBEN.

Și apoooi, îngerașii coboară spre plămânii voștri, care arată ca 2 rădăcini puternice, solide, vi gu roooase și îi îmbracă în culoarea verde crud, proaspăt, extreeem de frumos mirositor!

Coboară coboară coboară îngerașii și înmoaie burtica ca pe o plastilină și o îmbracă într-o lumină ultra protectoare. ROȘIE.

Și ultima dată… toți, dar toți Îngerașii ajung la picioare, le dau târcoale, ocolesc, se împotmolesc (puțin), DAR reușesc să le îmbrace într-o lumină puternică, radiantă, PORTOCALIE.

La sfârșit, de la atâtea culori minunate, strălucim și suntem cuprinși într-un glob MARE ALB OCROTITOR de iubire necondiționată. Ne simțim ca pe un nor!

3d215532-a86d-4357-a633-7e7c0631be09

Cu iubire MULTĂ MULTĂ MULTĂ,

Maria

 

Cum ne păstrăm întregi în autoizolare

Poate fi foarte apăsătoare perioada asta de autoizolare, de îndepărtare de cei dragi, de apropiere uneori acaparant de intimă de cei iubiți, de lipsă de libertate (supremă), așa cum eram obișnuiți.

Și au trecut doar 6 zile de când facem asta.

Și mai avem cel puțin 35 de zile de testare. Noi, familiile noastre, orașul care ne e casă de 10, 20, 40 de ani, întreaga țară și Dragul Nostru Pământ.

E relativ ușor să virăm spre iritație, atacuri de panică, depresie și alți monștri de diferite culori, așa cum mă învăța Ștefan Frumosul azi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vă zic din start și sincer că mă simt copleșită de tot ce se întâmplă cu noi zilele astea și vă spun ce facem noi, o familie cu doi băieți și un pisic, să ne păstrăm pe linia de plutire.

  • În primul rând, colaborăm și suntem înțelegători și ne străduim să păstrăm într-o mare proporție toate recomandările autorităților, altfel o să umplem țara exponențial. Asta ne face să ne simțim utili.
  • Aerisim casa de la prima oră.
  • Rugăm pe toată lumea să se schimbe în haine de stradă, ca să ne ridicăm moralul.
  • Rugăm pe toată lumea să își facă paturile și să ordoneze cel puțin camera proprie.
  • Aprind eu bețișoare parfumate 100% naturale (Maroma și Ayurvedic sunt foarte bune).
  • Ascultăm muzică mare parte din zi (http://www.popjazzradio.com/, https://thirdrockradio.net/, https://www.jazz24.org/ sau la pick up).
  • Ne străduim să nu uităm să ne îmbrățișăm la fel de mult ca înainte, deși pare că uneori noi adulții uităm să și respirăm.
  • Gătim împreună (în special cei mai mari băieți ai casei, că ei sunt mega bucătari) și ne prefacem că suntem la restaurant, așa ca în seara asta.
  • Mâncăm cât mai multe crudități, că și așa am sărit în gluten nepermis de mult zilele astea.
  • Punem copiii la treabă fără milă, mult mai mult decât înainte, pentru că energia acumulată de la atâta făină, fie ea și integrală, are nevoie să fie consumată într-un fel.
  • Limităm ecranele cât putem de mult. Copiii care stau prea mult în telefoane, tablete și televizoare sunt ca niște mici zombie. Iar adulții ca niște mari zombie. (Sic!) În același timp, când picăm noi părinții, alegem un film de care ne bucurăm cu toții, fără să ne simțim vinovați.
  • Citim citim citim: ei pentru ei, unul pentru altul, noi pentru noi (dacă ne lasă) noi pentru ei (asta ne cer).
  • Păstrăm programul de culcare la ora 21.00, hai 21.15, pentru că asta ne mai lipsește să avem și copii obosiți și irascibili în această autoizolare aproape completă.
  • I-am scos la aer și la soare zilnic, în spații cu cât mai puțini oameni spre deloc și am păstrat distanța.
  • Închidem ochii la toate activitățile fizice indoor inventate de ei, deși uneori se aude ca și cum ar mai construi/demola un etaj (lucrează cu gantere, își inventează circuite de work out, au „montat” un coș de… tenis, joacă golf cu mingi de burete.
  • Îi masez, pe bucăți de corp, așa cum apuc.
  • Fac/facem respirații profunde și eu una meditez, fie și un minut.

Totul va fi bine 🌈

Totul va fi bine 🌈

Totul va fi bine 🌈

Cu iubire, Maria

Serile noastre

(Nu am mai scris despre jocuri, pentru că am plecat să joc eu un joc nou, dar revin.)

– Cine e Arlene?

– Mama lui Trevor, ai uitat?

– Corect corect. Și ce face Reuben? Îi dă sau nu inelul de logodnă?

– Pare că se răzgândește. Spunea că nu a găsit momentul potrivit și că amână, chiar vrea să îl returneze, uite. Gata, Ștefan. Am citit două capitole. Matei doarme. Mâine e zi de școală, am nevoie să sting lumina, să dormi și să te știu odihnit.

Sting. Mă pun pe marginea patului lângă el și îl îmbrățișez, îl cuprind aproape tot, o mână de om câtă e, un sac de 25 de kilograme de bulbi de lalele multicolore.

Prin întuneric:

– Dar, mama?

– Da, Ștefan.

– Tata ți-a dat ție un inel de logodnă?

– Mi-a dat, da.

– Și tu ce ai făcut când ți l-a dat?

– Mi-au dat lacrimile și am spus „DA, Iubitul Meu”.

– Acum ai lacrimi? Și îmi bagă mâna sub ochiul drept să îmi verifice obrajii.

– Acum nu am lacrimi, Ștefan.

… … …

– Dar, mama?

– Da, Ștefan.

– Cum te-a cerut? Unde?

Îi spun povestea. Și îl rog din nou, după, să închidă ochișorii și gurița turuitoare și să se scufunde în somn.

Na, că acceptă de data asta, ghiftuit pe semne, pe moment, de povești.

Ei trei

Nu am chef în toate serile să citesc, să povestesc, să răspund zecilor de întrebări ale Iedului (căci aista le pune pe cele mai multe). Vreau timpul meu pentru mine și pentru soțul meu. Sau vreau timp pentru mine. După care îmi dau o palmă imaginară și îmi fac un calcul. Copil mare în casă o să mai am 8-9-10 ani. ȘI GATA! Copil mic în casă o să mai am 10-11-12 ani ȘI GATA.

Și la cum a trecut timpul până acum, într-o închidere de ochi, păi aș face bine să umplu un sac de bulbi de lalele multicolore (măcar de 25 de kilograme) de amintiri.

Cu iubire,

Maria

Jocuri de încredere

Draga de Erna mi-a scris un mesaj așa frumos ieri și m-a rugat să mai dau mai departe jocuri. Mai dau, cum să nu 🙂

Și zic să lucrăm Încrederea azi.

O să vă rog în primul rând să nu îi mințiți absolut niciodată pe copii (de fiecare dată există o modalitate potrivită vârstei pentru a explica ceva). Mai târziu o să îi vreți complet onești în relația cu voi, așa-i? O relație funcționează tot timpul în ambele sensuri. 🙂

ad-5161

Așaaa. Păi să începem cu ceva ce să ne „facă” ei nouă:

  • Jocul 1 este despre adulți cu ochii închiși pe care copiii îi duc din punctul A în punctul B. Pe drumul spre școală, să spunem, dacă nu durează o oră pe jos, îl poți ruga pe copil să te țină de mână și să te ghideze all the way. Îl asiguri că vei ține ochii închiși și că toată cârma este la el. În felul ăsta, tu ești cel vulnerabil și el deține controlul. Să vezi și tu cum e, Mărie 🙂
  • Jocul 2 este cu adulți legați la ochi care ghicesc ce mâncăruri primesc de la mâinile mici. Este despre cum suntem dispuși și noi să testăm, așa cum îi tot invităm pe ei să testeze. 🙂
  • Jocul 3 se cheamă Bastonul în noroi (eu vreau să îi spun în nisip). L-am învățat la yoga pentru familii și goes like this: copilul stă la mijloc, cu picioarele desfăcute la nivelul umerilor, ancorate în covor. Un adult stă în spate și unul în fața lui. Unul îl împinge din spate, de umeri. Și cel din față îl prinde și apoi îl împinge înapoi, tot de umeri. Ca pe un pendul. De nenumărate ori. 🙂 E ca atunci când eram mici, ne puneam la marginea patului în picioare și ne dădeam drumul perfect drepți peste plapumă. Ăsta este despre abandon total sănătos în mâna părintelui ăluia de mai sus, care nu te-a mințit niciodată și în care ai încredere că no matter what e acolo pentru tine.
  • Jocul 4 se cheamă rucsacul. Pui copilul (mai mititel, ce-i drept!) spate pe spatele tău. El se arcuiește (că știm doar că ei nu au coaste în torace, ci doar aer) și își prinde singur brațele și picioarele peste omoplații tăi fix ca un rucsac. Și tu chiar pleci cu el într-o scurtă drumeție. 🙂
  • Jocul 5 este pentru cei cu lombarul într-o stare prietenoasă. Se ia frumos copilul și se pune pe o masă, blat, pat în așa fel încât, în picioare, să fie mai înalt decât tine. Iarăși, nu îți prinde deloc rău să fii tu ăla mai mic pentru câteva minute. Se ia un spațiu de un metru (sau mai mult pentru ăi mai acrobați) și se roagă copilul să sară. Ești plasa lui. Ești Zeul lui. Ești toată protecția lui și are nevoie din când în când să se reasigure de asta.

Mai scriu și mâine 🙂

Zi minunată să aveți!

Bunătate necondiționată

Doamne doamne doamne, câte „coincidențe” magice mi se întâmplă de pe 1 ianuarie încoace, pentru că eu le chem și le văd și le aud!
Meditația de azi din cele 21 de Abundență ne invita să facem gesturi de bunătate necondiționată față de persoanele cu care interacționăm. Să vorbim și să scriem frumos, să zâmbim, să cedăm un loc, să cedăm o bandă, să ridicăm un coș de cumpărături, să cumpărăm o floare, să oferim o îmbrățișare. Gesturi simple, gratuite și care ne ridică starea de bine.

Și tot azi am ajuns și eu la un filmuleț din 19 decembrie cu clasa lui Mescu Pescu, la care mi-au dat lacrimile. Filmul a pornit de la proiectul lor Pay a compliment.

Practic au avut o săptămână înainte de Crăciun, în timpul căreia oricine putea lăsa un compliment pentru un copil sau adult din școala lor într-o cutie dedicată. Și la final de săptămână și-au primit fiecare bilețelele cu vorbele frumoase și, bonus, în clasa lui Ștefănică Coadă de Pisică fiecare copil a fost pus pe un scaun, cu spatele la tablă, iar colegii și profesorii i-au scris cuvinte frumoase potrivite lui. Doamne ce fățuci emoționate adorabile! ❤ ❤ ❤

Iar Copilul Nostru Drag și-a sfârșit cuvântarea așa: When someone does something kind to me I feel happy and I’m sure they feel happy too.

You bet they do, Iubire!

Dragostea, Bucuria, Bunătatea fără urmă de așteptare, toate ridică vibrația până la cer și înapoi de un infinit de ori! ❤

Ei

Vă provoc să faceți în seara asta un exercițiu (pe care l-am învățat în Bali) plin de iubire și bunătate: Dacă sunteți o familie de 4-5-6-7 și mai bine. Dacă sunteți voi și pisica, scrieți câte un mesaj către 3 persoane, scuzele nu se acceptă 🙂

SO: legați la ochi, pe rând, fiecare membru al familiei. Și doucemeeent, în jurul lui/ei, îi șoptiți în urechiușe pentru ce îl iubiți/apreciați NESPUS pe lumea asta.
Cu prezență completă, vă rog! Și cu vorbe dulci, personalizate.
Apoi când primii 3, să spunem, au terminat complimentele (pot fi unul, două, cinci, nouă de fiecare) îl legați la ochi pe al doilea (poate aveți ochelari de somn sau dacă știți că nu e tentat să trișeze îl rugați să închidă ochii frumușel) și începeți să turnați miere în căpușor și tot așa. Să nu care cumva să jucați cartea cu „Le spunem doar copiilor, că noi suntem bătrâni!”

Vă garantez ELECTRICITATE din degetele mari de la picioare până în vârful firelor de păr. Cu toții ADORĂM să fim apreciați, iubiți, cuibăriți.

Cu IUBIRE,

Maria

ADOR să-i îngrijesc

Pe 1 ianuarie Matei mi-a cerut să îl masez.
Hai la mama! Că după 12 ani ca beneficiar organizat, regulat, de masaj, am ce-ți da.

Și i-am făcut un buchețel de thailandez cu tapping și capilar, de după 40 de minute, băiatul meu care nu stă 57 de secunde într-un loc, s-a ridicat ușooor, încetișor cu o privire beată, de îndrăgostit. M-a luat în brațe, m-a pupat, mi-a mulțumit.
Wowww! Ce diferență între copilul de acum o oră și ăsta! Mi-am spus în sinea-mi.

Așa că l-am invitat și pe frățânele lui în pat, să fiu o mamă complet corectă. Acesta mi-a adormit după 20 de minute, că el oricum ascultă mantre, cântă la boluri tibetane, meditează, e ca mumă-sa. 🙂

Dac-a văzut Bunica Fraților ce rost de pufoșeală e în dormitorul însorit, hop s-a moțat și ea. Și de unde era toată „Eu nu mă relaxez niciodată Eu nu mă relaxez niciodată Eu nu mă relaxez niciodată”, mai că-i curgea o băluță la sfârșit. 🙂

Azi au luat-o în ordine inversă. S-a înființat mama prima și am masat-o cu toată ființa mea. Și tare bine i-a prins.

Și seara țop și Dragonii!

– Mama! Mama?

– Ce?

– Vrei ca în loc să ne citești tu Dă mai departe, să citesc eu Calul năzdrăvan și tu să îl masezi pe Matei și Matei să citească Dragonul tatălui meu și tu să mă masezi pe mine?

– Deal!

– Da’ tot așa thailandez, da?

– Sure!

Child massage

Și i-am făcut pe iubiții mei ca la Nufăru’. 🙂 Unul a sfârșit zburlit. Și foarte grijuliu după. Să nu aprind lumina (zis în șoaptă). Să îți aduc o pătură (făcut prin semne). Să nu mișc plapuma (sugerat cu privirea). Și unul a sfârșit culcat.

ADOR să-i îngrijesc! Și îmi propun să le echilibrez arderile băiețești cel puțin săptămânal. Aho! 🙂

Credit foto: https://vspa.ee/en/

De ce mă țin de la începutul anului

Suntem deja în 13 și îmi place de numa’ că mă țin de tot ce mi-am propus. Zi de zi în fiecare zi.

Mă țin de 7 kilometri pe zi fie ploaie (nu e), fie vânt, fie frunze la pământ. Dar ajung bine merci și la 10 sau 15. Pe străduțe, nu pe bulevarde. Sau în jurul Lacului Herestrău. Și e gratuit.

De Pilates de 3 ori pe săptămână, iar corpul meu îmi spune un ditamai mulțumesc după fiecare ședință. Cu Draga de Ionela, la Via Pilates.

De masaj o dată pe săptămână.

De yoga. Ori de câte ori pot serile.

De jurnal. Zilnic. Și e gratuit. Și mult mă mai ajută să îmi limpezesc gândurile și să îmi subliniez recunoștința.

De temele de la grupul de abundență. Și sunt gratuite și minunat de liniștitoare.

De întâlnirile cu cercul de femei. Și sunt gratuite și magice.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

De cristalizarea planurilor profesionale și pare că sabaticul meu a fost despre o minunată însămânțare, inseminare.

Îmi placi MULT 2020 cu toată energia ta bună! Vreau să te trăiesc din plin, senin!

Un an nou minunat

Săptămâna asta, tot fără să realizez, am trecut prin 3 procese de An vechi An nou.
Joi seara la Yoga Feminină, vineri seara la Minunatul Cerc de Femei și azi la atelierul de carduri Points of You cu Iubita de Norica.

A început superb anul ăsta pe 31 spre 1 noaptea, când am avut chemarea să mă uit prin toate pozele din 2019. Și mi-am dat seama, încă o dată, ce an fabulos și plin doldora de dezvoltare personală am avut, cu săptămânile triste din octombrie și noiembrie cu tot. Pe care le-am plâns, le-am integrat și am mers mai departe cu recunoștință pentru tot binele și frumosul din viața mea. După 10 ani de dezvoltare personale reușesc să văd astfel de episoade ca pe felii de viață și să merg mai departe.

Așa că joi, vineri și azi a venit atââât de curgător să las deoparte tot ce am de lăsat din trecut, să spun un MARE MARE mulțumesc pentru tot ce trăiesc și să manifest din ABUNDENȚĂ 2020-ul.

Noi

Și azi a fost ca o încununare revelatoare a ceea ce am lucrat în ultimii 10 ani. Sunt WOW-uri și AHA-uri care se întorc la mine MAGIC ori de câte ori le las.

Cardurile astea 3 au ajuns în mâinile mele:

Carduri Points of You

Din primul am simțit o explozie, o deschidere, o călătorie superbă, în urma căreia eu am renunțat de 10 ani deja la vina de a mă căuta și mă bucur din TOATĂ INIMA MEA de capul solar din spatele fermoarului. De ce e dincolo. De ce făptură minunată a ieșit. Mă și vedeam alergând desculță pe iarba din spate!

În al doilea card mi-a venit răspunsul care îmi vine de așa de multe ori la finalul exercițiilor mele. IUBIREA. I U B I R E A. Necondiționată. Liberă. Părintească. Pentru familia mică. Pentru familia mare. Pentru prieteni. Pentru oraș. Pentru țară. Pentru întreaga planetă. Iubirea sexuală. Iubirea senzuală. Iubirea curcubeică. Iubirea unicornicească. Iubirea idilică. Iubirea abandonată. Din ea derivă toate. Așa reiese din inima mea.

Iar ultimul card mi-a arătat împăcarea cu strămoșii mei. Cu mama, cu tata, cu mamaia Domnica, cu tataie Georgică, cu mamaia Lenuța, cu tataie Gogu. Cu tot ce au știut și știu ei să facă, cu magia dinăuntru pe care au lăsat-o să transpară mai mult sau mai puțin, cu semințele pe care le-au sădit fiecare în mine și cu părticele din ei aflate acum în corpul meu, bucățele pe care le-am folosit pe tot parcursul acestei formidabile călătorii în care mă aflu.

Cum zicea tema de ieri de la Cursul de Abundență:

„Îmi rog strămoșii mai puțin prosperi să mă binecuvânteze și să îmi permită să fac lucrurile diferit, iar pe cei prosperi să mă inspire.” Cu pace și acceptare și iubire trecem marea. 🙂

Și uite cum răspunsul, puntea, vasul bun care pune în comun trecut, prezent, viitor, oameni, spații, întâmplări e IUBIREA.

Sunt TERIBIL de recunoscătoare pentru cercul din care fac parte, pentru călătoria mea, pentru fiecare zi pe care o trăiesc într-un mod conștient, pentru tot ce materializez.

Pe Iubita de Andreea o găsiți aici.

Pe Prietena Mea Nora o găsiți aici. Este terapeut cognitiv comportamental și oferă terapie pentru adulți și copii, cupluri și familii 🙂 Toate răspunsurile, MAGIA și puterea sunt în noi. Dar uneori e nevoie doar de o persoană cu har care să ne ajute să ni le punem în palmă. Sau în inimă. Și Nora are tot darul pentru profesia aceasta. ❤

Cu IUBIRE,

Maria

Un test

Azi am fost la săniuș. Noi patru. Și Iubitele de Z și M și Dragii de A și R.

Fără să realizez până la finalul excursiei ce am făcut, m-am dus așa:

Prima sanie a fost cu Matei. Doamne Dumnezeule cât am putut să râd! Și cât de copilărește eliberator a fost! Deși n-am făcut laughter yoga niciodată, pe mine când mă apucă Râsul ăl Mare, mă opresc după câteva minute bune.

A doua sanie a fost cu Ștefan. Perfect echilibrată. Cum este și acest Dalai Lama din familia noastră.

A treia a fost cu mine singură. Am prins o viteză borderline periculoasă. Și am uitat și toată fizica de clasa la X-a pe drum! Să vezi supriză că venind cu toți kilometrii la oră de pe o suprafață de gheață pe una perfect curată de asfalt, sania a frânat brusc și m-a catapultat. All good. Dar acolo am fost eu care vrea să le facă PE TOATE.

82958072_10158064584307533_7852719875301572608_o

A patra sanie a fost cu Iubitul Meu Frumos, pe care l-am rugat să conducă, firește.
Și în drumul ăla scurt am trecut de la entuziasm, la teamă că uite prăpastia, la încredere, la dorința de părăsi barca sania și la final la abandonare și un sentiment de siguranță completă.

Când am urcat în mașină m-am prins că îi însoțisem pe fiecare și pe mine însămi și că ziua a fost o metaforă. Ce interesant! 🙂