Scriam zilele trecute despre decizia de a invita, cu 0 așteptări și atașamente.
Și invitațiile se țin lanț bidirecțional de când am luat decizia asta:)
Draga de Ionela este prietena Soțului Meu Iubit de 100 de ani. De când erau ei în facultate.
Și au o relație foarte specială, în sensul în care se văd o singură dată pe an sau o singură dată la câțiva ani, de la caz la caz. Dar și când se văd e intens și poetic, rusesc cumva, îmi vine mie să zic.
Când am anunțat Cercul de Lună Plină din Ianuarie, am simțit să îl rog pe Iubitu’ Frumos să o anunțe. Nu scriu oricui. Scriu doar cui îmi vine, hipioata de mine! :))
Și pentru ea mesajul a fost un semn de la Doamne Doamne, Unicornul cu Pietre Albastre în Coadă, Viezurele Salvator, spuneți-i cum vreți.
Și a venit! Și și-a dat voie să fie la Cerc. Și la final i-am propus să ne vedem și noi. Nu doar ea cu Iubitul Frumos.
Tot pentru că am simțit, i-am propus. Nu mai fac de mult lucruri pentru că „trebuie”! Hipioata din mine! :))
Și azi ne-am văzut. În Cișmigiu, în soare și în vorbe. Și în cald în dreptul inimii. Și, Mareee Unicorn cu Pietre Albastre în Coadă, ce bine a fost!
Și spun și de ce… Mă emoționează FOARTE tare să constat în ședințele de Theta și în discuțiile față în față cu prietenele și cunoștințele mele că suntem diferite, dar, când suntem vulnerabile, suntem toate mult mai la fel decât ne imaginăm, că ne leagă aceleași fire roșii, că am trecut prin aceleași stații de rană, abandon, neîncredere și încă trecem și o să mai trecem. Important e lucrul cu noi înșine și focusul și pofta noastră de a face un pas în afara lanțului.
Și Ionela m-a super emoționat azi. Mi-a spus că era o vreme când îi plăcea să creadă că este singurul cititor al blogului meu. Dragă Ionela, cel mai probabil așa și era :)) Și că avea stații și stații de metrou pe care și le umplea cu textele mele restante.
M-am simțit ca atunci când am citit „Vara în care mama a avut ochi verzi” a Tatianei Țîbuleac. Îmi venea să îmi iau și un ceai și să mă scufund și mai tare în poveste.
Iar la final mi-a pus capac complet! Mi-a făcut cadou două cărți: Una a Ioanei Pârvulescu (nu ți-am mai zis, DAR după ce am dat comanda aia colosală de săptămâna trecută, am rămas cu gândul că tare bună era și o carte a ei în coș – Universule, te iubesc!). Și una despre masaje și terapii de relaxare. Pentru că mă vede „deschizând un spațiu în care oamenii se vor simți tare bine și în care eu voi organiza o bibliotecă”.
Și mi-au dat lacrimile instant. Pentru că eu chiar am visat un spațiu de masaj și terapii alternative, de yoga, de cercuri, de dans ecstatic, de yoni love, de regăsiri, de lacrimi și de reîmpliniri. Și uite cum, chiar dacă tu parchezi idei, pentru moment, oamenii îți simt în energie gândurile, intențiile și îți creditează visele când tu poate le-ai pus în cui o vreme sau mai mult. Și asta, tu Mare Viezure Salvator, este MAGIC și DĂTĂTOR de ARIPI.
Îți mulțumesc pentru azi, Ionela Dragă! Te îmbrățișez cu Toată Iubirea Din Lume!
P.S. Ai visat pe bună dreptate că scriam o postare despre Cerc în care nu te includeam. Am făcut una special pentru tine! <3 <3 <3
Cu iubire de Ionela, de Prietenii și de Oameni,
Maria, Regina Spațiilor de Wellbeing