Florile, cea mai constantă relație a mea

Iubita Mea Mihaela Coșescu e născută de Crăciun. 
Ce Magie! 

Dar cum de Crăciun suntem fiecare care pe unde, ea s-a gândit să-și facă o petrecere de fabulous 41, cu femei, pe 7 ianuarie. 

Cu tematica Blooming, nimic mai potrivit pentru orice sezon. 

Și printre alte activități de casă, ne-a rugat să ne prezentăm pe noi, în relația cu florile. 

Bună, sunt Sinfoniada și Iubesc florile de când mă știu! 

Wow, ce idee fană! 

M-a transportat pe loc în grădina bunicii (mamaie) de la Dăbuleni, unde erau flori să te ții! 

Culmea pe o suprafață mică, încăpeau atâtea Bucurii! 

Deci da… Bună, sunt Maria Cornelia și IUBESC florile de când îmi aduc aminte! 

Încep de la poartă, cu tufa maaare de liliac, în care îmi băgam nasul zilnic, în toata perioada înfloririi. ADOR liliacul ever since și o să plantez unul la casa noastră. (Bine, Iubitu’?).

Continuu cu cele două butoaie cu leandru și lămâi din fața casei, care stăteau la aer de primăvara până toamna. Iar iarna erau adăpostite „în sală”. 

Iar apoi… Cum coborai scările, stânga și dreapta erau câte 2 alei DOLDORA de flori. 

Aveam așa… ghiocei, zambile, narcise galbene și albe, bujori, trandafiri bulgărești DIVIN mirositori, mărgăritari (MY LOVE), bujori (MY LOVE), rodul pământului, regina nopții, tămâioară (MY LOVE), lalele, gura leului, garofițe. 

TOATE astea pe, poate, 30 de metri pătrați. 
Și țin minte că am înțeles de la un punct încolo, foarte mică încă fiind, ideea de sezonalitate. Se usucă unele, apar altele, moare ceva, învie câțiva metri mai încolo o altă minunăție. 

Atunci a început IUBIREA mea infinită pentru flori. Și am avut super AHA-ul la petrecerea Mihaelei că asta este una dintre cele mai constante relații din viața mea. 

Fie că sunt în ghivechi (am doar 70 de ghivece + mari și mici în casă :D), fie că merg la piață și mă întorc cu brațul plin, florile sunt pentru mine viață, iubire, culoare, ZEN și nici nu concep să nu le am în preajmă. 

Și tot ele, Bunele, sunt o metaforă-grădină. Grădina mea are și mărăcini, și p.ț (care e drăgălașă, apropo) și buruieni. Uneori îmi e simplu să plivesc. Alteori le las să le privesc o vreme și să văd ce vor să îmi spună. Este cu de toate și e M I N U N A T Ă așa cum e, a mea. 

Așadar, vă mulțumesc din inimă flori iubite, că-mi sunteți fir de atâââta timp. 

Mă înclin! 

Cu Iubire, 

Maria Bucuria