Despre asumarea responsabilității și alți îngeri

Regula la noi în casă este 0 ecrane în dormitor. 0 ecrane în dormitor seara și noaptea, că așa ne mai refugiem noi în vastele apartamente pentru câte un apel sau un FIFA mobile (unii dintre noi).

Iar de pe la 8, copiii (ideal și adulții) pun toate luminile albastre deoparte.

Săptămâna asta însă m-am lăsat dusă de val și de entuziasm și am stat să lucrez până la un 23 ish într-o seară. Dezmăț, vă spun!
Și cum butonam eu de zor, tot auzeam niște fâșâieli din camera băieților, dar n-am băgat de seamă.

După 11 am mers să îmi spăl dinții și am trecut prin fața dormitorului marilor blonzi. Prin ușa întredeschisă, ce să văd, o luminiță, chiar de telefon.

– Nu cred așa ceva!!! am sărit în primul și în primul rând. Care este regula cu ecranele, Matei?! Am țipat în șoaptă, să nu îi trezesc fratele.

– Nu nu nu, că nu e telefonul, că să vezi, că o fi, că s-o învârti, că mergi să îl cauți în sufragerie.

Și chiar m-am dus. Și cât m-am dus, el a fugit în dormitorul celălalt să îl ascundă ca și când eu aveam 2 ani și mă născusem în pandemie.

Am văzut ce a făcut, nu am zis nimic. Am luat telefonul să îl aduc în sufragerie.

Și atunci s-a întâmplat! ❤ ❤ ❤

A ieșit din pat și mi-a zis:

– Mama, m-am speriat foarte tare și te-am mințit. Chiar nu trebuia să procedez așa! Mă ierți?

M-a îmbrățișat și îi bătea tare inima, Bunul Meu!

– Te iert și mulțumesc că te-ai întors și ai făcut asta.

Voiam să îi transfer și 500 de lei pe Revolut, dar m-am abținut! :))

A doua zi, la cafea, i-am povestit Iubitului tot.

– WOW! Și-a asumat el așa responsabilitatea? Păi eu duceam minciunile până în pânzele albe, până când eram prins și deja era foarte târziu. Deci ei sunt mai buni decât noi?

– Păi nu la asta lucrăm de 13 ani?

Îl ador pe Matei pentru atât de multe lucruri! Pentru că este street smart, cum eu nu o să fiu în vecii vecilor. Pentru că are inteligența socio-emoțională de 8 ori mai dezvoltată față de cât o aveam eu la 13 ani. Pentru că se descurcă în aproape orice situație. Pentru că îl lași în mijlocul pădurii and he finds his way out. Cu cine o semăna? 🙂 Pentru că înțelege atunci când povestești cu el. Pentru că limbajul iubirii lui sunt cadourile și serviciile. Pentru că mă face să râd cu lacrimi. Pentru că e super antreprenor. Pentru cât de absorbit este când desenează, când gătește și când face lego (să fie frig afară, vă rog, vara fotbalul e rege!). Pentru cât de copil este încă la 13 ani. ȘI pentru că își asumă responsabilitatea, mânca-l-ar mama să îl mănânce de fit boy!

Te iubesc, Matei!
Când mă fac mare vreau să fiu ca tine!

P.S. To all you mums and dads out there: It really pays off! Vorbitul ăsta ca o moară stricată ANI ȘI ANI ȘI ANI la rândul, statul în sucul de părințeală, prezența și poziționarea la intrarea cercului siguranței, it all really pays off.

Și apoi cresc și pleacă la altă companie, cum spune Iubitul! :)) Dar fix despre asta este vorba.

Cu iubire de Matei, Ștefan și Ana, Maria Bucuria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.