
Pe ăsta micu’ îl apucă arta și filosofia (nu mai spun poliloghia) taman când mă frământă pe mine nerăbdarea.
La 20.45, pe întuneric, când eu îmi spun în minte hai hai hai repede repede repede, somn somn somn pentru voi, timp de adulți pentru noi.
Dar nu, sunt seri în care marile întrebări ale lumii se aprind în capul lui taman când sting eu becul.
– Mamaaa?
– Da, Ștefan.
– Tu vrei să vii să prezentezi jobul tău?
– Ce să fac?
– Ai primit un mail să vii să prezentezi la școală jobul tău?
– Am văzut ceva, da. O să mă gândesc.
– Tu vrei să vii să spui că faci hale, tata?
Matei: Nu le face! Le închiriază!
– Și eu ce fac, Ștefan?
– Tu? Repari copii! Că ești vrăjitoare!
(Hohote.)
– Matei, ce fac eu?
– Salvezi orașul. Și ai grijă să nu se cutremure. Și strângi bani. Și ești fundraiser.
Na, că măcar unu’ nu crede că sunt doar vrăjitoare.
Credit foto: https://www.facebook.com/Alexandradincaphotographe/