Trăiască Masculinul!

În 2017 când am intrat pe făgașul feminității, grație Dragei de Lia Bolte, am băgat la capitolul renegare masculinul. Masculinul din mine. Aveam eu să realizez mulți ani mai târziu. 

Dacă atâta amar de ani am vrut să controlez eu tot, să port pantaloni și să fiu bărbat, ia hai acum doar cu Femeia din mine înainte! 

Ceea ce este greșit, Feții Moșului. 
Din simplul motiv că avem nevoie să și FACEM lucruri noi ca femei, nu doar să fim. Și din al doilea motiv că e nevoie de echilibru în toate. 

Când conducem mașina suntem în masculin, când facem o plată suntem în masculin, când organizăm un șantier suntem în masculin. Și sunt importante și valoroase toate astea. Chiar vitale în cazul femeilor care locuiesc singure (deocamdată!).

Și DA le putem face cu feminitate, cu touch de culoare, cu prezență, dar le FACEM. 🙂 

Și când mai uit de echilibrul ăsta și de cât de minunat este masculinul din noi și din partenerii sau tații noștri, vine Universul (a.k.a. Iubitul Frumos tura asta) și îmi pune o oglindă MAAARE în față. 

Zilele astea ne apucăm de grădină și avem de umplut cu pământ o jardinieră gigant de la etaj. 

Am întors situația pe toate părțile și am cerut voie să luăm pământ dintr-un morman. 

După ce am stabilit asta, mă și vizualizam cu broboada peste gură, cu un pieptar strâns pe șale, cărând găletușă de plajă cu găletușă de plajă pământul de la 200 de metri distanță.
Succes cu eficiența pe scări, Maria! Ne vedem după Paște, Fată! 

Bogdaprostre însă că avem cap de familie! Când m-am întors de la grădi, mormanul era în curte. Iubitul Frumos antamase un escavator mic.

Trăiască MASCULINUL! Tare tare bun este la casa femeii!