Tantrumuri de adult

La începutul șederii noastre de vară eram plină de frustrare, tristețe, furie. De o stare de lâncezeală, dar și de iritație. Mă păștea o ușoară depresie.

Mi-am dat seama după vreo săptămână că mă comport ca un copil care n-a avut parte de timp de calitate cu părinții de-a lungul anului și se dă cu fundul de pământ cât de tare poate acum că îi are alături în vacanță.

Mă cunosc bine și știu ce îmi servește și ce nu. Așa că m-am retras în cochiile 1-2-3 zile să văd de ce am nevoie.

Și am realizat că am nevoie să îmi mișc energia. Să îmi fac duș la creier. Și am ales să fac asta prin 30 de minute de masaj zilnic, peste care bag un SUPER topping de meditații subliminale.

Și pentru că Yoga îmi schimbă starea de spirit la 180 de grade de fiecare dată și mă centrează și mă relaxează și mă purifică, am cerut și Yoga de la Univers și de la Iubitul Soț. Din programul lui, adică.

Și puteam veni cu scuza Ooo, dar n-am încă o oră pe lângă masaj la dispoziție! SAAAU am putut căuta frumos pe Youtube Yin Yoga (prietena mea) și să dau peste această super plăcută Laura.

Și de vreo 7 zile am program zilnic de masaj-cu-topping-de-meditație și 20-30-40 de minute de Yin Yoga. Făcute în 2 părți sau una după alta, de dimineața, la prânz sau după amiaza, dar chiar nu contează. Fac ceva ZILNIC pentru capul și corpul meu și ambele îmi mulțumesc neprecupețit. 🙂

Acum vreo 7 ani Iubitul meu m-a întrebat CÂT mă mai caut, CÂT mai învăt, CÂT mă mai dezvolt personal? Și inițial am intrat în defensivă și am început să mă întreb dacă n-o fi ceva defect la mine, de mă tot lucrez atât. După care am avut o epifanie în intersecție la Lujerului: Păi… eu vreau să mă caut și să mă dezvolt și că îmi pun întrebări până la moarte!

Cut, în 2017, am cunoscut-o pe Lia și am aflat că dacă vreau să fiu în armonie toată viața mea aș face bine să îmi ofer zilnic un timp (ideal de lucru cu corpul), care să NU implice ecrane, doar pentru mine. Numai și numai pentru mine.

Asta nu înseamnă că sunt/ești/suntem egoiști. Nope! Dimpotrivă! Înseamnă doar că ne iubim atât de mult încât avem grijă să ne umplem singuri paharul, așa încât să fim pe plin pentru noi și pentru ceilalți.

Și da, mi se întâmplă să uit. Da, am nevoie să mă năclăiesc din când în când, să mă dau cu fundul de pământ, să mi se îmbâcsească plămânii de tristețe, ca apoi să mă retrag și să mă regrupez. Și să mă scutur bine! <3

Cheers to us! Cheers to love!

Cu iubire de sine și de alții,

Maria