Relația mea cu dansul nu a existat până în 2017.
Adică ea exista, dar era de o Rușine Profundă. Mai bine mi-ai fi săpat o groapă, m-ai fi aruncat în ea și ai fi pus o cruce mare pe care să scrii „Aici nu a dansat Maria.”, decât să mă pui să fac asta.
Țin minte că Draga de Lia ne băga în Golful Thailandez la reflux, ne dădea ochelari de somn și ne punea să dansăm cu ochii închiși.
Și chiar și așa, știind că nu mă vede nimeni, parcă eram moartă-înghețată. Abia dacă schițam 2 gesturi cu degetele. Ce mișcare de șolduri, ce free style!
Și totul s-a schimbat în vreo 7-8 zile, tot în aceeași tabără, când o Lupoaică de Femeie (Loved Her!) ne-a susținut să dansăm sălbatic într-o ceremonie de cacao. A se observa că nu erau amfetamine, nici hașiș, nici pătrunjel în venă, era doar cacao.
Extaz ca ăla mai rar în viața mea! Și de atunci s-a deschis un portal! Am fost în Bali la primul meu dans ecstatic la Yoga Barn, am dansat sub un Banyan Tree în Goa și deja pe DJ-ul din deschidere eu plecasem departe, foarte departe.
Merg de câte ori pot la dans ecstatic în București, îmi trag ochelarii de somn pe ochi și îmi văd de tripul meu 2 ore!
Iar în weekend am fost la Trance Dance și m-am dezlănțuit! 🙂
În curând o să mă apuc de belly dance (scuturăm și aliniem tot corpul when we move it like a Polaroid picture) și periodic mă joc pe Instagram cu reels cu dans. Cred că tărie nu doar că muzica ne face mult mai buni, but also: A dance a day really keeps the sorrow away!
Ce vreau să spun în plus este că nu există niciodată. Putem încerca ceva nou și sănătos, putem vedea cum ni se potrivește și dacă ne place de ne tremură tot corpul, putem lua bucățele, una câte una, și le putem integra în viața noastră.
Cu infinită iubire, Maria, Terapeut Theta Healing