Un an nou minunat

Săptămâna asta, tot fără să realizez, am trecut prin 3 procese de An vechi An nou.
Joi seara la Yoga Feminină, vineri seara la Minunatul Cerc de Femei și azi la atelierul de carduri Points of You cu Iubita de Norica.

A început superb anul ăsta pe 31 spre 1 noaptea, când am avut chemarea să mă uit prin toate pozele din 2019. Și mi-am dat seama, încă o dată, ce an fabulos și plin doldora de dezvoltare personală am avut, cu săptămânile triste din octombrie și noiembrie cu tot. Pe care le-am plâns, le-am integrat și am mers mai departe cu recunoștință pentru tot binele și frumosul din viața mea. După 10 ani de dezvoltare personale reușesc să văd astfel de episoade ca pe felii de viață și să merg mai departe.

Așa că joi, vineri și azi a venit atââât de curgător să las deoparte tot ce am de lăsat din trecut, să spun un MARE MARE mulțumesc pentru tot ce trăiesc și să manifest din ABUNDENȚĂ 2020-ul.

Noi

Și azi a fost ca o încununare revelatoare a ceea ce am lucrat în ultimii 10 ani. Sunt WOW-uri și AHA-uri care se întorc la mine MAGIC ori de câte ori le las.

Cardurile astea 3 au ajuns în mâinile mele:

Carduri Points of You

Din primul am simțit o explozie, o deschidere, o călătorie superbă, în urma căreia eu am renunțat de 10 ani deja la vina de a mă căuta și mă bucur din TOATĂ INIMA MEA de capul solar din spatele fermoarului. De ce e dincolo. De ce făptură minunată a ieșit. Mă și vedeam alergând desculță pe iarba din spate!

În al doilea card mi-a venit răspunsul care îmi vine de așa de multe ori la finalul exercițiilor mele. IUBIREA. I U B I R E A. Necondiționată. Liberă. Părintească. Pentru familia mică. Pentru familia mare. Pentru prieteni. Pentru oraș. Pentru țară. Pentru întreaga planetă. Iubirea sexuală. Iubirea senzuală. Iubirea curcubeică. Iubirea unicornicească. Iubirea idilică. Iubirea abandonată. Din ea derivă toate. Așa reiese din inima mea.

Iar ultimul card mi-a arătat împăcarea cu strămoșii mei. Cu mama, cu tata, cu mamaia Domnica, cu tataie Georgică, cu mamaia Lenuța, cu tataie Gogu. Cu tot ce au știut și știu ei să facă, cu magia dinăuntru pe care au lăsat-o să transpară mai mult sau mai puțin, cu semințele pe care le-au sădit fiecare în mine și cu părticele din ei aflate acum în corpul meu, bucățele pe care le-am folosit pe tot parcursul acestei formidabile călătorii în care mă aflu.

Cum zicea tema de ieri de la Cursul de Abundență:

„Îmi rog strămoșii mai puțin prosperi să mă binecuvânteze și să îmi permită să fac lucrurile diferit, iar pe cei prosperi să mă inspire.” Cu pace și acceptare și iubire trecem marea. 🙂

Și uite cum răspunsul, puntea, vasul bun care pune în comun trecut, prezent, viitor, oameni, spații, întâmplări e IUBIREA.

Sunt TERIBIL de recunoscătoare pentru cercul din care fac parte, pentru călătoria mea, pentru fiecare zi pe care o trăiesc într-un mod conștient, pentru tot ce materializez.

Pe Iubita de Andreea o găsiți aici.

Pe Prietena Mea Nora o găsiți aici. Este terapeut cognitiv comportamental și oferă terapie pentru adulți și copii, cupluri și familii 🙂 Toate răspunsurile, MAGIA și puterea sunt în noi. Dar uneori e nevoie doar de o persoană cu har care să ne ajute să ni le punem în palmă. Sau în inimă. Și Nora are tot darul pentru profesia aceasta. ❤

Cu IUBIRE,

Maria

Un test

Azi am fost la săniuș. Noi patru. Și Iubitele de Z și M și Dragii de A și R.

Fără să realizez până la finalul excursiei ce am făcut, m-am dus așa:

Prima sanie a fost cu Matei. Doamne Dumnezeule cât am putut să râd! Și cât de copilărește eliberator a fost! Deși n-am făcut laughter yoga niciodată, pe mine când mă apucă Râsul ăl Mare, mă opresc după câteva minute bune.

A doua sanie a fost cu Ștefan. Perfect echilibrată. Cum este și acest Dalai Lama din familia noastră.

A treia a fost cu mine singură. Am prins o viteză borderline periculoasă. Și am uitat și toată fizica de clasa la X-a pe drum! Să vezi supriză că venind cu toți kilometrii la oră de pe o suprafață de gheață pe una perfect curată de asfalt, sania a frânat brusc și m-a catapultat. All good. Dar acolo am fost eu care vrea să le facă PE TOATE.

82958072_10158064584307533_7852719875301572608_o

A patra sanie a fost cu Iubitul Meu Frumos, pe care l-am rugat să conducă, firește.
Și în drumul ăla scurt am trecut de la entuziasm, la teamă că uite prăpastia, la încredere, la dorința de părăsi barca sania și la final la abandonare și un sentiment de siguranță completă.

Când am urcat în mașină m-am prins că îi însoțisem pe fiecare și pe mine însămi și că ziua a fost o metaforă. Ce interesant! 🙂

Câte miliarde de cadouri luăm de Crăciun?

Băieții Frumoșii (articulat),
Tot amușină Crăciunul. De fapt nu Crăciunul, ci toate viitoarele posibile cadouri pe care o să le primească.
Și-au făcut două scrisori, una de fiecare, le-au pozat, ni le-au trimis și au început așteptarea. Nu tocmai pasivă.
Matei, Fiul cel Mare al Împăratului, pusese niște mii de euro pe un bilețel. Dar nu avea de unde să știe asta. A văzut în stânga la un prieten un produs, a văzut în dreapta la un adult un produs și uite așa l-a luat râul marketingului și l-a dus hăt departe.

Tatăl lui Frumos, un om foarte deștept și foarte eficient, i-a spus așa: te rog să iei lista aia lungă și să faci un research. Poate să rămână doar ce se încadrează în maxim 350 de lei.

M-am amuzat tare că a rupt la hârtie până i-a rămas un item. Un hanorac. Ne-am sfătuit. Și nu i l-am luat.
Pentru că mai are 4. Și fizic nu poate purta, nici chiar prin rotație, atâtea.
I-am luat 3 itemuri surpriză. Și abia aștept să îi văd reacția.

Copilul mic nu se ghidează încă după marketing. Se ghidează, romantic, după pasiuni. Acum are o manie cu cuburile Rubik. Are 5. Pe care chiar le rotește până le înnebunește. Și să vezi sorpresa, o să mai primească mâine un tip. Și alte 2 itemuri. Și gata.

Ce vreau să spun este că, în special acum, de Crăciun, avem tendința să o luăm razna. Să compensăm în bunuri, ce n-am compensat în timp de calitate tot anul. Și nu reușim altceva decât să acoperim cu preșul toate golurile adunate în ultimele 12-24-36 de luni. Și să dăruim ceva care uneori e folosit 10 minute și apoi uitat. Și în ianuarie o luăm de la capăt.

Și ca să mai cern puțin fervoarea, le-am spus așa: oricâte bunuri ați primi, oricât de scumpe (în aur din cap până în picioare de-ați fi îmbrăcați, în timp ce vă dați prin toată lumea în avioane personale de platină) dacă nu sunteți sănătoși și nu aveți pe cine să iubiți și cine să vă iubească, toate obiectele pământului sunt în zadar.

I-am întrebat apoi dacă își mai amintesc ce-au primit de Crăciun anul trecut și țineau minte cu toții. Asta înseamnă că am făcut o treabă decentă.

Și i-am întrebat apoi care a fost cel mai frumos moment din 2019 pentru ei. Am răspuns într-un cor, toți patru, că vacanța noastră de vară. Adică trei săptămâni spectaculoase petrecute bot în bot.

Mă băieți, să țineți minte că dincolo de orice telefon, tabletă, smart watch, căști AirPods, Nike Air, something something air, timpul petrecut cu cei iubiți este mai de preț decât orice!

Și un pahar cu apă cu lămâie lăsat de EL pe blat când a plecat înseamnă uneori mai mult decât orice telefon, tabletă, smart watch, căști AirPods, Nike Air, something something air.

Vă recomand cu Mare Iubire Podcastul Verde, al Dragilor de Alexandra, Andrei și Lia, despre consum conștient, responsabil.

Și ne recomand cu iubire tuturor să ne încălzim mai mult Inimile și Frumoșii și Casele și mai puțin cardurile.

Nu emasculați bărbații

Lia Bolte este femeia care mi-a scuturat bine viața o dată cu tabăra de feminitate din Thailanda. De atunci eu nu am mai fost niciodată la fel.

De la Lia mi-a rămas BINE întipărit în minte că poți lucra un deceniu cu mintea. Nu vei dobândi nicicum pacea și vindecarea pe care o dobândești atunci când lucrezi cu corpul.

Este MINUNATĂ terapia psihologică, nu mă înțelegeți greșit. Am fost ani la rândul într-un grup, alături de alte 3 femei splendide. Și m-a ajutat fantastic să am un trib mic. Dar nu am ajuns nici măcar la o fărâmă din extazul, bucuria supremă de viață, curățarea și reechilibrarea pe care le-am obținut prin 10 zile de lucru cu rănile înfipte bine în corpul meu. Unde lucrul cu corpul poate însemna dans (ecstatic, contemporan, nu contează), TRE, respirație pe chackre sau alte meditații active, body de-armouring, gibberish, shaking, masajul sânilor, lucrul cu oul (de tachyon) etc.
Nu, nu se face orgie feminină în taberele Liei, fiți fără grijă. Sau keep on fantasizing, de la caz la caz. 🙂

Și atunci, dacă ridică sus-sus pe piedestal lucrul cu corpul, cum de îl aduce pe bărbatul acesta DOAR să ne vorbească, m-am întrebat alalteieri. Dar am avut încredere în frumusețea astea de femeie, pe care o tot urmez prin țară și pe alte continente.

Și bine am făcut, pentru că am plecat de acolo cu multe revelații (AHA-uri) și cu o reașezare blââândă a ceea ce știam deja.

Anahata este împământat. Ăsta a fostul primul gând când l-am văzut. Pământesc. Umil, dar foarte puternic, vertical. EMPATIC. PERFECT PREZENT. Culmea, fără palo santo în mâna stângă și salvie în mâna dreaptă, în timp ce o tresă galbenă îi ține locului o pană albastră.

A vorbit 3 ore și părea că am fi putut vorbi cu toții (noi 100 de femei și el un singur bărbat) până dimineața, fără nicio poticnire.

Am reținut suficient de multe lucruri, fără să-mi notez. Și în ordinea ieșirii lor din minte, iată, le și scriu. Să le păstrez.

Swami Anahata

Bărbații sunt vânători, spunea el. Nu ne referim aici la căprioare, mistreți și urși bruni. Ne referim la vânătoare de proiecte, pe care le duc de la un capăt la altul.
Femeile sunt gatherers (las așa, pentru că poate cuprinde mai multe înțelesuri). Ele pun la un loc alte femei, comunități, mai multe obiecte etc.

M-a amuzat nespus (m-am simțitit vizată) următorul exemplu. Un bărbat înfometat va merge la frigider. Tunnel vision! Mirosul, auzul, simțul tactil sunt anulate. Am de vânat o sarma din frigider, o iau, o încălzesc, o mănânc. Task completed!

Femeia, o, femeia! E o poIezie. 🙂 Ea merge către frigider, dar îl vede murdar. Și dacă îl vede murdar, lasă toate sarmalele pământului deoparte. Scoate tot din sertare. Și începe curățenia. Dacă, în timpul ăsta, încep să plângă unul, doi, trei copiii, apoi lasă și sarmalele și brânza telemea și ceapa verde și pleacă să aline copiii. Și la un moment dat, te prinzi că 100 de elefanți se legănau pe o pânză de păianjen.

Ăsta ar fi un prim sistem major de operare a creierului masculin.

Ne-a rugat să nu întrerupem bărbații când sunt setați pe modul vânătoare, pentru că vom obține același rezultat ca atunci când copiii mici sunt în creierul reptilian și au un tantrum. Zero. Femeile feministe, bear with me. I bear with you. Și așa integrăm toți oamenii în această frumoasă planetă, ale cărei păduri se duc pe apa sâmbetei. Și a fabricilor de mobilă.

Și atunci, ce fac, dom’le dacă bărbatul ăsta al meu o ține din vânătoare în vânătoare în vânătoare. Din proiectul mailul în proiectul telefonul în proiectul FIFA în proiectul golful?

Cu răbdare și iubire trecem marea. Și un ocean.

Anahata ne-a rugat așa:

1. Să cerem un timp de discuție.
E, hai! Ce prostie mai e și asta, o să spuneți. Să cer eu audiență la propriu-mi soț să îi spun ceva!
Dap! Dacă ai ceva important de spus, fă asta și o să vezi diferența de reacție. Am întâlnit tipul ăsta de sfat și la Harville Hendrix & Helen LaKelly Hunt și mi s-a părut super pertinent din mai multe motive, printre care:

  • Suntem super bombardați de stimuli (zilnic mai mult de 60.000) și atenția noastră complet dedicată este din ce în ce mai șubrezită. Și dacă tu vii peste o zi de muncă, en passant, cu întrebarea „Mai facem un copil?” s-ar putea să ai aceeași soartă cu reclama aia Coca Cola din Piața Romană.

Și atunci ce fac?
Spui așa: Vreau să împărtășesc cu tine ceva important pentru mine. Durează 20 de minute (do no lie). Când am putea vorbi?
Atât de simplu. Iar creierul masculin, obișnuit cu ordine și predictibilitate, va reacționa cu totul diferit.

2. Apoi să vorbim la persoana întâi. Și să le subliniem cu iubire ce problemă ne-ar rezolva dacă…
În loc de „Iar iar iar nu ai dus gunoiul. Incredibil! De câte ori o fi, frate, nevoie să îți repet?!?!” să spui „M-ar ajuta foarte tare să duci tu gunoiul de 3 ori pe săptămână. În felul ăsta aș avea parte de 15 minute în plus de relaxare.”
Observați o mică mare diferență? 🙂 Pare de bază, așa. Dar nu-i chiar.
Și în plus ăsta e adevărul gol goluț. Ție nu îți vine să îl strângi de gât pentru că nu duce afurisitul ăla de gunoi, ci pentru că e nevoie să îl duci tu. Și dacă îl duci tu, ce pierzi? Mergi la miez și vorbește sincer despre el. Se spune că din 5 DE CE-uri sari departe de broken cookie și mergi la adevărul adevărat.

3. Apoi ne-a rugat să avem răbdare!

Bărbatul este procreator (creator) provider (furnizor) protector (protector).

Asta ar fi cealaltă diferență majoră de operare a sistemului său.

Își asumă toate aceste 3 roluri și iubește să le pună în fapt DACĂ noi îi creăm spațiul ȘI NU ÎL EMASCULĂM. Revin. 🙂

Și ca să își poată îndeplini toate aceste roluri, el are nevoie de calcule și răspunsuri.

Tu poți să întrebi: Mergem în vacanță în Ibiza? Și să aștepți, BUM, da sau nu, mother fucker?

Well, el are nevoie de cel puțin 18 secunde să facă un mic Excel: O să fie vremea bună în Ibiza, da sau nu, cât ar costa toată vacanța, pot să fac rost de banii ăștia până pe 27 martie și tot așa. Așa încât să avem nițică răbdare! 🙂

4. Apoi ne-a mai spus să nu ne fie NICIODATĂ frică să le arătăm cât de fericite ne fac.
Bărbații IUBESC să rezolve probleme (În primul rând pe ale noastre, da, UNA CÂTE UNA, atunci când nu sunt 1.000!), să fie EROI și să fie foarte apreciați pentru toate astea.

5. O femeie are nevoie de 24 de ore de pregătire înainte să facă dragoste.

De ce are nevoie?!?
De vorbe dulci, de dormit gol, goală lângă dânsa, de o mângâiere, de o floare mică, o floricică, de un bilet mic, de un bilețel. Dacă nu mă credeți, încercați să faceți sex (bărbat sau femeie) cu cineva cu care ați făcut armată-mămică în ultimele 24 de ore, față de care ați arătat nemulțumire constantă, răceală susținută și tot așa. Spor cu libidoul pe scări!

6. Și 20 de minute de stimulare delicată înainte de penetrare. Da da. Minim. E gata să te primească, de-adevăratelea, atunci când clitorisul este în erecție. Ambele sunt cuvinte în dicționar. De-adevăratelea zic.

7. Ne roagă să nu lăsăm dragostea pentru seară, când suntem epuizați, ci pentru dimineață, când suntem proaspeți. I-am spus că atunci copiii sunt treziți. Mi-a zâmbit. El nu are copii. Îl doare la bașcheți.

8. Ne roagă să medităm! Zilnic. Altfel nu avem nicio șansă să ne păstrăm realmente creierul sănătos cu toți ăia 60.000 de stimuli de mai sus.

Unde meditație nu-i deloc musai să fie easy pose și ochi închiși. Poate însemna un pat extrem de frumos făcut dimineața, un dans complet prezent, like no one’s watching, o plimbare în picioarele goale (nu iarna), un înot, un golf, un surf, o chitară, un aranjament floral.

Și hai să lăsăm dracului telefonul ăla în vestiar două ore cât stăm la Yoga și să nu mai fugim de noi. 

E foarte la îndemână să fii cel mai ocupat, cel mai important, cel mai! Vai, vai, vai, ce simplă e treaba asta cu disimularea, disocierea și fuga constantă de propria persoană. Dar e nevoie de mult curaj ca să arăți vulnerabilitate și să ieși muuult din zona de confort.

9. Ne-a mai învătaț cum să nu emasculăm bărbații. Cu asta a început, de fapt.

Și știm cu toatele cum s-o facem, pentru că am făcut-o de niște foarte multe ori, nu?

Îmi aduc aminte că la Synevo, la coadă, erau o fată și un băiat. 25ish poate. El îi ținea poșeta și ea, în timpul ăsta, a zis TAAARE (am auzit TOȚI) că a făcut treaba mare acum patru zile. Că e mai constipat de fel. Da da. Asistentei. Apoi l-a întrebat de ce nu o mai iubește.

DUamne! Păi dacă i-ai demontat testiculele și penisul și you put it on și umbli cu ele ca și cu sabia lui Luke Skywalker, la ce te aștepți?

Nu e nevoie de chestii din astea radicale. Dar îi castrăm cu toatele, periodic. Hai să recunoaștem: îi întrerupem, știm noi mai bine, avem toate răspunsurile, suntem mai și apoi mai (completați voi), suntem în permanență nemulțumite, le dăm la foc automat sarcini, fară să așteptăm să termine fiecare „vânătoare” în parte, apoi suntem din nou nemulțumite. Și tot așa.

Și lucrurile funcționează în ambele sensuri, în mod valabil pentru ambele sexe.

DAR, cu cât mai mult împuternicești o persoană (empower), cu cât mai mult îi sufli în pânze, cu atât mai tare va crește și te va trage după sine. Bărbat sau femeie. 

Când stai cu fierăstrăul sub creangă, cred că știți ce se întâmplă.

„Și dacă urmărești să schimbi un bărbat, fii sigură că n-o să îți placă nici varianta lui castrată.”, ne-a mai spus Dragul de Anahata.

Apoi mi-a plăcut NESPUS că în secținea de Q&A răspundea aproape invariabil cu: „Nu știu exact tot contextul, poate ai putea să… ȘI să faceți dragoste tantrică cel puțin o dată pe săptămână.” „Nu știu exact dacă este și cazul tău, dar, uite, ați putea să… și ȘI să faceți dragoste tantrică cel puțin o dată pe săptămână.” „Ai putea să îi ceri iertare din toată ființa ta ȘI să faceți dragoste tantrică cel puțin o dată pe săptămână.” Și toate astea pe tonul cel mai firesc din lume. Că-i firesc, pe bune!

O să râdeți, o să vă prăpădiți, o să vă tăvăliți HI HI HI HA HA HA. O să ziceți „Ia uite-i și pe ăștia cu dragostea lor tantrică când (intended) Viorica e în turul doi și în sectorul trei spală ăștia bani la greu cu încă o tură de borduri.”

Pentru Viorica, ieșiți din casă pe 24, nu mai căutați scuze. Cu bordurile e puțin mai complicat, dar nici imposibil.
Așa încât treaba asta cu țara arde și eu fac sex tantric nu ține. Și puteți testa. Încercați să faceți dragoste din aia sublimă, DELICIOASĂ, tihnită, complet prezentă, complet conectată o dată pe săptămână (ca să nu rupem ritmu’ total așa) o lună și o să vedeți diferența. În voi, în el, în ea.

Și nu uitați că practica face orice din ce în ce mai bun! 🙂 Folosești o cremă nouă, pentru glow? Nu, fac sex tantric. Vă și văd răspunzând! 😄

Ce înseamnă sex tantric? Păăăi înseamnă în primul rând un preludiu lung. Da da, ăla despre care pomenea mai sus Anahata și despre care spune frumos Ma Amanda Sarita.

Poți pune muzică (există albume întregi de tantra), bețișoare naturale parfumate, poți folosi uleiuri organice pentru masajul lui sau al tău. The sky (nu chiar) is the limit.

Și apoi înseamnă să FII acolo, frate. Cu toată ființa ta și cu toată bucuria din lume. Nu cu gândul la câte bidoare de apă ai de cumpărat, nu cu echer să măsori unghiul de penetrare, nu cu timer să vezi dacă au trecut alea 20 de minute și clitorisul este sau nu este în erecție. Nu cu ego cât casa: las că îi arăt eu lui/ei. JUST BE!

Dacă nu e acolo un iubit fizic, tot nu există nicio scuză. Aveți grijă de voi, Minunatelor, și de căsuța voastră (a se citi corp) ca și cum s-a întâmplat deja. Și vin surprizele una câte una. (Azi Ștefan a primit o medalie la fotbal. Se dă una per ședință. Mai primise una în septembrie. „Mama, azi am fost cel mai bun!” „U-huuu!” „Știi de ce?” „De ce?” „Pentru că m-am super distrat!” Despre asta este vorba!☺️)

Cu lucrul ăsta cu corpul și cu sexul gustos (săptămânal, dacă nu se poate zilnic) o să vedeți să vedeți o diferență la 180 de grade. O să fiți alți oameni. Femei sau bărbați, nu contează. 🙂

Da, da, da. Știu. Există bărbați (și femei) reprobabili, de care vrem să ne delimităm, de care ne e teamă, care ne blochează, care ne scot din minți, care ne frustrează, dar NU toți sunt așa. Hai să punem pe pauză generalizările! Și judecățile și veșnicele plângeri, for that matter.

Bărbații noștri sunt muzică! Pură. Joacă. Plină.

Și e esențial să îi insuflăm așa.

 

Lioara Iubită ne-a trimis deja resursele după cursul de ieri. Poftă bună! 🙂

Resursele recomandate de el
Pe partea de feminitate vă invit să mai citiți din articolele de feminitate și sexualitate de pe site-ul Femeia Trezită – www.femeiatrezita.com
Pe canalul de YOUTUBE am mai multe video-uri despre arhetipuri feminine, practica oului de jad, relații.

 

Cu iubire,

Maria

Odă plânsului și repetițiilor

– Băieți, o să mai apară plânsul. În special serile. Bear with me.

– E normal, mama. Și e foarte bine să dai afară, dacă te-ai umplut! Știi cum simt eu plânsul?

– Cum? întreb printre muci.

– Simt ca un sac în corp, care se umple, umple, umple și la un moment dat se sparge și se golește.

– 🙂

– Și îți mai zic ceva?

– Ce?

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

– Totul în viață e cu multe repetiții. Mai ții minte cum eu la ski cădeam mai întâi mult pe pârtie, apoi mai puțin și apoi mai puțin?

– Îmi aduc aminte, da.

– Așa și tu. Prima dată a fost mai grav, a doua oară e mai puțin grav. A treia oară o să fie perfect.

– Mă, băiatule, pe tine te-au făcut Budha și Dalai Lama și toți îngerii la un loc de ești așa bun și frumos și plin de compasiune și înțelept?

***

Lăsați copiii (și adulții) să plângă bine. În felul ăsta eliberează toxine și hormoni de stres din organism. Își reduc anxietatea.

Susțineți-le spațiul, fără sfaturi, fără opriri. Doar fiți acolo. Și-o să vedeți ce luminoși, frumoși și plini de iubire cresc.

Cu dragoste,

Maria

Mulțumesc, mama!

– Mulțumesc, mama!

Mi-a spus el, în timp ce îmi întindea și piciorul stâng să i-l șamponez bine.

– Pentru ce, Ștefan?

– Pentru că ai așa mare grijă de noi, pentru că ne cumperi lucruri sănătoase, pentru că faci casa frumoasă, pentru că ești bună.

Mescu Pescu

– Te iubesc!

– Te iubesc!

Și când am eu senzația (senzațiile sunt fluide, unduite, plutite, ușoare, zburătoare) că ei nu mă aud, nu mă văd, mă ignoră, nu contez, ce crezi! (și asta poate însemna, mult prea bine, EU nu mă văd pe mine), pac, vine Lumină Acesta și îmi ia obrazul în palme, metaforic.

Mă înclin, Master Yoda!

Credit foto: MINUNATA Alexandra

Copiii ies din verze

Sau nu.

Pe când aveam 14-15 ani (eram în clasa a VII-a), Șerban (Dragul) ne spunea că prezervativele te protejează (nu știam nici unii clar de ce) DACĂ le ții în buzunarul de la pantaloni, cât mai aproape de zona genitală masculină. Și chiar credea asta. Și cam asta credeam și noi, o turmă ca el. Am bâjbâit cu toții în întuneric niște ani, între BRAVO și ce basme știam fiecare. Noroc că ne-au trimis-o pe tanti B. să ne vorbească la clasă despre menstruație, la 12 ani, strategic, că altfel am fi crezut cu toatele că murim simultan.

*** *** ***

Prima „lecție” de educație sexuală (nu) i-am dat-o lui Matei la doi ani. Îi cumpărasem un Larousse despre corpul uman și m-am apucat să îi citesc cu pedanterie. Până am ajuns la pagina cu „Copiii apar atunci când bărbatul își introduce sexul în vaginul femeii.” Wow wow wow! Stai așa! Matei, paginile astea 2 le lipim până la 21 de ani, mi-am zis în gând.

Dar m-am redresat (rapid). Și pe la 4-5 ani am început să îi povestesc despre cum copiii vin din iubirea dintre doi oameni and so on and so forth.:)

Și să fi avut 6-7 ani când i-am zis, doamne ajută, și de penis și vagin. E foarte important să știe denumirea medicală. Minunata Meg Hickling ne-a învățat că pedofilii nu se apropie de copii that know their shit. OR intimate parts.

În timp le-am răspuns amândurora, sincer, pe înțelesul lor, la toate întrebările legate de părți intime și educație sexuală. Și am insistat pro activ că buzele, sânii și părțile genitale feminine și masculine sunt INTIME și NIMENI nu are voie să le atingă dacă tu nu ești de acord.

cabbage kids anne geddes

Azi au început un curs de patru ședințe despre educație sexuală și învățătoarea lor, irlandeză, le-a spus o poveste. Adevărată. Se pare că în Irlanda copiii nu vin cu berzele. Ci cu verzele.

Mic fiind, fratele ei a mai cerut un frate. Părinții i-au spus că bebelușii se găsesc sub verze. Și au plecat la treburile personale. Next thing you know tUate verzele din grădină fuseseră smulse cu precizie pentru că fratele voia să găsească măcar un bebeluș.

VAI, cât am putut râde la povestea asta!

Well, așa ne trebuie! Verze și chiar berze smulse.

Remember: educația sexuală ne protejează verzele ȘI copiii. De abuz și dezamăgire.

ABIA aștept să îmi mai spună ce o să învețe în următoarele 3 ore (azi au învățat despre ciclul vieții – de la spermatozoid și ovul la moarte)! În următorii ani o să discute și situații precum: Eu sunt îndrăgostit de el/ea, dar ea nu. Ne-am despărțit, e capătul lumii?

Oh boy, oh boy! Mâine o să îmi trântească ușa camerei în nas și o să îmi strige hormonal I hate you!

Credit foto: Anne Gedes

Nepal. Cu Dal bhat.

Încep cu sfârșitul. După 3 ore de somn, când m-am trezit să văd bucuria pruncilor la primirea lui Budha (statuia) și-a șahului de trandafir, mama m-a întrebat: Te-ai întoarce? Răspunsul din miez a fost NU.

Și am zis așa pentru că m-a întors cu susul în jos mizeria, haosul și sărăcia de acolo. Mi-a dat un pumn în burtă și m-a așezat (în lotus – padmasana sau pe acolo) sub rododendroni.

Nepal e o țară fabuloasă în culoarea ei pestriță.

DSC00610

În Kathmandu, spre exemplu, te poate lua amețeala de la atâtea măști de respirat trase repede pe față, atâtea scutere care vin și pleacă din toate părțile, cu tot cu gaze de eșapament, de la atâția polițiști depășiți de situație, de la atâția negustori ambulanți cu papaya tăiate deja felii și acoperite cu un strat gros de praf și unul subțire de celofan. De la atâtea dărâmături împinse puțin mai în față, de la atâtea canalizări înfundate, de la atâta tika (bindi) aplicat țințit de pe stradă, de la atâtea mâini care te cheamă în magazine din clădiri ce stau să cadă, de la atâta…

DSC00784

E un carusel.

Iar pe traseu, pe traseu sărăcia, draga de ea, parcă e și mai concentrată, în doze și mai mari, izolate. Fizic. Poți găsi gândaci și șoareci în cazări, grindină ce intră insinuat prin colțuri de placaj, WC-uri turcești corespunzător mirositoare înăuntru sau în afară.

Astea toate, când, după 5, 7, 10 ore de efort tu doar ai vrea să mori puțin cu capul într-o pernă curată ca-n reclame.

DSC00675

Am hotărât să merg în Nepal când am văzut-o pe Alexandra la un curs de Yoga cu boluri tibetane și mi s-a aprins toată instalația de Crăciun în corp la o așa idee.

DSC00679

ȘIII nu regret nimic, absolut nimic, nici măcar căderea nervoasă, cu plâns clănțănit din dinți în brațele Frumoasei Laura.

DSC00706

Pentru că Nepal nu-i doar mizerie cruntă, sărăcie lucie și oi plimbate cu autobuzul (200 de kilometri se parcurg în 9 (!) ore).

57338830_2208102345949986_3277073296822108160_n

Nepal a fost pentru mine despre prietenie (I’m here for you, My Love), a fost pentru mine despre depășirea zonei de confort în așa de multe moduri posibile, a fost despre blândețe (eu pentru mine), a fost despre endorfine zilnice post efort, a fost despre priveliști care mi-au tăiat respirația pe traseu, a fost despre Yoga în niște locuri picurate cu RAI, despre covoare întregi de rododendron la picioarele mele, despre Dhaulagiri care mă aștepta în zare, la răsărit, după ce am ajuns cu ultima suflare și transpirația înghețată la Poon Hill (3210 m), despre femei VERY ramri (frumoasă) cărora le-am prins obrajii în palme și le-am cerut voie să le fac poze, despre bărbați care vor întâi să știe cine SUNT și apoi să intre într-o relație, despre copii de 4 ani care au ajuns înaintea mea la Poon Hill, despre oameni.

DSC00735

E despre Isshwoor, Frumosul, care la 17 ani a realizat, după cutremurul din 2015, cât de norocos este, cât de mult te poți bucura de lucrurile minuscule și cum putem fi recunoscători pentru „nimic”.

E despre Sailes care nu se oprea din cântat, dansat, compus, pictat, meditat, cântat, dansat, compus, pictat, meditat, cântat, dansat, compus, pictat, meditat, cântat, dansat, compus, pictat, meditat, cântat, dansat, compus, pictat, meditat.

DSC00716

E despre Dragul și Bunul de Sudip care a fost ca Iisus Hristos pentru noi. În ziua aia, sub copac, sub grindină, sub semi întuneric, după 10 ore de efort, în transă, chiar am crezut că EL e. 🙂

E despre 6 porteri care, după ore zilnice de cărat zeci de kilograme cu capul și spatele, ajungeau la cazări și dansau și cântau și jucau volei și își manifestau recunoștința pentru „nimic”. Pentru tot.

DSC00786

E despre 12 femei frumoase, de la care am avut atâta de învățat.

E despre viața asta abundentă, complexă, plină, în toate formele ei.

57989016_2208926262534261_6578401712778772480_n

Namaste, Nepal! Mă înclin!

Cu iubire cântată,

Maria

Vreau Premiul Nobel pentru Pace

După ce am povestit despre diferențe sociale între femei și bărbați, despre rasism și discriminare locală și worldwide, despre dictatori și despre recunoștință (nu chiar în ordinea asta), mi-a spus:

– Știi care-i goalul meu în viață?

– Țelul tău?

– Da.

– Te rog, care?

_MG_9867

– Să stop bullying all over the world și să iau Premiul Nobel pentru Pace. Și am început deja treaba încet încet. Și am inventat și un quote.

– Un citat?

– Un citat, da. Știi care e?

– Te rog.

– „When they go low you go high!”


E al tatălui lui, dar se super acceptă.


Ești un balsam pentru inimă, mă copile! O bucurie. Îți ador fiecare celulă și fiecare neuron!

#adorați-aș_fiecare_celulă #ma_boy #Matei_Descălecătorul_de_Pace

Când eu sunt bine

– Te iubesc, mama! Te iubesc, tata! Te iubesc, Ștefan! Te iubesc, Max! Te iubesc, Tom!

– Te iubesc, Matei! Te iubesc, Ștefan! Te iubesc, iubitu’! Te iubesc, Max! Te iubesc, Tom!

Și încă de la doi.

Așa se termină unele seri, cu lumina stinsă. Din păcate nu toate. Și nu întâmplător doar unele.

Sunt serile alea final de zi în care eu am avut grijă să îmi umplu paharul. La plimbări, la dans la Iubirea de Erna acasă, la workshop de abundență și sexualitate la Regina de Andreea. Treaba mea.

_MG_2986

Treaba mea e starea din casă. Vreau să îmi fac din asta o responsabilitate-bolovan sau dimpotrivă aripi colorate, eu aleg. But I must admit: o femeie dă tonul mood-ului unei familii (cu copiii).

Pentru că noi suntem carusel de emoții, pentru că noi aprindem focul (ăla bun, safe, ocrotitor, încălzitor, fără paie), pentru că ancestral vorbind ținem cuibul, pentru că suntem așa de fantastic concepute cu pântec încât să dăm viață. Și aici nu mă refer la prunci. (Musai.) Mă refer la spații, la relații, la idei, la dans, la loc pentru frici și expunere. Și brațe pentru acceptare și iubire necondiționată. Mă refer la creativitate, la vulnerabilitate, la trecere, la continuitate proaspătă. La iubire. Necondiționată.

Suntem absolut senzaționale, frumoaselor!

IMG_7022-2

Când ne dăm voie să fim feminine, când ne dăm voie să ne conectăm cu corpul, când ne jucăm din toată inima ca și cum am fi singure în cameră, când râdem cu lacrimi cu alea 3-4 prietene fără să ne pese o secundă de rețele, când scuturăm în sfârșit energia stătută în fese, când dansăm 2 ore fără întrerupere cu ochii închiși, deși nu am fi zis că o să dansăm vreodată în viața asta, când ne luăm la revedere ca și cum nu ne-am mai vedea, când ne îmbrățisăm cu toată prezența de care suntem capabile, când purtăm mătăsuri albastre, înfoiate, fără gând la sloată, când mergem desculțe prin iarbă, deși nici bine nu s-a încălzit, când ne punem bindi și suntem fetițe și adolescente și femei libere-dar-centrate și intuitive și vrăjitoare și tămăduitoare.

ADOR a d o r A-D-O-R zilele când îmi umplu paharul. Eu singură, cu mânuțele mele. Când intru crispată, obosită, vlăguită, îngrijorată, lipsită de încredere, deprivată de forță într-o sală. Și apoi, ghidată, susținută energetic, mă ridic, mă scutur, mă deschid, mă aliniez, zâmbesc, plutesc, vibrez.

E MAGIE. Și o creăm noi. Noi singuri singurei (bărbați sau femei) cu corpul nostru. Fără niciun adjuvant.

Și apoi, fără ego – doar cu inimă vin și mă împrăștii acasă, dau din paharul meu, care între timp a crescut însutit și înmiit (așa era, da?), răspândesc licurici din baghetă și din degete și prind în palmă doi blonzi la baba-oarba-umblă-n-sat din spatele unei măști cu pisici. Pentru al treilea (șaten) nu îmi pun mască. Poate doar o pană de păun.

Pisici frumoase, femei superbe, aveți grijă de paharul vostru, de conectarea la inimă și la sursa voastră de bine!

Bărbați absolut senzaționali, fiți atenți la Femeile-Regine de lângă voi și trimiteți-le să își umplă paharul când vedeți că începe să scadă. O să se întoarcă acasă cu licurici în vârful degetelor și iubire în păr.

Oamenii care (se) văd sunt frumoși până la lacrimi.

Cu ditamai iubirea de sâmbătă,

Maria cu Bindi Albastru