
– Băieți, o să mai apară plânsul. În special serile. Bear with me.
– E normal, mama. Și e foarte bine să dai afară, dacă te-ai umplut! Știi cum simt eu plânsul?
– Cum? întreb printre muci.
– Simt ca un sac în corp, care se umple, umple, umple și la un moment dat se sparge și se golește.
– 🙂
– Și îți mai zic ceva?
– Ce?
– Totul în viață e cu multe repetiții. Mai ții minte cum eu la ski cădeam mai întâi mult pe pârtie, apoi mai puțin și apoi mai puțin?
– Îmi aduc aminte, da.
– Așa și tu. Prima dată a fost mai grav, a doua oară e mai puțin grav. A treia oară o să fie perfect.
– Mă, băiatule, pe tine te-au făcut Budha și Dalai Lama și toți îngerii la un loc de ești așa bun și frumos și plin de compasiune și înțelept?
***
Lăsați copiii (și adulții) să plângă bine. În felul ăsta eliberează toxine și hormoni de stres din organism. Își reduc anxietatea.
Susțineți-le spațiul, fără sfaturi, fără opriri. Doar fiți acolo. Și-o să vedeți ce luminoși, frumoși și plini de iubire cresc.
Cu dragoste,
Maria