Odă plânsului și repetițiilor

– Băieți, o să mai apară plânsul. În special serile. Bear with me.

– E normal, mama. Și e foarte bine să dai afară, dacă te-ai umplut! Știi cum simt eu plânsul?

– Cum? întreb printre muci.

– Simt ca un sac în corp, care se umple, umple, umple și la un moment dat se sparge și se golește.

– 🙂

– Și îți mai zic ceva?

– Ce?

– Totul în viață e cu multe repetiții. Mai ții minte cum eu la ski cădeam mai întâi mult pe pârtie, apoi mai puțin și apoi mai puțin?

– Îmi aduc aminte, da.

– Așa și tu. Prima dată a fost mai grav, a doua oară e mai puțin grav. A treia oară o să fie perfect.

– Mă, băiatule, pe tine te-au făcut Budha și Dalai Lama și toți îngerii la un loc de ești așa bun și frumos și plin de compasiune și înțelept?

***

Lăsați copiii (și adulții) să plângă bine. În felul ăsta eliberează toxine și hormoni de stres din organism. Își reduc anxietatea.

Susțineți-le spațiul, fără sfaturi, fără opriri. Doar fiți acolo. Și-o să vedeți ce luminoși, frumoși și plini de iubire cresc.

Cu dragoste,

Maria