O vară cu fiica mea

Sunt de câteva zile singură cu Ana Superbiceana la Casa Frumoasă din Bulgaria.
Și pe cât de obositor poate fi (Mă apucă anxietatea în unele zile când realizez că altă pauză în afară de somnul ne prânz nu am și că it’s all on me. Mamelor și taților single, mă înclin!), pe atât de fascinant și pe îndelete mi se pare. 
Mă uit la fata asta câtă gândire magică poate încăpea întrânsa, câtă iubire, câtă reziliență, dar și câtă exprimare sub toate formele ei. 
Ea dacă te iubește, se afundă în tine, dacă țipă o auzi, alrite!

Dar în același timp te poți înțelege cu ea ca și cu un adult, pe cuvânt. 

– Ana, nu am dormit deloc bine azi noapte, mă simt obosită și nu mai am putere. Am nevoie de ajutorul tău. 

– Okey, okey! 

Nu mai pot de dragul ei cum pune un miliard de întrebări pentru fiecare furnică, albină, bondar, cărăbuș, stejar, arțar, broască strivită, codobatură sau fluture de varză în parte. 

Sau cum se uită la rândunici în timp ce își bagă „copușorul” în cuib (zice R doar după vocală, nu și după consoană). Sau cum își ia la revedere de la „camionaș, chităruță și scăriță”, înainte de somnul de prânz. Că poate c-o să le fie dor de ea 2 ore pe ceas. 

Cum m-a întrebat și pe mine joi în timpul orei de yoga: Îți e dor de mine cât urc scara și cobor? Îți e dor? 

Eu eram în savasana, „relaxată” toată și plină de stickere pe față și pe gât. Faute d’autre chose, fUarte bine și așa! 

Să ținem minte Ană Dragă cum ne-am contopit și cum ne-am pus limite ca să ne iubim apoi din nou, în vara lui 2023. 

Balcic, 9 iulie 2023. 

Cu iubire, Maria Solară