Am găsit-o pe Laura în grupul nostru când m-am întors din Erasmusul meu Montpellierez.
Când am plecat nu era și când am revenit apăruse fata asta nouă, roșcată.
Care punea EXTREM de multe întrebări și mă ÎNNEBUNEA cu DE CE-urile ei.
Nu mai auzisem pe nimeni până atunci care să (își) pună atâtea întrebări.
Inițial mă enerva îngrozitor cu toate hainele ei scrobite, de zici că se scoborâse direct din artistocrația franceză de secol XIV. Cu modul în care aranja masa (Ci tot atâta pui ștergare și ștergărele și flori și inele de ștergărele? Nu putem să mâncăm odată?!?). Cu toate rochiile ei nemaiîntâlnite (Fimeie, tu n-ai văzut că noi TOATE suntem în pantaloni?! – Vorbesc așa că dânsa-i și din Vaslui<3).
După care m-am dat în spate și mi-am dat seama că mă apasă așa de tare pe butoane pentru că vreau și eu toate lucrurile de mai sus și nu știu cum și de unde să le apuc.
Și atunci am început să o iubesc și să o apreciez maxim!
Pentru că:
Mulțumesc Lăurica pentru toate darurile pe care le-ai adus, le aduci și le vei aduce în viața mea! Să ne creștem, să ne prețuim!
Cu iubire, Maria, Terapeut Theta Healing