Mamele. Donatoarele. MINUNATELE.

Azi eu împlinesc 39 de ani și o zi.
Azi Ana împlinește 5 săptămâni fără o zi.

Ana este copilul nostru cu numărul 3 și fetița noastră cu numărul 1.

Prima dată nu a fost să fie, nici a doua oară, dar a treia oară, a treia oară a fost cu vrajă, fix cum prezicea Tânărul dar Foarte Înțeleptul Ștefan.

Pe Ana am dorit să o nasc în lotus, levitând pe lângă unul dintre plopii din grădină. Dar nu a fost să fie. O să scriu o postare separată despre asta.

Pe Ana mi-am dorit să o alăptez exclusiv cu lapte și miere. Doar cu lapte, de fapt. Până la un an, doi, trei, șapte. Nici chiar așa.

Doar că știam de la frații mai mari că am hipoplazie și nu merge fabrica chiar conform fanteziilor proprii.

Așa că mi-am făcut trei planuri înainte să o nasc.

Planul A: să ignor acest diagnostic și să fac magie.

Planul B: să beau de la răsărit până la apus suplimente ajutătoare.

Planul C: să suplimentez cu SNS (niște furtunașe care vin pe lângă sân și păcălesc copilul – spre binele lui cel mai înalt, vă spun), dar cu lapte matern. Donat.

Prevăzătoare și organizată, mi-am făcut o frumoasă cămăruță în congelator. Și tare bine am făcut! <3

Cu Magia nu sunt chiar la cotele cele mai înalte în perioada asta. Nah, am adunat dureri, tristeți, furii. Toate astea, repede repede, în câteva săptămâni, au făcut cocoloașe acolo. Plănuiesc să le dansez, să le scutur, să le gibberizez 🙂 În ritmul meu.

Cu suplimentele n-am făcut ravagii. Am luat doze duble din fiecare și, deși alte mame raportează râuri de lapte, nope, la mine nu s-a întâmplat.

Așa că am trecut la laptele donat de Iubita de A. Care, după vreo 3 săptămâni de foame și plânsete, a adus primele ore de liniște la noi în casă.

Când ne-am văzut a doua oară pentru transferul de pe piața neagră, plângeam eu în parcare că îmi dă lapte, plângea ea în parcare că îmi dă lapte și plângea și fetița că ne vedea două hormonale cu fețe udate. 🙂 Ce amintiri o să mai avem! <3

Când ne-am apropiat de final cu laptele Iubitei A., a sărit în ajutor Fantastica B. (nu, nu, tot A.). Ne-a adus, Draga de Ea, 8 pungi, că atât avea, tocmai din Alexandria, la botul calului și al copilului, înfășate bine în cotlet de porc și creveți mărunței.

În toate căutările mele (safe, nu vă faceți griji), am dat de E. Care ne-a dat nici mai mult nici mai puțin de un sertar întreg de nutrienți și iubire.

Iar L., când a venit la consultație, m-a pus în legătură cu Fantastica F. Doamne, mă emoționează atât de tare femeia asta! A născut un copiluț prematur, care stă internat la terapie. Ea e acasă, Draga și Minunata de Ea, de 6 săptămâni și face tot ce poate să păstreze laptele. Eu, în situația asta, m-aș fi băgat într-o groapă și aș fi murit încet. Ea se preocupă ce provizii de lapte să îmi facă înainte să se interneze cu Puiul…

Nu am cuvinte, nici flori în ghiveci, nici inimi de nuc intarsiate să spun cât de recunoscătoare sunt pentru Femeile Astea Munte de Generozitate și Iubire Necondiționată.

Ce vreau să spun apăsat este că în orașul ăsta cu populație stresată, absentă, îngrijorată, furioasă, deprimată, saturată, escaladată există insule de BINE și de BUN și de BUNĂTATE supremă absolut necondiționată! <3 <3 <3

Guri să avem să le chemăm și să le mulțumim. Ochi să avem să le sorbim.

MAS AMOR POR FAVOR!

Cu iubire, doamne ajută necondiționată,

Maria