Float Room

De ziua mea am primit un miliard de cadouri, unul mai minunat ca altul, de care m-am bucurat și pentru care am chițăit ca o copiliță. 
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! 
Și unul dintre cadouri a fost o ședință de plutire la Float Room. 
Mai fusesem la ei acum câțiva ani și mi-a plăcut, dar ședința de azi a fost WOW!!! 
Ideea e să plutești timp de o oră într-o cadă cu sare Epson și să te lași abandonat, ca să poți ieși complet de-stresat. 
Data trecută (acum 5 ani poate) nu a fost chip să mă deconectez complet. 
Dar azi eu, claustrofobă (!) am tras capacul complet și am stins de tot lumina! Și atunci m-au bombardat gândurile și a fost ABSOLUT fabulos să mă joc cu mintea mea preț de 60 de minute. 
Inițial au venit peste mine toate scenariile vieții: mă înec, îți dai seama că mă înec (în apa de 20 de centimetri…). Dacă nu mă înec, sigur mă sufoc pentru că am tras capacul complet. Dacă nu mor nici asfixiată, nici înecată siguuur sigur îmi crapă inima de la atâta anxietate. 
Și după un 3 minute, să spunem, mi-am spus așa: dar dacă ar fi să fii în PERFECTĂ siguranță, Maria? Căci asta este o experiență făcută să fie sigură pentru toată lumea, da? Și dacă ar fi să ai încredere completă, totală, abandonată (așa cum îți spui înainte de ședințele de Theta) și dacă ar fi să lași TOT controlul deoparte timp de o oră, nu mai mult, cum ar fi? 
Și m-am liniștit. Complet. M-am panicat o singură dată când capul meu mare părea că, gata, gata, chiar se duce la fund…
M-am ridicat în șezut, mi-am mai spus încă o dată că sunt în perfectă siguranță și am luat-o de la capăt. 
And it was BLISS! 
Am ieșit deplin relaxată și ZENUITĂ! Și o să mai merg! <3 <3 <3 
E foarte foarte interesant cum mintea ne sabotează din dorința de ne proteja, firește, dar ne știrbește în felul ăsta niște experiențe, care trăite fără atâta control, au cu totul și cu totul altă amploare. 
Și cum, cu prezență și iubire, o putem îmblânzi întocmai ca pe vulpea din Micul Prinț.