Din când în când, aleatoriu, Ștefan decide că vrea timp 1/1 cu mine.
Și și-l ia, nu stă.
Se îmbolnăvește ușor. Așa curajos e, că vomită peste noapte sau face o febră mică, doar să fim noi doi, bot în bot.
Eu i-am spus că-mi poate cere și altfel, prin cuvinte, spre exemplu, dar el nu și nu! Parcă ar zice, de la frunte la frunte:
– Da’ cum, mama, nu știu eu că tu te simți foarte valorizată în rol de Mierinana?
Și adevărul e că îmi e drag de mă topesc să fiu vrăcioacă pentru ei și să îi pun pe picioare cu două mâini, iubire și plante, ori de câte ori pot.
Așa și marți. Dacă nu s-a gudurat Patrocle aista pe lângă mine, mai ceva ca pisică-su Max. Hai, mama, că tu știi să ai grijă de mine, vai, mama, dar cum masezi tu nu mai masează nimeni, ooo, mama, dar cum pui tu ulei în capsulă, o-hooo!
Ei, să nu ți se încălzească toracele?
Ș-apoi, când mi-a mai făcut și Reiki, așa cum a învățat el de curând, m-am scurs pe laterala patului mai ceva ca un ceas de Dali.
Mi-a pus Mânzocul și Ella Fitzgerald la pick up și mi-a cerut să îi citesc nici mai mult nici mai puțin de 80 de pagini din Dragonul Tatălui Meu, „cu mai puțin pauze de sorbit cafea”, dacă se poate!
Îți mulțumesc Ștefan că faci dintr-o marți o zi de îndrăgosteală, întinsă tihnit pe 8-9 ore.
P.S. Nu, nu trăiesc în poziție Lotus de luni până vineri. Nu beau ambrozie după masa de prânz (doar sirop de cătină) și nu șterg mobila cu petale proaspete de trandafir, așa cum am pretins azi. Sunt dăți când, în caz de boală pruncească, mi-aș trage o plapumă (de lână merinos) peste cap și acolo aș sta ascunsă până la lăsarea întunericului.
Daaar, sunt și zile ca asta în care îl adulmec pe copilul ăsta, de parcă aș vrea să-i pun esența într-o capsulă și s-o înghit, să-i strâng chi-ul într-un pandantiv și să mi-l pun la gât, să-mi scot toți fluturii din stomac pe o hârtie polaroid.
Te iubesc, Ștefan!
Ești o ființă uimitoare!
Credit foto: MINUNATA Alexandra Dincă de la Fotografii de familie
1 Comment
Minunatilor! <3