Dans Ecstatic

Ultima dată când am fost la dans ecstatic, înainte de azi, a fost în februarie 2020, sub un banyan tree, în Goa, India. Și ce trip a mai fost și acela!
Apoi a venit pandemia, am făcut un copil și nu am mai ajuns la dans ecstatic. Până azi. Când m-a chemat. Și ce bine că m-am dus! Mai fusesem de un 10 ori să spunem la Ecstatic Dance Bucharest, dar seara asta a fost una dintre cele mai intense.

Am râs, am plâns, am chiut, am zâmbit până m-a durut fața de câtă frumusețe poate fi în lume. Și m-am simțit numai cum trebuie în corpul meu! <3

M-am așezat la început lângă un băiat de 22 de ani (eu credeam că are 17, dar na), care mirosea fix ca Matei al Meu. Și am închis ochii și mi-am imaginat cum o să merg cu copiii mei la dans ecstatic peste 10-15-25 de ani. Și apoi cu nepoții mei. Peste 25-35-40 de ani. În Bali, în Koh Phangan, în Goa sau în Dorohoi, chiar nu contează. Bucurie, celulă cu celulă să fie! <3

Dear Lord, hear me out! Vreau sănătate radiantă din creștetul capului până în picioare, sex suculent la 80 de ani, dans de să mă doară tălpile la 89 și bani, foarte mulți bani.

Mulțumesc, s-a-mplinit s-a-mplinit s-a-mplinit!

P.S.: Să vă uitați la Dancing with Maria <3 <3 <3

Cu infinită iubire și recunoștință,

Maria Bucuria