Dad and son – mission possible!

Somnul de noapte cu un bebeluș e vis. REM, mai mult și mai mult.

Jur că nu știu cum ajung în pat sau pe canapea, cum mă cheamă la prima oră, cine e copilul ăla care ne împinge conștiincios și fair – egal cu două tălpi de câte 8 centimetri.

Cum te cheamă? Cine ești tu? Who zis? New phone!

De dimineață a sunat alarma telefonului. Nu știam al cui telefon, nu știam de unde. Am mers și am pus mâna pe ceva și am apăsat altceva.

Ca prin vis, m-am gândit: Ia uite! Scrie ora 7. Ce amuzant e soțul ăsta al meu (al lui e telefonul, cred) pune așa alarme, dimineața. Și dusă am fost!

CUT. O oră și aproape zece minute mai târziu auzeam voci: Matei, Matei, tu de când ești treaz și de ce nu ne-ai trezit? Ca și cum Matei avea vreo responsabilitate!

FUCK! FUCK! FUCK! E 8.07. Întârzie Ștefan. Întârzie Ștefan!!!

Eu, femeie panicată, dă-i sună, cu ochii lipiți, o prietenă, o vecină, un peisagist, ceva!
După am chemat un Bolt, am scos copiii, unul în pijama și unul îmbrăcat (sper…) în stradă, am alergat între parter și etaj: Iubitu’, Uber, Bolt, Ștefan, late slip, 8.20, Iubitu’, cifre, Iubitu’, litere. AOLEU OLEU! VĂLEU VĂLEU!

Am anulat Bolt și am chemat copiii la bază pentru că tata lor e și Tom Cruise în timpul liber și a activat modul MISSION IMPOSSIBLE de urgență!
Cu muzică și tot tacâmul. TAN TAN TA NA! TAN TAN TA NA!

Au ajuns la școală în 10 minute (SINCER SINCER, nu o să pun întrebări!) și s-au despărțit ca doi movie stars, care au reușit și de data asta! Să-ți tot începi ziua așa, nu, Ștefan?

Doamne, Iubitu’! Ci te te te mai iubesc pentru ce tată cool ești, pentru ce soț bun, ce iubit minunat și pentru câtă joacă ai în tine mai mult și mai mult.

P.S.: Fiți mai mult ca Marian. Și mai puțin ca Maria! :))

Cu iubire și recunoștință, Maria