Curajul de a fi vulnerabilă

Ce iubesc la journaling este că dacă îl faci ca „la carte” și lași stiloul să scrie singur vine cu foarte multe AHA-uri și cu foarte multă vindecare. 

Sâmbătă, când am scris despre un moment în care mi-a fost îngrădită exprimarea ca femeie (în senzualitatea și sexualitatea mea), m-am conectat la corp, am închis ochii și am fost foarte surprinsă să văd că a ieșit asta…

Fiecare dintre cele trei nașteri ale mele au fost traumatizante în felul ei. ȘI cele două pierderi de sarcină! 

Am simțit că nu sunt capabilă, că nu sunt stăpână pe situație, că nu sunt Preoteasă. 

La Matei eram doar un copil. Și am ales complet la întâmplare. Și m-am simțit un obiect, încă un număr. Nu m-am simțit deloc Împuternicită. 

La Ștef am fost în control doar pe o parte din proces, dar m-au apăsat cu coatele pe burtă, m-au tăiat și asta a durut cumplit! 

La Ana am fost super dezamăgită. De unde făcusem o treabă excelentă acasă, mi-am pierdut complet încrederea în mine odată ajunsă în sistem. Și a durut înfiorător fizic și psihic. 

Și toate aceste neputințe, o perioadă, mi-au zdruncinat siguranța în mine și în celelalte aspecte, în celelalte arhetipuri feminine. 

Cu răni fizice și emoționale, a durat o vreme până să îmi recuperez sexualitatea. Care oricum a pornit fragilă, pentru că nimeni nu-mi vorbise despre asta, nu mă pregătise. 

Cu iubire și curaj, Maria Solară