Cum ne-am mutat din București

Se împlinește mâine poimâine o lună de când ne-am mutat în Tunari. 

Pe 1 martie am dormit eu prima dată în casa cea nouă și bună, cu 2 copii. 
Iubitul era la Bacău cu al treilea. Îl trage Moldova, dom’le. 

Am așteptat căsuța (căsoaia, bine!) asta 4 ani și jumătate și a venit, într-un sfârșit. 
Și cu sfârșitul o să și încep: eu i-am scris scrisoare lui Moș Crăciun să petrecem Crăciunul aici, în cearșafuri de mătase și cu papuci la capul patului. Să fie cald în casă și bradul la parter. 
Copiii să se alerge și să bată mingea de pluș pe trepte. Să se mai împungă între ei și noi să îi lăsăm în pace sau să intervenim, în funcție de cât de zen suntem. 
Să vină prietenii, să bem proseco, să cânte bărbații la chitară și femeile la voce. Cum se face! 

Oh, well, n-a fost chiar ca în filmul meu de dragoste de duminică dimineața. 

DAR când a venit și ultima tură de mobilă și au montat băieții de la MDI Wood Ideas ușa mea de dressing (a noastră!) lângă tapetul meu (al nostru!) cu lămâi, Dumnezeule Mare. M-am pus binișor pe marginea celui mai fain pat de lume, în care dorm de 25 de nopți), m-am uitat la Ana care dormea în spatele meu, m-am uitat la lumina care răzbea prin pânza ușii și am zis un MARE MARE MARE mulțumesc! Tare binecuvântați mai suntem! 

Să mă întorc acum și la partea grea: 

• Cel mai greu mi-a fost mutatul fizic! M-a cocoșat. Ne-am și certat. Am răzbit într-un final și am transferat tot. 
• Am plâns CU BULBUCI când am predat cheia apartamentului nostru. Mi-am adus aminte că nu trecuseră nici doi ani de când cărasem cu spatele meu gresie, CT 126, CT 127, zeci de litri de lavabilă, tofelu’. Ne-ai fost SUPER casă cu SUPER vedere, homie! Much Love to you! 
• M-a deprimat olecuță (care e un sinonim foarte blând pentru asta?) să văd 100 de cutii în mijlocul casei și să pară că nu avansăm nici măcar puțin. Doar părea! 🙂 

DAR! Suntem gata! Atât cât de gata se poate să fii vreodată la casă. Și iubesc I.U.B.E.S.C ce a ieșit.  Mai lucrăm grădina în perioada următoare și apoi mai trecem și la partea de beneficiat de dânsa! 🙂

Zic și ce m-a ajutat fantastic săptămânile astea. 

• Să am grijă de mine. Oricât de puțin. Și chiar și așa am fost răcită o lună. Am observat imediat paralela între programul meu încărcat și aparatul meu digestiv congestionat 🙂 
• Să primesc ajutor. Mama, tata, Nașa Mea și Laura, vă iubesc, vă mulțumesc! 
• Să observ progresul! Dacă terminam un colțișor, ori de câte ori lucram mă uitam fix la bucățica aia finalizată. 
• Și să îmi găsesc furnizori în zonă. Foarte important. 🙂

Da… E ditamai procesul o mutare dom’le. Iar la noi a venit și cu schimbarea traseelor, programului etc. Dar și avantajele sunt pe măsură. 

Faptul că eu în 5-6-7 minute pe jos pot ajunge în pădure e PARADIS! 

Și faptul că ne încap 17 prieteni și familii la mese e BLISS. 

Much Love and Homes to us all!