Cum a fost în tabăra noastră în Bulgaria, ediția cu numărul III

Am explicat mai demult tot aici pe blog cum mi-a venit ideea unei tabere în casa din Bulgaria după ce am citit cartea lui Michelle Obama.

Prima tabără a fost în 2021, cu Ana Bebelușă Zen printre noi.

A doua a fost în 2023, cu Yoga, Dream Management, Atelier de tablouri cu flori presate, storytelling, Theta, plimbări, cântat la Palat. Și altele.

Anul trecut nu ne-am adunat. Iar anul acesta am întors datele pe toate părțile și într-un final ne-a ieșit.

Gândul primei tabere a venit pentru că nu puteam merge undeva 4 zile cu Ana așa de mică și atunci a venit firesc să facem ceva al nostru.

Printre avantajele unei tabere de femei (producție proprie sau cu participare proprie) aș spune că sunt: Relaxarea, Integrarea de Perspective Noi, Energie Feminină înmulțită exponențial, Grup de Like Minded Women și Growth Minded Women, practicile de curățare și reașezare, Distracția, Vulnerabilitatea în Siguranță, sentimentul de APARTENENȚĂ.

De data asta ne-am adunat 4 Minunate și ne-am pornit cu soare, cu niște mare mai târziu, cum toate vorbele, cântecele și ațipelile la noi. (Unele dintre noi)

Vineri seara am păstrat-o nice and soft, pentru despachetare și organizare.

Dar tot a intrat fluid și firesc o meditație Kundalini și un film recomandat de Anuța Bună. „Real pain”. Mi-a plăcut! M-a făcut să mă gândesc mult la Constelații.

Și deși mi-am frecat bine picioarele (dacă ar fi fost Iubitul prezent știa ce înseamnă), am rezistat până la final. 🙂 Ca să înțeleg că Oscarul se poate oferi pentru roluri jucate extrem de natural.

Sâmbătă ne-am adaptat neavând-o pe Buna Noastră Alexandra cu noi care să ne deschidă cartea Yogăi și am făcut exerciții din Tao, Sunete Vindecătoare, exerciții de voce cu Fabuloasa Noastră Mihaela Coșescu, am dansat și am meditat cu Dr. Joe. Dispenza. 🙂 

Am continuat cu plimbare de strâns flori de pus la presat pentru tablourile noastre, care tura asta pur și simplu nu au mai încăput. Dar le facem la capitală. La suburbie, de fapt.

Și apoi am făcut excursie de cântat la Cape Kaliakra. Unde am fost cheerleaderițe pentru our AMAZING Mihaela Coșescu. Și apoi ne-am băgat și noi și cu dansul și cu vocea.

Seara am mâncat în grădină în sunet de păsări și a fost Extrem de plăcut.

Fac o paranteză. În fiecare dimineață când pun picioarele pe parchet (sau în cazul ăsta pe covorul de lână) spun ceva de genul: Mulțumesc, Doamne pentru viață și pentru o nouă zi! Sunt pregătită să primesc miracole pe bandă rulantă azi.

Ei! Duminică îmi fac eu exercițiul de mulțumire, merg să facem exercițiile de Tao și Sunete și Dans și Meditație și ce mai fac femeile la casa lor când merg în tabere.

Și pac apare Mihaeluța mea cu rugămintea să o duc la gară, că-i musai să plece.

• Păi ce Miracol mai este și ăsta, Doamne?

Inițial m-am enervat. Am zis doar: O să te duc, ce pot să fac. Dar în fundal rula: Trust the Process!

Am făcut exercițiile conștientizând și iritarea și nevoia mea de control și de predictibilitate și o judecată. Și le-am lăsat să fie. După 30 de minute de exerciții, se dizolvaseră în proporție 90% sau mai mult. (Observați mintea în continuare, da?)

Apoi am făcut atelier de Dream Management și mi-a fost extrem de util ce am lucrat cu Iubita de Mihaela pe kilogramele mele în plus.

Și apoi ne-am pornit cu toatele către Mangalia să lăsăm femeia la gară.

Pe măsură ce ascultam, de data asta foarte mult cu Inima, a venit gândul clar că și eu aș fi procedat fix la fel. Și atunci s-a înmuiat tot în mine. 🙂 La despărțire, inimă pe inimă, eram una. 

Am lăsat Frumusețea la aer condiționat și intermitent fasting. Și noi am mers la ospăț copios (am mâncat la cazarea noastră – internal joke – mai ceva ca la all inclusive. Ne-au gătit Chef Laura și Assistant Chef Anuța niște feluri tzatza de mâță!).

Apoi am propus eu site-ul arheologic Yailata și a fost acceptat.

 Și ce-o fi fost în aer, ce mi-or fi pus fetele astea în sticla de apă, dar zici că înghițisem pastila: „Mai pot o întrebare directă?” Am ținut-o langa cu asta cât a durat drumul nostru tihnit prin peisajul de costișă și încă vreo oră la revenire la Belle Vue.

Și una dintre mai-pot-10-întrebări-directe a fost: „Spune-mi te rog 2 butoane pe care ți le apăs și apoi minim 3 aprecieri.”

Doamne Dumnezeule, ce Hrană pentru Suflet a ieșit de aici!!!

Cu Anuța mă știu din octombrie 2001. Cu Lăurica mă știu din iunie (ișh) 2004. Și lor le-am făcut cunoștință în 2010, auzi. Eu cred că mai devreme, dar ce mai contează.

Și cum povesteam și împreună: am trecut prin foarte multe împreună. Am avut și Ups și Low. Am stat și la 5 stele și în dărăpănăturile dărăpănăturilor, am avut atacuri de panică împreună și separat. Dacă ne-am supărat, am spus stop și am reluat. Practic am împărțit pretty pretty pretty much în anii ăștia. Bașca ne-am povestit cele mai intime bucățele din noi, în deplină siguranță.

Și m-a emoționat maxim să văd cum am ajuns în punctul ăla în care butoanele ca butoanele, dar APRECIEREA curge ca la râu. Și mai mult ca sigur că asta este o parte extrem de importantă care ne unește.

Și m-a mai emoționat maxim să realizez că ne cunoaștem atât de bine, încât putem prezice cum va reacționa una dintre noi într-un context, ce va face cealaltă ca urmare și cum se va poziționa a treia.

Și încheiasem și butoanele și aprecierile și îmbrățișările și lacrimile și nu ne mai venea să plecăm. Eram una cu stânca, una cu marea, una cu pescărușii și bărcile cu vele din fața noastră. Una cu cerul și pământul. Una cu alta. 

Ca de altfel noi toți! 🙂 

Ieri am făcut exercițiile de dimineață. Și apoi a ieșit ordonatoarea din mine. Am vrut să las casa foarte frumoasă și curată. Pentru că îmi place mult când mă întorc în ea să o găsesc frumoasă și curată și îmbietoare, ca și cum aș avea o surpriză. 🙂 

(Apropo: doar dacă ne știm personal, casa noastră de lângă Balcic este de închiriat când nu o locuim noi. Cel mai eficient financiar de către două familii în același timp. Este BLISS PARADIS acolo!)

Deci ce voiam eu să spun cu acest articol?…
Pe care am stat să mă gândesc dacă să îl scriu sau nu. 

Și apoi am realizat că este taaare important să mai vedem încă o dată, undeva, într-o doară, că dincolo de lucrul profund cu noi înșine, lucrul în profunzime și în iubire și apoi în Acceptare cu Ceilalți este cel de-al doilea mare pilon de Transformare Benefică a lumii, bucată cu bucată!

Cu Iubire Infinită, că mai fabric,

Maria,

Terapeut Theta Healing

AMAzing Holistic Coach Certificat AMA Leadership Academy, Acreditat Ministerul Educației și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

Facilitator Constelații Sistemice în formare