Cu toddlerița Ana în Bali <3

Când am născut-o pe Ana, m-am gândit că nu o să mai pot merge în taberele mele de yoga și m-a apucat puțin cringe-ul.
Nu fix în ziua în care am născut-o, dar m-am gândit și la asta, recunosc.

După care mi-am zis că eu o să găsesc sigur soluții! Pentru că pe asta este focusul meu tot timpul. One way or another găsesc soluții și mă uit la partea plină a paharului.

Și așa am și făcut. Am fost cu Ana cu burta la gură în tabără, cu permisiune de la ginecolog, în Satul Prunilor, cât să îmi fac plinul înainte.

Și când avea dânsa vreo 4 luni am făcut tabăra mea în Bulgaria, cu prietene cu har și a ieșit brici. 5 femei și o fetiță – chiar 3 (că alte 2 erau în uter <3), ne-am înțeles de minune.

Apoi am luat-o pe mama 3 nopți cu mine la Mărgău și pe Ana pe un șold și perna ergonomică pe altul. La yoga cu Alexandra.

Apoi am mers cu Iubita de Andreea în tabără în Vamă și Ana era cu Iubitul ei Tată la 45 de minute de mine în Bulgaria și tot așa.

Taberele îmi aduc o bucurie enormă, mă încarcă fantastic, așa că am decis să nu renunț în niciun caz, ci să găsesc soluții.

Și când am văzut că Draga de Alexandra organizează tabără în Bali, am bătut la ușa soțului, că el are multe uși <3

Și a zis că, da, vine cu mine, să stea cu Fata Lui cât eu fac yoga și meditație și respirație și un miliard de masaje.

Nu, nu îmi e teamă că mi-l fură altcineva! Pe soț. :)) Cum îmi spunea mama. :)) El știe ce are acasă, eu știu ce am acasă și tot timpul îmi fac bucata mea cât de bine pot. Și, da îl laud, că e de vis bărbatul ăsta!

De Ana nu mai spun! 🙂 Am început să o pregătesc de acum 4 luni că mergem în Bali, că avem zbor luuung, mai ceva ca gâtul de la girafă. Dar după 19 ore ajungem în Paradis. Și așa bine i-a intrat în cap că mergeam până la Mega Image și o întrebam unde mergem, Ana? Și ea zicea Bali, fuarte sfătoasă :))

Pentru mine Bali chiar este un paradis! Am mai fost în 2018 cu Iubitele de Crina și Andreea și m-aș întoarce over and over and over again! Mi se pare ABUNDENT de dă pe afară, cu oceanul lui, cu jungla, cu maimuțele, cu toate templele, cu toate valurile, cu toți peștii.

Sunt profund îndrăgostită de culorile de acolo, de mirosuri, de păsări, de insecte, de oameni, de ofrandele lor. Așa de îndrăgostită, încât la un moment dat o să merg mai mult. 3-6-9-12 luni. Mi se pare că ai ceva de ales, de făcut, de învățat tot timpul.

Bali de data asta a fost foarte diferit. Probabil pentru că eram și mamă în Bali, nu doar femeie în Bali. Am făcut și un tantrum în calitatea mea de mamă, care își protejează copilul. Am mai făcut și circ când am descoperit că tipul de la exchange îmi furase 100 de dolari (beware – te pun să le dai rest și cât te cauți în portofel, îți fură din teancul de bani). (A ajutat! Mi-am recuperat banii – don’ mess with me, mother fuckers!)

Dar îmi asum fiecare gest, tot timpul. Și n-o ard pe zânița când mi se întâmplă nedreptăți.

Cu aceste episoade izolate cu tot, am luat din Bali tot ce am putut mai bun! Yoga pe stomacul gol, masaje DE VIS, sucuri și mâncare ca la poarta raiului și dincolo de ea, obiecte de decorat casa, de ziceai că vine sfârșitul lumii, înot, cu sau fără costum, de la caz la caz. Și infinită recunoștință. Pentru tot ce am nematerial și material, pentru toate posibilitățile noastre, pentru micul nostru SRL, pentru VIAȚĂ.

Am vizitat Danu Beratam Temple, Tanah Lot, care de data asta nu avea apus, ci doar o pre-furtună dramatică, romantică, plantația de cafea Lwak (aceea cu cafea din caca, da), unde am aflat că există banane roz. Uite asta nu știam.

Am fost la Bali Zoo, unde am văzut totul prin ochii Anei. Am hrănit elefanții cu mâna ei în a mea, cu castraveți și morcovi și porumb în trompă. Am hrănit capre și ponei. Și ne-am bucurat de bucuria ei.

Am fost și la Tirta Gangga, unde am hrănit un miliard de pești grași, dar și la Monkey Forest, unde nu am hrănit nimic. Erau pe imprevizibil cele 1000 de maimuțe.

Am fost și la Yoga Barn la Sound Healing și la întâlnire cu Odin. Ce bun este Odin! <3

Și ne-am mai întors și la casele noastre, că mai aveam doi copii iubiți, de care ne era dor de numa!

Ne-a fost dificil cu drumul cu Ana și la dus (a fost pretty hard core) și la întors, dar mă topesc după parteneriatul nostru. Pune-i tu capul acolo, îți pun eu un cot aici. Sprijină tu picioarele așa, îți pun eu un troller să te sprijini invers și tot așa și tot așa. Și vorba Soțului: it too shall pas! Dar tare bine i-a prins vacanța asta, în care greeeu a acceptat un papuc în picior, un scutec pe cur sau o haină pe burtă. Hipioata balineză 🙂 Are acum un miliard de achiziții și 1000 de păreri avizate. Nu nu o să țină minte tot, dar mai mergem noi în Bali, fată, fii fără grijă 🙂

Ne-am întors ieri acasă. Și azi ne organizăm care cum. Mai o sortare de cadouri, mai o ștergere după inundație (pare că e cu cleansing perioada asta!), mai un colorat de stele și inimi.

Terima kasih, Bali! Vreau să te iau acasă. Te-am și luat puțin! <3

Cu iubire, cu de toate,

Maria Bucuria