Câteva zile de recunoștință

Mama și tata nu mi-au explicat despre pahar plin, despre partea bună a lucrurilor, despre echilibrare energetică atunci când gândești și faci frumos.
Am aflat eu 30 de ani mai târziu.
Și cum scriam aici aleg conștient să mă port cât mai frumos cu putință, să mă joc copilăros, să nu mă iau prea în serios.
Nu îmi iese de fiecare dată, nu zilnic, dar zilele în care mă concentrez pe plinul din viața mea clar îmi sunt benefice.
Așa îmi sunt și zilele astea despre recunoștință, în care am intrat cu „fetele din Thailanda” (o să mă întorc și la experiența asta senzațională).
Zi de zi, în fiecare zi, preț de 365 de zile, zic ele scriem despre ce, cine ne trezește recunoștința. O să vedem cât rămân în proiect.
Dar da, uite, de Anul Nou ar fi frumos să număr toate clipele astea în care mă simt binecuvântată.

Azi mă simt recunoscătoare pentru yoga familiei la care, doamne, ce am mai râs.
Pentru mâncarea absolut delicioasă pe care ne-a gătit-o Ruxandra.
Și pentru că am ținut în brațe o nașă frumoasă.

Voi pentru ce sunteți recunoscători azi?