Mulțumesc, mama!

– Mulțumesc, mama!

Mi-a spus el, în timp ce îmi întindea și piciorul stâng să i-l șamponez bine.

– Pentru ce, Ștefan?

– Pentru că ai așa mare grijă de noi, pentru că ne cumperi lucruri sănătoase, pentru că faci casa frumoasă, pentru că ești bună.

Mescu Pescu

– Te iubesc!

– Te iubesc!

Și când am eu senzația (senzațiile sunt fluide, unduite, plutite, ușoare, zburătoare) că ei nu mă aud, nu mă văd, mă ignoră, nu contez, ce crezi! (și asta poate însemna, mult prea bine, EU nu mă văd pe mine), pac, vine Lumină Acesta și îmi ia obrazul în palme, metaforic.

Mă înclin, Masters Yoda!

Credit foto: MINUNATA Alexandra

Reclame

Copiii ies din verze

Sau nu.

Pe când aveam 14-15 ani (eram în clasa a VII-a), Șerban (Dragul) ne spunea că prezervativele te protejează (nu știam nici unii clar de ce) DACĂ le ții în buzunarul de la pantaloni, cât mai aproape de zona genitală masculină. Și chiar credea asta. Și cam asta credeam și noi, o turmă ca el. Am bâjbâit cu toții în întuneric niște ani, între BRAVO și ce basme știam fiecare. Noroc că ne-au trimis-o pe tanti B. să ne vorbească la clasă despre menstruație, la 12 ani, strategic, că altfel am fi crezut cu toatele că murim simultan.

*** *** ***

Prima „lecție” de educație sexuală (nu) i-am dat-o lui Matei la doi ani. Îi cumpărasem un Larousse despre corpul uman și m-am apucat să îi citesc cu pedanterie. Până am ajuns la pagina cu „Copiii apar atunci când bărbatul își introduce sexul în vaginul femeii.” Wow wow wow! Stai așa! Matei, paginile astea 2 le lipim până la 21 de ani, mi-am zis în gând.

Dar m-am redresat (rapid). Și pe la 4-5 ani am început să îi povestesc despre cum copiii vin din iubirea dintre doi oameni and so on and so forth.:)

Și să fi avut 6-7 ani când i-am zis, doamne ajută, și de penis și vagin. E foarte important să știe denumirea medicală. Minunata Meg Hickling ne-a învățat că pedofilii nu se apropie de copii that know their shit. OR intimate parts.

În timp le-am răspuns amândurora, sincer, pe înțelesul lor, la toate întrebările legate de părți intime și educație sexuală. Și am insistat pro activ că buzele, sânii și părțile genitale feminine și masculine sunt INTIME și NIMENI nu are voie să le atingă dacă tu nu ești de acord.

cabbage kids anne geddes

Azi au început un curs de patru ședințe despre educație sexuală și învățătoarea lor, irlandeză, le-a spus o poveste. Adevărată. Se pare că în Irlanda copiii nu vin cu berzele. Ci cu verzele.

Mic fiind, fratele ei a mai cerut un frate. Părinții i-au spus că bebelușii se găsesc sub verze. Și au plecat la treburile personale. Next thing you know tUate verzele din grădină fuseseră smulse cu precizie pentru că fratele voia să găsească măcar un bebeluș.

VAI, cât am putut râde la povestea asta!

Well, așa ne trebuie! Verze și chiar berze smulse.

Remember: educația sexuală ne protejează verzele ȘI copiii. De abuz și dezamăgire.

ABIA aștept să îmi mai spună ce o să învețe în următoarele 3 ore (azi au învățat despre ciclul vieții – de la spermatozoid și ovul la moarte)! În următorii ani o să discute și situații precum: Eu sunt îndrăgostit de el/ea, dar ea nu. Ne-am despărțit, e capătul lumii?

Oh boy, oh boy! Mâine o să îmi trântească ușa camerei în nas și o să îmi strige hormonal I hate you!

Credit foto: Anne Gedes

Sunt gelos!

La 9 P.M. prunculanii sforăie. Da’ sforăie.
Uneori, iarna, că-i întuneric, îi culc și la 7. E întuneric beznă, nu se prinde nimeni! MUA HA HA HA!

Treaba asta le dă o imunitate ridicată (la ăsta micu’ e rabatabil discutabil) și o agitație scăzută. Și nouă timp de sex, de filme, de povești la bere și la vin și de somn.

Și când fac o evaluare excepție și dorm la 10, știu că nu-i cazul să mai citesc nimic, că oricum se scurg amândoi de pe cearșaful cu elastic și numai urechi pentru cartea mea nu au.

M și S.jpg

Și atunci îi masez. Cu cocos sau cu haine. Hainele pe ei. Le-am explicat că se cheamă thailandez. E de lux de atunci. Sau îi frământ pur și simplu. Sau îi mai trag de degetele de la picioare întru presopunctură. Sau trăgopunctură?

Azi le-am făcut tapping. Ce? Dabbing? Rapping?

– Vreau și eu să mă masezi!!! A zis aista mai mare, de 9 ani și 2 luni.

– Nu îi fac masaj. Îi fac tapping.

– Vreau și eu să îmi faci dabbing!!!

– Tapping. Cu t și p. Îți fac, stai să-l termin pe Ștefan.

– Sunt gelos!!!

Și i-am făcut și lui stepping din ăsta. 3 ture întregi. Și a adormit fericit. Și înainte să adoarmă a zis cu zâmbet spoit pe toată fața: mi-ai făcut rapping!!!

NU MAI POT de dragul lui când prezent, vertical, articulat, super mișto zice: Vreau atenție, vreau să fiu iubit, vreau să mă iei și pe mine în brațe!

#când_mă_fac_mare_vreau_să_fiu_Matei #ȘI_Ștefan

Love & Peace & Anagram

 

Umorul lor fin

La copiii mei îmi plac 99 de chestii. Poate chiar 100.
Pe număratelea. Într-un Excel.

Dar poate cel mai mult îmi place umorul lor. Fiiin. Ușor frizzante. Perfect gustabil. Ca o pastă tartinabilă, savurată de pe un dreptunghi de pâine cu maia.

Azi am fost la Street Delivery. Și lui Matei i-a sărit în ochi un perete Code for Romania, care începea cu întrebarea: „Ce vă ține treaz noaptea?”

– Fugi și scrie repede: copiii.

Am râs. Am scris. Și m-am îndepărtat puțin.
A luat și el un marker roșu: Zahărul.

Aseară, prietenul lui Ștefan a dormit a făcut sleep over la noi.

Le-am făcut orez cu legume și au mâncat tot. NOT!
Apoi le-am făcut omletă și le-am pus alături castraveți și morcovi (aici chiar au ras tot).

Charlie: Aveți ketchup?

Ștefan: Nu avem! Nu avem nimic nesănătos.

Charlie: Dar ați zis că dimineață faceți clătite cu Nutella.

Ștefan: Nu nu nu! Cu ciocolată ecologică. Aici totul este ecologic. Laptele e ecologic, ouăle sunt ecologice, făina e ecologică. Până și pereții sunt ecologici!

Touchée! Am râs. Foarte tare. Că nu poți să te superi când se face mișto de tine într-un mod fin, frizzante și perfect gustabil!

Mă înclin, băieți mișto!

Înotătorii magici

Anul trecut eu am voluntariat pentru Swimathon București.
Și băieții mei frumoși (3 din 3) au voluntariat și ei.
Marian și Matei au intrat la apă și au strâns bani. Iar Ștefănescu Mescu Pescu a donat.
Și-a scuturat pușculița, practic.

După ce m-a blagoslovit (din rusescul влaгocлo) că o să îl facă de râs copiii poloiști și că în ce l-am băgat și că aș putea elegant să mă evapor din raza lui vizuală cu sprayulețul meu cu magneziuț cu tot, Iubitu’ Frumos a ieșit, a învins și a spus că vine și anul acesta!

Și-a venit, cu alți prieteni magici cu tot! ❤ Și anul ăsta înoată și strânge bani pentru Swimathonul însuși, ca alte 24 de proiecte minunate să strângă bani la rândul lor.

Vă invit cu iubire să intrați și să donați aici: https://bit.ly/2LHpgZ1

Înotul este doar un pretext. Și-o joacă ce poate schimba viața pe termen scurt sau mediu.

Îmi place de tine. Foarte tare!

De ani de zile mă caut. Mă tot caut. Să fie vreo 9 deja. De când îl aveam pe Matei cel Bun în uter.
Și mă văd. Alternativ și convențional. M-am prins eu atunci când creștea abdomenul și pielea de pe el se întindea (ne)măsurat că ăsta o să fie cel mai mișto proiect al meu, dar c-o să aibă și cele mai multe butoane. Mai ceva ca mașina de scris pe care mi-au dăruit-o Nașii Conașii.
Am știut, nu știu cum, instinctiv, c-aș face bine să mă vindec bucată cu bucată, ca să-l primesc pe cel mai minunat dintre noi printre noi.
Și-apoi au devenit doi. Să te ții. Sunt așa de diferiți copiii ăștia! Crescuți de aceiași doi oameni. La fel. Sau oarecum la fel. (Cu anii, ne-am făcut și noi ca vinul.)
Dar în câteva privințe sunt fix asemănători!
Sunt LIBERI. Liberi. L I B E R I. Unde liberi nu înseamnă că fac ce vor.
Înseamnă doar că au niște rădăcini pe care le ADOR! Le văd. Dacă închid ochii, le văd! Le văd culoarea, grosimea și forma.
Sunt liberi adică știu ce vor. O, cum știu ce vor.
Sunt liberi pentru că au aripi. Sau trotinete pe 2 sau 4 roți. Sau biciclete, cu căști cu Star Wars la pachet cu tot.
Sunt liberi, adică sunt SOARE! Nu știu să citesc aure. Încă. Dar pun pariu că a lor este roz sau verde crud. Turquoise sau verde brotăcel, rebel.
Sunt liberi pentru că sunt drepți. Drepți. Nu i-am văzut mai niciodată plecați. Mai puțin când sunt culcați. Sunt semeți. O, cum îi ador așa semeți!
Sunt liberi pentru că sunt puternici. Au plâns așa de mult ori de câte ori au avut nevoie, încât sunt puternici ori de câte ori aleg.
Sunt liberi pentru că sunt descurcăreți. Și iubăreți. Spontani. Băieții lu’ tata. Când nu torc ca Max în poala lu’ mama.
Sunt liberi pentru că știu să râdă din ambii plămâni. Și cu aproape lacrimi de sub ambele pleoape. Și, vai, ce mișto sunt că mă trag și pe mine în asta! Un, son, chi, roku, zoku, moku, tikararachi!

 

– Îmi place de tine, Ștefan! Îmi place FOARTE foarte tare de tine!

– De ce? (Și-a fugit de pe marginea apei în poală.)

– Pentru că ești liber, pentru că ești solar, pentru că ești creativ, pentru că ești foarte prezent în tot ceea ce faci, pentru că ești hotărât să obții ce vrei.
Și pe măsură ce creștea enumerarea, intra și mai adânc în burta mea.

Vă mulțumesc, Mare și Mic Blond! Mă înclin până la pământ!

Hashtag: NU există prea multă iubire, prea mult respect, prea mult „în brațe” și prea mult timp pentru copiii noștri.

 

Dulci zile de somatizare

Din când în când, aleatoriu, Ștefan decide că vrea timp 1/1 cu mine.
Și și-l ia, nu stă.
Se îmbolnăvește ușor. Așa curajos e, că vomită peste noapte sau face o febră mică, doar să fim noi doi, bot în bot.
Eu i-am spus că-mi poate cere și altfel, prin cuvinte, spre exemplu, dar el nu și nu! Parcă ar zice, de la frunte la frunte:
– Da’ cum, mama, nu știu eu că tu te simți foarte valorizată în rol de Mierinana?
Și adevărul e că îmi e drag de mă topesc să fiu vrăcioacă pentru ei și să îi pun pe picioare cu două mâini, iubire și plante, ori de câte ori pot.

Așa și marți. Dacă nu s-a gudurat Patrocle aista pe lângă mine, mai ceva ca pisică-su Max. Hai, mama, că tu știi să ai grijă de mine, vai, mama, dar cum masezi tu nu mai masează nimeni, ooo, mama, dar cum pui tu ulei în capsulă, o-hooo!

Ei, să nu ți se încălzească toracele?

Ș-apoi, când mi-a mai făcut și Reiki, așa cum a învățat el de curând, m-am scurs pe laterala patului mai ceva ca un ceas de Dali.
Mi-a pus Mânzocul și Ella Fitzgerald la pick up și mi-a cerut să îi citesc nici mai mult nici mai puțin de 80 de pagini din Dragonul Tatălui Meu, „cu mai puțin pauze de sorbit cafea”, dacă se poate!

Îți mulțumesc Ștefan că faci dintr-o marți o zi de îndrăgosteală, întinsă tihnit pe 8-9 ore.

ad-2084

P.S. Nu, nu trăiesc în poziție Lotus de luni până vineri. Nu beau ambrozie după masa de prânz (doar sirop de cătină) și nu șterg mobila cu petale proaspete de trandafir, așa cum am pretins azi. Sunt dăți când, în caz de boală pruncească, mi-aș trage o plapumă (de lână merinos) peste cap și acolo aș sta ascunsă până la lăsarea întunericului.

Daaar, sunt și zile ca asta în care îl adulmec pe copilul ăsta, de parcă aș vrea să-i pun esența într-o capsulă și s-o înghit, să-i strâng chi-ul într-un pandantiv și să mi-l pun la gât, să-mi scot toți fluturii din stomac pe o hârtie polaroid.

Te iubesc, Ștefan!
Ești o ființă uimitoare!

Credit foto: MINUNATA Alexandra Dincă de la Fotografii de familie