Butter, please! De ce este important să împuternicim copiii

Suntem în Bulgaria în continuare și îmi place să le fac (aproape) zilnic un dulce sănătos copiilor (și nouă), ca să scad proporția de prostii procesate și cu zahăr.

Folosesc trucul ăsta de când erau foarte mici. Fie le făceam în casă ceva bun și sănătos, fie le cumpăram ceva bun și sănătos.

Azi m-am pus să le fac crumble de nectarine și mere. Pentru că e super ușor de făcut, sățios și apreciat de 5 din 5 membri ai familiei. Și de mai mulți prieteni și vecini. 🙂

(Găsești rețeta aici. Este fostul meu blog, de pe când aveam magazin natural și ecologic. Găsești numeroase tips and tricks. Enjoy! <3 ) 

Doar că am uitat complet că băieții mâncaseră unt cu pâine și miere.
Așa că m-am apucat de treabă și m-am trezit descoperită.

Primul gând a fost să plec la magazin, dar apoi au venit îngerașii și au zis:
– Trimite-o pe Ana!

Hmn…

– Ana, vrei să mergi până la magazin să cumperi un unt?

Freeze…

– O să te simți excelent după ce faci asta!

– Cum așa?

– Este ceva ce n-ai mai făcut niciodată și o să te simți foarte bine după ce reușești!

– Păi și cum spun unt?

-Butter, please. Fii atentă: Îți scriu și pe un bilețel. Tu spui mai întâi. Și dacă totuși nu înțelege doamna, îi dai bilețelul și banii.

-N-o să țin minte.

-Uită-te la mine: spui așa: eu ȚIN minte.

Și-a luat frumos poziția de AnaOnAMission și a plecat, echipată. Mai lipsea să se lipească încet de perete.

S-a întors după vreo 7-8 minute STRĂLUCIND, cu untul în mână, ca o pisică mândră care îți predă un șoarece de câmp la picioare.

Și mi-am dat seama, ÎNCĂ o dată, cât de important este să ne împuternicim copiii de mici, să nu fim elicoptere deasupra lor, să îi responsabilizăm și SĂ AVEM ÎNCREDERE în ei.

Un copil implicat și responsabilizat are:

Stimă de sine crescută

Gândire critică și creativitate

Reziliență crescută. Nu întoarce de fiecare dată capul după mama și tata să vadă ce are de făcut. Și la 2 și la 22 de ani.  

O asumare a responsabilității crescută. Nu dă vina. Nu fuge.

Și poate cel mai important: responsabilizarea previne vulnerabilitatea.

Și același lucru ni se aplică și nouă. 🙂  Fiecare misiune în afara zonei de confort ne aduce strălucire. Poate nu chiar ca și cum am fi înghițit un bec, dar măcar 2-3 licurici.

Cu Iubire,

Maria