Am citit 11 cărți anul ăsta. Chiar 13. :)

Și nu e gata 🙂

Pentru mine anul începe de 3 ori.

Clar începe de ziua mea. Simt de fiecare dată o nouă etapă, un nou așternut.

Mai începe în toamnă. Ce să vezi, romantica din mine, care nu pune murături, pune totuși separator între căldura transpirată de la mare și frunzele de toate culorile din fața blocului.

Și poate cel mai comun an (preferatul lui Matei <3), începe în decembrie și ianuarie, ca mai pentru toți oamenii.

De ceva vreme, în decembrie, îmi fac liste, îmi trasez anul ce vine și Doamne, ce fericire e să mă uit 6-9-12 luni după să văd tot ce am împlinit.

Și tot de ceva vreme am început să îmi setez un număr de cărți pe care să le citesc anual.

Pentru 2022 mi-am setat 10. Dar, ca o tocilară ce sunt am citit deja 11. Și în Thailanda, la Detox, o să dau ceasul peste cap. Că ce poți face într-un așa centru, unless caca și cărți? :))

Am citit așa: Pe pământ suntem strălucitori o clipă, 11 stații, Femei care aleargă cu lupii (am terminat-o, căci tot trăgeam de ea, dar ce bine m-am simțit la final!), Theta Healing, Revoluția somnului, Când corpul spune nu, Splendida cetate a celor o mie de sori, Sufletul banilor, Copilul tău citește, Conversații cu Dumnezeu, Povestea ta a început de mult.

Pe unele le citesc ca să mă dezvolt personal. Îmi fac notițe peste notițe și pun în practică.

Iar beletristica o citesc pentru că sunt o super trăieristă, vorba Iubitei de Simona. Cărțile bune mă duc în imaginar, în țeseri, în idei, în creativul meu luminos, în dialoguri cu poftă.

Pe Vuong (what a God you are, my friend!) și pe Hosseini pur și simplu nu i-am putut lăsa din mână. I-am terminat în 48 de ore pe fiecare, gen, vorba la adolescenți. :))

Iar băieților le-am citit 2 cărți anul ăsta. Una și 3 sferturi, ca să fim corecți. Dar o terminăm musai până pe 31 decembrie. Britt-Marie a fost aici și Un bărbat pe nume Ove. Și astea se contabilizează tot la mine, că-s vocea și ochelarii mei în joc. 🙂

„Oau! Le citești la 13 ani? Nu am mai auzit așa ceva!”, mi-a spus Cornelia în Bali. „De ce?”

Nici nu văd cum să nu le citesc, cu sfințenie, aproape în fiecare seară!

Le transmit iubirea mea pentru cărți, e ritualul nostru de culcare, iar ei o să (mă) țină minte și când vor fi adulți. Deja mă asociază cu asta. Deja i-am fUarte pavlovizat! :))

Câte cărți să-mi pun pe listă oare în decembrie anul ăsta?

Cu iubire de cărți, de dans, de plante, de ceai negru, de oameni,

Maria Bucuria