Altarul meu de feminitate

Feminină nu ești când porți fuste sau rochii și ruj roșu.
Adică te ajută treaba asta, dar nu te conține.

Feminină ești când zâmbești cu tot chipul, când ajuți fără să aștepți nimic în schimb, când îți dai voie să fii în toate felurile, urmând ca apoi să analizezi cine și ce buton ți-a apăsat, când îți deschizi toată inima. Când ești o frangipani, oare? 🙂

De curâd, la îndemnul Lioarei Căprioarei, mi-am făcut un altar de feminitate.
În care mi-am pus frumos cea mai superbă cutie de bijuterii din lume pictată de Iubita Telicica, mi-am pus flori (pe care aș vrea să le schimb mai des…), mi-am pus candela de aromaterapie și tămâia (știați că este expectorantă, analgezică, antiseptică, antiinflamatorie, antidepresivă și calmantă?) șiii mi-am luat un clopot cu sunet cristaliiin pe care să îl sun când am nevoie. Nevoie de tipul: „Alooo, Maria, ești acasăăă?”.

Și apoi au venit darurile. Și asta îmi place extrem de mult la femeia feminină. Ea dă din tot sufletul, dar învață și să primească cu bucurie.

Matei mi-a dat piatra lui pictată și un bucățoi de ametist (să fie acolo, pentru iubire).
Ștefan și Marian mi-au adus un micuț Budha și un Micuț Prinț, pe care-l și ador.
E colțul meu de culoare, pe lângă care trec și îi zâmbesc și pe care îl îngrijesc ca pe o grădină de iarnă.

Love you ka!