Viața mea n-a fost tot timpul pat de trandafiri, să știți. Mă rog, de petale, că de trandafiri ar fi dureros.
Și nu este de macarons tot timpul nici acum. Luni, spre exemplu, mi-a fost foarte rău fizic după nu știu cât timp. Am stat cu răul ăla and then I LET GO.
Când eram mică (între 0 și 7 ani) am stat mai mult cu bunicii decât cu părinții pentru că așa ERA pe atunci.
M-au operat de amigdale de două ori (se pot și minuni din astea) și de polipi de patru. Îmi aduc aminte și acum cam cât de disperată plângeam când mă imobilizau și îmi trăgeau creierii ăia mici ba prin nas, ba prin gură, mai degrabă FĂRĂ anestezie decât cu.
Pe la 7 ani aveam fundul PLIN (și când zic plin asta înseamnă că nu mai era loc de o altă înțepătură și coborau pe coapse) de gâlme de la polidin și moldamim. Și asta se ținea langa. Cu mintea de acum realizez că alea erau țipete resemnate pentru atenție, în orice formă ar fi venit ea.
Pe la 8 ani m-a strâns de gât (a se citi strangulat) un violator care fugise din pușcărie. Am scăpat cu viață și doar cu gâtul negru.
Pe la 14 ani am făcut peritonită și am fost operată de urgență.
La 22 de ani, în Franța, ar fi putut să termine un domn de 60+ ce începuse pușcăriașul evadat. Dar iar am avut PUHOI de îngeri deasupra, dedesuptul și în jurul meu.
Și lista poate continua! Și în tot timpul ăsta mama poate că mă ținea pe genunchiul stâng și eu aș fi vrut să mă țină pe cel drept. Și tata poate că îmi spunea „Ai grijă de tine!” și eu voiam să îmi spună „Te iubesc!”
So… ya… nu fac caca unicornic dintotdeauna! Nu.
DAAAR de la un punct încolo, din momentul în care am început să lucrez cu mine, să văd ce s-a întâmplat, să fac PACE, am ALES să pun trecutul în spate, să îmi arăt puterea (nu aia cu maxilar încleștat), să recunosc ditamai forța din mine și să mă uit ÎN FAȚĂ.
Cu responsabilitate, cu asumare, cu pieptul deschis, cu IUBIRE, eu ALEG să pun FOCUSUL pe povestea mea, pe ce pot face EU, pe BUCURIE, dacă tot sunt aici și acum pe acest pământ.
Cu iubire,
Maria, Terapeut Theta Healing