Iubirea este adevărul

Miercuri, pe 23, am semnat pentru un cuib nou. Și joi dimineața, pe 24, Iubitul m-a trezit cu: A invadat Putin Ucraina.

Am coborât de pe Kilimanjaro la nivelul de scuba. Am trecut de la negare, la revoltă puternică (Cât de deștept să fii să închei cu pandemia și să dezechilibrezi, voluntar, întreaga planetă DIN NOU?), la sentimentul de a fi copleșită.

Țin minte că joi și vineri am trecut prin freeze, fight, flight de nenumărate ori. Iar vineri seara mă simțeam la pământ.

Și eu sunt (încă și sper pentru tot restul vieții mele, al copiilor mei, al nepoților mei și al nepoților nepoților mei) în siguranță.

M-am regrupat în weekend. Am făcut un plan cu toată familia. Mi se pare incredibil că sunt nevoită să fac o listă cu ce iau cu mine în caz de invazie. Știam ce iau cu mine în caz de cutremur. Acum avem liste noi…

Am donat. Și bani și obiecte. Și o să mai donez. Timp nu am reușit să donez deocamdată. Și vreau să fiu blândă cu mine și să-mi accept limitările. M-am rugat. Mult. Am trimis lumină pură și pufoasă pentru toate femeile alea care o iau la fugă cu un copil pe un șold și o pisică la sub braț și o plasă de rafie ținută de o bunică mai în față. Pentru toți bărbații care au rămas și care au plecat. Fără să mă uit la știri, fără să mă uit exagerat la poze și în niciun caz la video, i-am avut în gândurile mele de dimineața până seara. Și îi am.

I-am trimis lumină și iubire pură și lui Putin. Pe cuvânt. Niciun om bine cu el însuși, niciun om iubit (când era mic) nu omoară copii, nu distruge armonii. Cu ce mă ajută dacă îi trimit ură? Doar alimentez și validez ceea ce el construiește deja mintal, imaginar, psihotic.

Mi-am numărat binecuvântările mai abitir. La fiecare intrare în pat seara am zis așa: Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc pentru încă o zi în pace!

Am mulțumit în varii forme pentru fiecare gest de solidaritate pe care l-am remarcat.

Vai, România! Ești SPLENDIDĂ ȘI EMOȚIONANTĂ, Iubire! Mă înclin pentru TOATĂ bunătatea și generozitatea ta!
Am plâns mai mult decât de obicei și mi-am dat voie să plâng mai mult decât de obicei.

Și mi-am continuat insulele de bine.

Am re-învățat de curând că e important să separăm lucrurile. Eu pot merge la teatru, citi, dansa, cânta, merge în pădure, zâmbi, râde și dacă răul e la graniță. Poate TOCMAI fiindcă răul este la graniță!
Cu ce mă ajută dacă ajut tristă, dacă ajut crispată, dacă mor mâine și am fost sobră azi?

Sâmbătă, Ștefan m-a frecat toata dimineața să pornim de la 50 de bani și să îi dublez suma timp de 9 zile. Am calculat. În ziua 9 ajunge la 128 de lei, deși pleacă de la “nimic”.

E super pasionat de principiul pay it forward și sigur face un experiment social pe mine, din nou. Sau poate vrea pur și simplu să strângă 128 de lei și tot restul din spate.

Ce vreau să spun e că ceva ce pare infim la început se multiplică infinit. O meditație, un share, un gând bun, un zâmbet, un ajutor, o donație, o reciclare corectă, o parcare în respect pentru cei din jur etc etc etc.

ALEG să trăiesc conștient cu lipsa somnului, cu preocupările casnice și geo politice, cu muzica lui dimineața în baie, cu toate activitățile băieților și transformările Anei, cu activitățile mele și schimbările aduse cu ele, aleg să le trăiesc pe toate dintr-un spațiu de iubire, zi de zi de zi. Aleg să ajut când și cum pot, fără să îmi pierd bucuria.

Bucuria nu se sfârșește niciodată. Iubirea nu se sfârșește niciodată. Ea este adevărul. Ea ne dă o senzație de super bine în corp, ea se multiplică precum banii din borcanul lui Ștefan.

Te iubesc, Ucraina! Te am în gând în fiecare zi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.