Puterea Femeilor

Viața mea s-a schimbat în 2017, odată cu prima tabără de femei, organizată de Draga de Lia Bolte.
Când a văzut Iubitu’ Frumos cum m-am întors acasă, m-a întrebat unde semnează să mai merg în o sută-două.
După Thailanda, a urmat Bali, cu Minunatele de Andreea și Crina. În Bali, am cunoscut-o pe Audrey Tatou zisă și Andreea sau invers. După care țin minte că îmi tot suceam capul să inspirt, Doamne Dumnezeule, atâta grație.

Andreea locuia la vremea aceea în Cairo, dar am păstrat legătura. Când s-a mutat în țară mi-a povestit despre un Cerc de Femei pe care îl avea în Egipt. Voia să facă unul și în București. Așa că m-am aruncat, cum mă arunc eu mai peste tot, și l-am făcut împreună. 🙂

Am pus laolaltă femei și, înainte de pandemie, ne-am văzut constant și conștient în casa câte uneia dintre noi. Am meditat, am povestit, am desenat, am lucrat mandale, am făcut tapping. Ce am mai făcut fetelor?
A venit martie 2020 și am pus pauză vederilor noastre.
Dar în mai 2021 deja îmi scăpărau degetele. Prunca Mică și Bună intrase pe un făgaș, eu știam din nou cum mă cheamă, la aproape 2 luni de la naștere, așa că le-am invitat pe fete la noi acasă să reluăm Cercul.

Și a fost ATÂT atât de plăcut. După, Iubita de Andreea ne-a spus că se mută și că are cărți de oferit. Și Universul (care lucrează în 99,999 din cazuri în favoarea mea) m-a făcut să intru să citesc. Avea de dat și Povestea mea, a lui Michelle Obama. O aveam cumpărată de 100 de ani pe Kindle, dar nu reușisem să o încep. Dar așa, pagină cu pagină întoarsă, am gustat-o toată în mai puțin de o săptămâna, cu Ana pe burtă, cu Ana pe piept.

Și mi-au plăcut multe bucăți din carte, dar cel mai mult și mai mult m-a atras ideea cu vila de protocol. Prima Doamnă spunea că a realizat după o vreme că toate restricțiile impuse de etichetă i-ar fi distrus relațiile de prietenie în cei 8 ani petrecuți la Casa Albă. Așa că, de la un punct încolo, organiza weekenduri prelungite cu cele mai apropiate prietene, în vila de protocol din pădure. Cu exerciții fizice, de dezvoltare, cu vin bun și povești la fel.

Hmn… FUarte deșteaptă această Primă Doamnă! m-am gândit. Eu am o vilă de protocol la frumos, în Bulgaria, în tabere vreau să merg, dar nu pot în perioada asta, de ce nu fac eu o tabără?

Și de aici lucrurile au decurs fluid și armonios.

Și patru femei minunate și trezite mi-au umplut spațiul dintre pereți și cel din inimă timp de 3 nopți și 3 zile, ca în povești.

Regula a fost să fi participat împreună la mai multe evenimente, să ne știm, să fim rodate. And it worked like a charm! ❤ Cu excepția unui moment tensionat cu un taxi (pe care nu am făcut debriefieng, dar sunt sigură că am ieșit mai înțelepte!), ne-am aranjat frumos coroana una alteia, ne-am zâmbit cu toată fața, ne-am îmbrățișat cu toată iubirea, ne-am dus gunoiul și ne-am spălat vasele, ne-am pregătit cafele și salate hrănitoare, ne-am cărat bagaje și ne-am ajustat boluri de lut. A fost cam divin, ultra fin și extrem de amuzant pe alocuri. Să vezi că femeile se distrează și la 31, 39, 49 de ani. Pfualei!

Am făcut obiecte de lut (nu cu Brad Pitt, dar Andreea ne-a fost suficientă!<3), tablouri cu flori presate (Mulțumim, Prințesa Laura!), buchețele (rotunde!) de lavandă legate cu mătăsuri și catifeluri, perne de in, brodate cu iubire. Și ață. A mea nu e gata. Am pornit una de zestre pentru fata mea și o să-mi ia ceva.

Am făcut Yoga în rouă cu invitate (Mulțumim Ale, Iulia și Bogdana!), tai chi pe plajă, la apus (vai, cât de magic!), meditații, conversații, lectură publică și am băut un vin de migdale țâță de mâță. Mai mult eu, recunosc!

Am încheiat în forță supremă cu o petrecere privată la Belle Vue. Unde am ajuns cu un buggy și cu un rechin. Pe buggy. Și cu pahare. Și cu râs purificator. Și am dansat. Și ne-am hlizit. Și am admirat stelele și marea și pe noi.

La un moment dat, cadou de Lună Nouă, le-am pus fetelor melodia asta. Ne-am ținut de mână și ne-am conectat profund.

Asta i-a dat ideea Grațieluștei să ascultăm Abrete Corazon. Moment în care s-a auzit un grup numeros venind spre noi.

E, să te văd acum. Ce faci? Stai pe loc? Ai rădăcini? Ai forță? Ești perfect centrat? Iese o DITAMAI rază din pieptul tău? Sau te faci mic și fugi?

Am stat pe loc, în cerc, strânse, cu mâna pe inima celeilalte.

Cadrul era următorul: pe punte, la intrare, stătea un rechin de un metru jumate gonflabil (așa circulăm noi, cu rechin la cap), în partea dreaptă niște sandale. Fără mătură lângă. Pe masă – 5 pahare și o sticlă cu vin roșu, că așa beau vrăjitoarele. Pe umbrela de lângă masă, stătea o lanternă, stinsă, nu știai ce e, care se legăna metal pe metal. Uuuu uuuu uuu! Noi eram la dreapta mesei, cu boxa între noi, ce telefonul care ne lumina fetețele de jos în sus, în cerc, compacte, nemișcate, cu ochii închiși. Și gura la fel. Afară întuneric beznă. Piesa de mai sus ajuta fantastic. Ei, să nu te scapi pe tine?!?

Au venit oamenii ăia. Au urcat niște copii mai mari pe punte (auzeam voci), nu a îndrăznit niciun adult să se apropie, au cântărit situația și după 47 de secunde au dispărut și luminile lanternelor lor și vocile, cu spatele. :)) :)) :)) :)) :)) :))

În tot timpul ăsta eu râdeam cu lacrimi pentru că îmi imaginam ce-o fi în capul lor și pentru că m-am abținut cu greu să nu scot capul din cerc și să fac BUUU! Grați, Iubita, credea că plâng în hohote, să mă eliberez și îmi apăsa mai tare inima să mă susțină. :)) :)) :))

După ce au trecut cele 7 minute și 5 secunde de atâta deschidere de inimă, dUamne cât am râs.

Și pe cât de hohotitor a fost momentul, pe atât a fost de MAGIC! Ce faci? Stai pe loc? Ai rădăcini? Ai forță? Ești perfect centrat? Iese o DITAMAI rază din pieptul tău? Sau te faci mic și fugi? Noi am stat. Și am râs. MULT!

Vă iubesc, Fetelor! Sunteți fabuloase! Namaste NOUĂ! Pentru că ne acordăm acest timp pentru noi. Recunoștință veșnică Iubiților Noștri, pentru că ne țin spatele mai ceva ca niște îngeri pufoși. Mulțumim paturilor care ne-au odihnit, ierbii care ne-a primit diminețile, nisipului care ne-a încălțat seara, Anei Superbiceanei, care a trecut din brațe în brațe toată o pufoșenie și care ne-a acordat tUată răbdarea din lumea, mânca-i-aș eu gurița-inimă și urechile-ciupercuțe.

Să trăim în corp! Să trăim în inimă! Să trăim în iubire! E gratis. E foarte sănătos!

Cu iubire de oameni, dar mai ales de femei (side joke),

Maria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.