Iubesc de 19 ani

Iubita de Lia mi-a propus să scriu un articol despre Maria Iubită. Eu adică. În rolul meu de Iubită pentru Iubitul Meu Marian.

Un fel de tips and tricks, niște chei, 7 butoane pe care să le apăsăm, 9 pastile pe care să le bem și gata s-a așternut iubirea infinită. 🙂

Doar că viața, iubirea cu atât mai puțin, nu-i chiar așa. 🙂 Și totuși 🙂

Pot începe astfel: După ce ne-am cunoscut noi frumos (frumoși și incredibil de tineri) acum 19 ani și 4 luni și 15 zile (doar prietenii știu cum), multe, infinit de multe lucruri s-au schimbat.

Inițial pentru că ne-am propus. Iar eu zici că eram diriginte de șantier și mă pusesem călare pe bietul om cu ditamai afișul de WORK IN PROGRESS (el, că eu eram și sunt perfectă). Și abia apoi pentru că ne-am VĂZUT și ne-am dorit în fiecare zi să fim cea mai bună versiune a noastră pentru noi și pentru celălalt.

Îmi aduc aminte cât de dependentă, nesigură, ipohondră, mică eram în primul/primii ani de relație. And it wasn’t him. It was me! Fluturii erau în stomacul nostru cât casa, aveam momente în care pluteam, dar după mă apuca amock-ul DAR DACĂ-urilor. Dar dacă eu sunt o impostoare, dar dacă găsește una mai cu floare, dar dacă e prea frumos să fie adevărat? Trebuie să fie prea frumos să fie adevărat! Sigur o să se termine!

Nu știu care a fost momentul și evenimentul de scuturare maximă (a fost unul major în 2004, dar n-aș ști să spun dacă acela a fost sau nu sfârșitul și începutul), dar de la un punct încolo am lăsat lucrurile să CURGĂ. Doamne și ce bine și abundent și extraordinar a fost!

Mi-am dat eu singurică (și cu ajutor) seama că:

  • Nu am nicio boală. Hai să o las mai ușor cu fobiile și cu victimizarea și cu lamentarea și cu și cu. VAI, cât de eliberator a fost. Oricine, ORICÂT de mult te-ar iubi, la un moment dat se satură de atâta NEGATIVE NANCY!

  • Speaking of which, m-am uitat așa, cu PROFUNDĂ admirație, la minunatul ăsta și am observat cum el vedea, domnule, și TOT vede în continuare partea plină a paharului și treaba asta se simte fantastic de bine în corp. Și, haț, am împrumat acest feature nemaipomenit! 🙂 Și nu, nu ne deplasăm pe unicorni de acasă în oraș și nici nu spălam chiuvetele (avem foarte multe aici în Palatul Dragostei) țintind cu baghete de platină și diamant. DAAAR ne-am dat seama că trăim mult mai frumos când ne concentrăm pe pozitiv și pe constructiv. Într-un fel sau altul rezolvăm noi ce avem de rezolvat. De multe ori fUarte creativ. :))

  • Cu cât suntem mai liberi, fiecare dintre noi, cu atât mai cu drag ne întoarcem unul la celălalt. A NU se citi aici polyamory, orgii, alte nebunii. Namaste fraților și surorilor care le practică, doamne ajută la toată lumea! Nu-i pentru mine brioșa aceasta. 🙂 Mie mi se împleticesc picioarele între 3 copii, Maică, darămite între 3 iubiți. Nu, pur și simplu, cu cât el are mai mult spațiu să iasă cu băieții lui și să își umplă masculinul și cu cât eu am mai mult spațiu să ies cu fetele mele să huzuresc, să floricesc, să îmi hrănesc FEMEIA, cu atât mai tare ne iubim la întoarcere. Lăsați bărbații să meargă la alți bărbați! Fără condiții, fără proiectarea vinei, cu toată inima. Și o să vedeți câte beneficii aveți. 🙂

  • SEXUL, dragostea, cunoașterea biblică (nu-i așa) e FOARTE important! Sexul e VIAȚĂ, sevă, aliniere hormonală, aliniere corporală, înălțare, curățare, DITAMAI promotorul. Întâlnirile alea PREZENTE, CONȘTIENTE sunt bliss, NIRVANA, frate. Ca la mama acasă! (asta nu sună chiar bine…) Parcă nu îți mai vine să sari la jugulară cel puțin 2-3 zile (hai o săptămână) pentru că a călcat cu tenisul (nu penisul) albastru pe prima placă de gresie din baia de serviciu. Iubitelor, frumoaselor, minunatelor, voluptoaselor nu lăsați locul să se usuce, nu permiteți să vă doară capul, nu stați cât să ajungeți să aveți nevoie de WD 40. Cu iubire și cu blândețe și cu deschidere completă în conversație putem avea parte de sex suculent (juicy, da) pânâ la 70-80 de ani. Eu sunt convinsă! ❤ Jos tabuul, jos scuza, sus focurile de artificii și sănătatea sexuală. MERITĂM! Știu că poate fi cu traumă, cu durere, cu blocaje. Știu. Cereți ajutor! Și aruncați un ochi aici: https://beducated.com/. Și aici: https://livetantra.com/ Și aici. Și musai aici: https://femeiatrezita.com/ Poate e prea mult, prea repede. Începeți cu pași oricât de mici, dar nu vă opriți. Niciodată! 🙂

  • Conversația e vindecare. Și întreținere. Și apropiere. Și bucurie. Inițial aveam impresia că trebuie să vorbesc cu Iubitul Meu despre tratare de pace, despre politici de mediu. Și apoi mi-am dat seama că mă iau mult prea în serios și că joaca ar trebui să fie my middle name. Și a fost o super ușurare. Da, mă lupt în FIECARE zi să nu fiu mama și să nu îi vorbesc soțului meu doar în cerințe, așa cum face Iubita de Ea. Eu știu și pot mai bine! Da, am terminat Comunicare, dar în situații tensionate îngheț. Și îngheț conversația câteva minute sau câteva ore. Dar tot timpul, absolut tot timpul reluăm și ne străduim nespus să vorbim la persoana 1 despre ce nevoi avem. Să îi dea Dumnezeu sănătate și viață deosebit de lungă Monei Reu, cu toate cursurile ei de comunicare non violentă pentru părinți, care sunt numai bune și pentru iubiți și alți oameni! 🙂

  • SUSȚINEREA, cu tot dragul, cu tot sufletul, cu toată ființa mea este esențială. De ani buni nu mai zic nu se poate. Cu orice idee ar veni Frumosul, dau cu busuioc, salvie și tămâie pe deasupra. Oricum tot ce nu ne este benefic se cerne, de la atâta vibrație înaltă. 🙂 Needless to say că el m-a învățat asta, Incredibilul. 🙂 La noi în casă eu sunt REGINĂ. Mă simt ca o regină. Sunt privită și iubită ca o regină. Și atunci mă comport ca atare: sunt vas conținător, vatră, cămin.

  • Comparațiile, modelajul, daltița și ciocanul sunt super de prisos. Mă străduiesc, ori de câte ori mă apucă dorința de a-l ști MAI spiritual, MAI prezent, MAI conștient, MAI verde și cu moț să îmi aduc aminte că este CEA MAI BUNĂ versiune a lui în fiecare zi. Ori de câte ori mai vine o perioadă de scenarită peste mine, pac, universul îmi dă niște lămâi. Sau ceva… Eram la dans ecstatic și un bărbat din grupul nostru de 3-4 se dezbrăcase la bustul gol și își dădea cu CHI peste față și peste părul lung… Mi-am zis în gând: DOAMNEEE, îți mulțumesc din inimă că bărbatul meu doar vinde hale și se spală cu apă de la robinet! E drept că atunci când a fost cu mine în tabără în India, cu un milion de alte femei în jur, m-am topit de modul lui de funcționare pieptul deschis.

  • Că nu trebuie să aștept nimic. E nevoie să cer sau să fac. Iubitul meu face un miliard de lucruri pentru mine și pentru noi, dar flori nu chiar știe cum să cumpere sau să aleagă (și el acum: But you fuck ONE goat! – e un banc acesta). Să știți că nu stau contemplativă pe pervaz și mă întreb: „Offf, oare când o veni Ioneluș (nu așa îl cheamă) să îmi aducă flori?!” Nu, frate! Îmi pun frumos încălțările și mă duc la Kaufland și la Lidl și îmi umplu brațele de flori și de ghivece. Îmi fac și pașii, îmi cresc și zâmbetul, win win win pe toate liniile. 🙂

  • Sunt autentică. NU mă interesează ce zice Gheorghița, Sulfița, Pamflița, Maricel despre relația mea, despre modul cum îmi cresc copiii șamd șamd șamd. Nu mă interesează să dau bine pe Instagram și apoi să îmi plâng în pumni în baie. Pe cuvânt că nu oamenii ăștia îmi țin de cald sub cearșafurile de in noaptea! Tot ce fac, fac cu gândul la binele nostru. 2 și 5. 🙂

  • Orgoliile ne mănâncă un ficat. Nu aș putea să stau niciodată într-o relație în care ne dăm la chakre. De ce mi-aș face cu mâinile și vorbele mele asta? E o bucurie imensă să îl văd mai frumos ca mine, mai bun ca mine, mai inteligent ca mine, înseamnă că sunt ÎN LOCUL POTRIVIT. Iar eu nu mai pot de drag să fiu FEMEIE, nu vreau să fiu și bărbat și centaur.

Daaa…. Nu pot cuprinde o viață de adolescent într-o postare, dar simt că asta ne-a ajutat cel mai mult. Și faptul că nu tratăm relația ca pe un bibelou (oricât de frumos ar fi), ci ca pe o mașină, ca pe o grădină, ca pe o a treia persoană cât se poate de vie, între noi. Dacă oricare ar fi stat vitruvian și ar fi așteptat în stilul DO ME, salvează-mă, repară-mă, dă-mi, fă-mi, clar nu am fi ajuns aici.

Nu ne garantează niciodată nimeni nimic. Nu știm nicicând cum se termină poveștile de iubire. Dar hai să ne comportăm în fiecare zi ca și cum la 87 de ani vom fi fost de mână, împreună, la o masă albastru corbusier, cu o carte. Și un telefon, hai. 🙂 La apus. Peste ocean. În California. După ce vom fi făcut 18 găuri cu un buggy de aur și paladiu. Namaste!

P.S. Nu scriu (și) în engleză pentru că sunt vreo pompoasă, vreo prețioasă. Sunt o fată de la țară. Doar am umblat mult pe afară și îmi vine mai ușor. :))

Cu iubire grădinărită,

Maria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.